Apoi se făcuse liniște
oamenii se contraziseseră
schimbaseră nu știu câte
definiții ale sensului
ale absurdității
începuseră cu sfârșitul
tot continuaseră...
întorseseră pe față și pe dos
alcătuirea vremii
sentimentul
dâra de Dumnezeu
păstrată
după unii
într-o cheie... într-o parolă
cuvântul sesamic cu deschidere la frumusețe
într-o durere muzicală de pasăre introvertită
compunându-se-n solitudine... spuneau alții
copacul se dezagregase
siluete golite își alergau necontrolat umbra
din masa de cristal incrustată cu foșnet de magnolii
rămăsese cubul de gheață
rictusul fetusului avortat
habar nu avuseseră ei vreodată
să trăiască Iubirea.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.