* * *

ora aceasta nu ştiu dacă privilegiată
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferenţă mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu

aşa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul îşi reprimă neliniştile în aripile desfăcute
spre interiorul descătuşat al vremii

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S. for Love!

timpul acesta nu ştiu dacă privilegiat
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferenţă mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu

aşa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul îşi reprimă neliniştile în aripile desfăcute
spre interiorul descătuşat al pământului

Poeţii reabilitează lumi
nicio răzvrătire a trestiei:
metaforă maronie
intrată în realitate

cuminţi pajiştile renunţă la prejudecăţi
abdică de la virginitate atâta vreme cât au
certitudinea acelui "cu totul altceva"

viaţa se aranjează în formă de Sens
optezi să exişti firesc
fără de teama de-a nu pierde esenţialul
de-a rămâne pe dinafara întâmplatului
asemenea copilului înţelept alegi
să te bucuri în loc să se îmbufnezi

şi ieşi pe o poartă / şi mergi / şi eşti / şi te întorci... şi iar ieşi...
altfel spus iubeşti!

tresari:
unica omisiune:
cerul amplu uitat deschis înspre tine

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulnerabilitate de duminică

sentimentul sălbăticit
gândul ce nu se lasă capturat
în cuvinte

drumul cu praf
toţi smochinii aceştia
înţepându-mă tandru cu frunzele
printr-un geam

eu
desfiinţând încuietorile
ignorând orice etichetă / orice religie
îmi las gaj sângele
suspiciunilor timpului

privirea ta
de la geneze locuieşte
înţelesurile-mi feminine
plânsul reprimat
să se confunde
cu ploile

convingerea mea
că te ştiu de muuuult...
chiar de te-aş găsi
nimic nu îmi va fi
de ajuns

pasărea
despietreşte
în zbor
peisajul
toată anatomia aceasta
făcută să existe
pe moarte fiind

uit de frică
o să fiu
a smochinilor
şi a drumului contorsionat
mult prea banal poate...
a unei istorii
trăite de mine...
doar auzite?!

[toate îţi păstrează cu fidelitate
chipul]

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compensatoriu

poza în care par aşa de reală

se aude foşnetul inimii
100 de bătăi pe minut
(niciun doctor nu suspectează tahicardie!)
miroase a magnolie... a zăpadă vie...

lacul e întreg
simţi peştii
cleştarul palatelor
degetele neastâmpărate
încrezându-se în poveste

am adus cu mine
iarbă cât încape
ziua de naştere
multe hematii
felul în care parfumat gândul
modela mimica şi cerul
nu se mai îndoia
ştii... oxigenul acela
care întreţine arderile

poza aceasta... poza aceea
compensaţie pentru ziua în care
tu m-ai strigat... tu mă vei...
şi eu eram... şi eu voi fi
aşa de
nă
lu
că

păstreaz-o lângă tine!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capăt

timpul a luat sfârşit
în această aglomerare
de sensuri
fiinţa se comprimă
în van strigă la ceruri
s-o scoată din increat

nu ne amintim mai nimic
doar spaima aceasta imensă
desfiinţându-ne destinele
destinele şi chipul

omul priveşte floarea
cu ochii străinului absolut
e sigur că de acolo i se va trage
dezmembrarea cuvintelor
ireversibila moarte

se uită

după Dumnezeu

şi Dumnezeu

tace

înţelept

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o aruncătură

nu ştiu dacă se numeşte regăsire
sau este numai tributul revendicat
de trufaşa viaţă

toate aceste scene nocturne
când pungesc aşternutul
fac din vis o placentă
în care umblu desculţă prin mine
pe coridoare niciodată ştiute

... drumul meu concret
pe şosele din bitum şi păsări îngheţate
urmând traiectoria pădurilor dezmoştenite
drum în pantofi roşii din lac decojindu-se şi degete strânse
în văzul orb al exteriorului care te-mpinge te-mpinge

drumul meu
aşteptând
eliberarea
Acasă!

plânsul pe care mi-l reprimam în copilărie
să nu mă vadă Mama
plânsul pe care mi-l sugrum acum
să nu mă văd... să nu mă văd... de mine să stau ascunsă

*
gesturile noastre cândva unice
mimând eternitatea
în după-amiaza nesfârşită de iulie
când ne permiteam all inclusive

gesturile noastre orfane azi
intrate în rândul anonimatului
neputinţa de-a mai găsi măcar
un strămoş care să jure în faţa lui Dumnezeu
că noi i-am păstrat sângele
felul de a se încrunta
de-a duce mâna la gură
minunându-se

