Hic et nunc
ca să mă înfrunt cu tine
doar ca să te tachinez
să-ți scot odată
plictisul
sentimentul textilei
care nu are de gând
să cedeze la timp
spre exasperarea pielii
în atâta obișnuință
pierzându-și abilitățile...
ca să mă înfrunt cu tine
ca să mă vezi
substanță activă 100%
diagnostic irefutabil
semn al destinului
al bunei fatalități
eu însămi trebuie
să fiu
cea de acum
la ce bun "altădată"?
cum să te opui
invaziei de copaci
subtilităților verdelui
clipei acesteia când se dă
ora exactă / se trece
la ceasul de vară
îmi exploatez chipul
să exprime
lumea aceasta
nopțile necesare
erele și nisipurile
păstrătoare fidele
ale necredințelor
omului
iată-mă
hic et nunc:
pune mâna pe mine!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre mâini
- poezii despre gânduri
- poezii despre fidelitate
- poezii despre copaci
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.