Du-mă-n dor
Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă iubită,
Sufletul de patimi grele,
Plânge-n lacrima grăbită.
Dragostea... mă-ncolăcește
În petale reci de floare
Și-n bujorul ce-nroșește
Buze dulci, c-o sărutare.
Și în dar, iubire, iată,
Pică flori de liliac
Peste trup nebun de fată,
Ce m-așteaptă lângă lac.
Printre vise, clipa trece
Ca o vrajă-nlănțuită,
De cristal e ochiul rece,
Mereu, liniștea-i grăbită.
Du-mă-n dor, acum, iubire
Și prin iarba-nrourată,
M-ai legat cu mii de fire,
Ești a mea, iubito, toată.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.