**
pe un câmp
degetele noastre rămase infantile vor testa
consistenţa feroce a lumii ingrate
instinctual iremediabil căutând
învelişul unui uter
acea instanţă maternă
care să ne ţină
încă o vreme
în afara morţii

pe noi străinii
treziţi
la o aruncătură
cosmică
de toate
ale noastre

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu a creat niciodată un creştin destul de puternic cât să poarte povara zilnică şi neliniştile zilei de mâine pe deasupra.

citat din Theodore Ledyard Cuyler
Adăugat de Zenovia Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fac parte din trecutul tău!

foarte probabil ai trecut şi tu prin faza aceea
ştii... micul dumnezeu acreditat să acopere
ca şi cum ar îngropa exercitându-şi vocaţia
neconsemnată în vreo carte liturgică

orice gest minor încă e susceptibil de erezie!

ai uitat pentru că ai vrut
ţi-a dat mâna să intri în memorie
să aboleşti toate cunoscutele

ca pe mireasmă ieftină
ai risipit parfumul de magnolii
compoziţia chimică a feminităţii

ai dat cu var
ai dat cu pietre
ai pus inimă
de ţărână

nu fac parte din trecutul tău!

pe-aici nu se trece!

este gard electric teren minat...

pentru că SUNT

cât se poate de VIE!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi se făcuse linişte

oamenii se contraziseseră
schimbaseră nu ştiu câte
definiţii ale sensului
ale absurdităţii

începuseră cu sfârşitul
tot continuaseră...

întorseseră pe faţă şi pe dos
alcătuirea vremii
sentimentul

dâra de Dumnezeu
păstrată
după unii
într-o cheie... într-o parolă
cuvântul sesamic cu deschidere la frumuseţe
într-o durere muzicală de pasăre introvertită
compunându-se-n solitudine... spuneau alţii

copacul se dezagregase
siluete golite îşi alergau necontrolat umbra
din masa de cristal incrustată cu foşnet de magnolii
rămăsese cubul de gheaţă
rictusul fetusului avortat

habar nu avuseseră ei vreodată
să trăiască Iubirea.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată se văzuse un ţesut suspect

şi... cum îţi spuneam...
dumnezee să fiu printr-o întâmplare
printr-o suprapunere... printr-o distribuţie
orice trădare orice simulacru
necondiţionat ar trece în afara Legii

deprinsă a detecta anomaliile
cum celulele atipice într-o structură vie
îţi voi răscoli şi de data aceasta
înclinaţiile morbide... irealitatea

în surghiunul tău te vei complace
în îmbulzeală lascivă şi singură
agonizând vei savura felul concret
de surpare a lumilor

voi face de pază
nu contează
dacă vei vedea verde
sau numai eroare
la încărcarea cronologiei

! sunt o mică divinitate
mă pricep de minune
să-mi gestionez spaimele
şi miracolul

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hic et nunc

ca să mă înfrunt cu tine
doar ca să te tachinez
să-ţi scot odată
plictisul
sentimentul textilei
care nu are de gând
să cedeze la timp
spre exasperarea pielii
în atâta obişnuinţă
pierzându-şi abilităţile...

ca să mă înfrunt cu tine
ca să mă vezi
substanţă activă 100%
diagnostic irefutabil
semn al destinului
al bunei fatalităţi

eu însămi trebuie
să fiu
cea de acum
la ce bun "altădată"?

cum să te opui
invaziei de copaci
subtilităţilor verdelui
clipei acesteia când se dă
ora exactă / se trece
la ceasul de vară

îmi exploatez chipul
să exprime
lumea aceasta
nopţile necesare
erele şi nisipurile
păstrătoare fidele
ale necredinţelor
omului

iată-mă
hic et nunc:
pune mâna pe mine!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritualic (2)

în general
îşi reprimă zâmbetul
orele / neastâmpărul feminin
fiecare ezitare mai trage un oblon
dar azi este "ziua XL"
se lasă harţi
estrogenii i-au umplut sângele şi
perdelele au început să se umfle
transparenţi şi cuminţi
corbi ies în şir indian spre
suicidul în masă

azi

sonia plânge

pentru prima oară

cu adevărat

se aşază etanş peste
iubitul proaspăt / perfect orizontal şi apatic
mirosind a cerneală vişinie
un fel de hologramă
o ţesătură cu imprimeuri nedefinite şi puls
nu se ridică pănă când nu e convinsă că
cele două celule şi-au făcut de cap

←! sonia

vede

lumea

de sus!→

din punctul de vedere al canapelei
sonia nu este decât o altă realitate
profundă
nimic mai mult
poţi ghici asta
din adâncitura continuă lăsată...

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu poţi băga mâna în foc
pentru ei doi
că vor fi împreună
dar sigur au avut o cină frugală:
taina ratată în mici conjuncturi personalizate

şi viaţa...

viaţa merge înainte... fuge... aleargă... goneşte... se depărtează... se îndepărtează... dezertează... ne dezertează....

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât o politeţe falsă, mai bine o duritate adevărată!!! Jos cu măştile!!!!

aforism de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă te iubesc, -Escu!

ştiu numai că te-am

confundat în mod constant
cu prinţul oferindu-mi cosmosul
per pedes apostolorum

că am închis ochii ca de gâză intrată
de fiecare dată când ceaţa primea somaţii
din dreptul femeii angoasate

am simulat paradisul
vecinătatea lui Dumnezeu
m-am arătat lumii chiar şi cu
Pasăre Măiastră

am tastat îmbrăcată frugal
aproape goală riscând oprobrii
privarea de demnitate
am ignorat viruşi potenţiale zăpezi...
să nu care cumva
în absenţă
fericirea s-o ia la goană

ţi-am pus o parte însemnată
din concepţiile mele afective
am împins cât colo
convingerile-ţi mult prea individuale
ca o alchimistă
doar ca o îndrăgostită
am făcut aliajul rezistent
la apocalipsă

în sfârşit

am intrat în condurii Cenuşăresei
şi-am compus tămăduitor
poem minuscul
pentru 2 degete retezate
şi picătura de sânge
prelinsă insidios
pe o tulpină de iarbă ingrată

am fost surdă şi oarbă
am dat cu pietre în realitate
clamându-mi demiurgitatea

acum că m-am trezit

lasă-mă
să-mi amintesc
până la capăt!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

voi da like zilei acesteia nici măcar începute
aşa cum acorzi prezumţia de nevinovăţie... de frumuseţe
necunoscutului pe care foarte probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne şi oase

realitatea se va abţine
(de) la eventuale pronunţări de sentinţe
în virtutea memoriei devenite afectivă
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi trece de la fericire la nefericire; drumul invers nu este posibil. În fericire simţi că lumea aceasta trebuie să fie aşa cum e; în nefericire, oricum afară de cum e.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Monopolul suferinţei (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restanţe

ploaia sau vântul...
sentimentele cuiva
scuturau florile de cireş
la o masă a timpului
nu aveam noi vreme!

! tramvaiul 12 îşi schimbase radical traseul

tu rămâneai

undeva la graniţa aceea
imperceptibilă uman
dintre văz şi irealitate
nu ştiu dacă voiam cu orice preţ
să te caut... să te identific
în dreptul inimii mele vreo 2-3 vrăbii
suficient de muzicale cât să acopere
eventuale trădări ale aproapelui

nu mai ştiu...
o doamnă în vârstă îşi făcea loc printre copaci
de nu vor fi fost oameni!?
nicio bancă liberă!

vietăţi preistorice revendicau simţurile când

caruselul a început să împrăştie cu amintiri
toate aceste memorii atemporale ale cosmosului nenăscut încă
neputincios nutrind nostalgia lui pentru iubirea care avea să-l germineze imperfect

chipul meu îţi rămânea

într-o lumină plină de irealitate
şi ziua de azi nu începea cu stol de porumbei
nici nu se încheia în dreptul intenţiei de continuitate

între noi

se consuma supermarket de inutilităţi
bonsai din plastic cu livrare en gros
lalele de Grecia învelite din indiferenţă
cu mâini grăbite de femeie ancorată... nu aici
până şi chipul copilului de viu împăiat într-o vitrină...

numai un destin care ne excludea

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mes lèvres ont le goût dʼun fruit sauvage

ştiu
nu-i prea confortabil în preajma mea
habar n-am avut eu vreodată ce-i aia
femeie înduplecată
de-aici
teama lucrurilor de mine supunerea
decizia lor de a exista silenţios şi onest
până la poeticitate
şi pânzele albe încercând să conserve
statutul depărtării înalte
această mare a adâncului
în care ai fi putut să găseşti
o parte însemnată din mine

vezi tu
iubirea nu începe cu carne
n-are cum să sfârşească

această sălbăticie
adusă tocmai din prima zi
când prada s-a încredinţat vânătorului
fără să clipească

(Dumnezeu nu anticipase
cât era El de Dumnezeu
sau poate tocmai de aceea a optat
să acorde prezumţia de naivitate...)

să nu ripostezi deci
dacă mă voi sustrage domesticirii
regulilor fructului gustat cu de toate

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

"Ce gol mi se arată-n faţă?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aş mai face-un pas
ştiu bine că m-aş prăbuşi în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Aşa gândea un înger trist
şi, disperat, se sfâşie pe sine însuşi,
îşi dezmembră fiinţa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă – o durere,
altă treaptă – altă durere...
Şi tot aşa,
cuprins de o beţie
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simţi nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
şi mirate,
inconştiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dintre noi, Dumnezeu este prezent în permanenţă, chiar şi atunci când se ascunde, dar din nefericire marea majoritate a oamenilor nu ştiu aceasta.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de SerjSatyananda
Comentează! | Votează! | Copiază!