
Cu miros de micsandre
Nu mă mai mir
când în mine rodește
fructul smochinului amărui,
dulceața gurii tale
înseamnă atingerea iluziei,
crepusculul serii...
Numai atunci urzește bucurii
de ți se topește auzul,
trupul înflorind salcâm și tei
de nu se mai găsește în el,
macină timpul pe lespezi
pe unde apa n-a trecut.
Întârziind
la tine caut adăpost,
îmi așezi capul pe genunchi
și aud norocul cum vine.
Cu miros de micsandre,
un iezer fierbine
mă scaldă
în rodiri pământești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre smochine
- poezii despre seară
- poezii despre noroc
- poezii despre gură
- poezii despre fructe
- poezii despre bucurie
- poezii despre Pământ
Citate similare

Privesc cerul cu o foame nudă
Când riscul a trecut pe lângă mine,
nu l-am observat,
norocul și-a spus cuvântul.
Am fost pierdut în gânduri și gândurile zboară
mai repede decât clipele ce pot fi nefaste.
Privesc cerul cu o foame nudă
și ochii văd dincolo de orizontul umed,
se scaldă în apele grele de chihlimbar
fără să-ți zărească trupul așteptând miracolul
în care nicio inimă nu se acoperă,
ci vibrează la răsăritul stelelor
cu lampadare albastre la porți
stinse de vijelia trecută.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre zbor, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre nuditate, poezii despre inimă sau poezii despre cuvinte

Împlinire
noaptea se împarte la zece
ea rămâne egală cu unu
dar poate deveni o jumătate din el
care se înmulțește
în confruntare cu timpul
îi înmugurește, înflorește și rodește trupul
într-un ciclu știut
lumea știe povestea
și se integrează în ea
cu satisfacția împlinirii depline.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre muguri, poezii despre flori sau poezii despre devenire

Cu visele tăiate
Mereu mi-au tăiat visele ca pe o hârtie
mi-a rămas numai amintirea din ele,
caut forme de materializare a ideilor
în zidurile cetății viitoarei cunoașteri
cu porțile fără zăvoare.
Lumea se va întrupa prin cuvânt
și cuvântul poartă în sine harul sfințeniei
rostit de marile spirite.
Din toate câte sunt potrivnice firii
nimic nu rămâne în afara noastră,
își caută în suflet răspunsul
ce macină odată cu timpul trupul
și-l coboară sub pași.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre sfințenie, poezii despre idei, poezii despre hârtie sau poezii despre amintiri
Când clipele miros a tine
Când clipele miros numai a tine,
A iarbă crudă și a primăvară,
Secunde noi vestesc atunci în mine
O liniște adâncă, princiară,
A nopții trase-n luntrii de cristal
Prin șipotul cohortelor de stele.
Te caut în parfumul ritual,
Lăsat anume-n colțul gurii mele,
Simțind și-acum căldura ce mi-ai dat
Când gura ta-mi strivea cu patimi dorul -
Te murmur în fărâme de păcat
Și-i nesecat, de dragoste, izvorul.
De rătăcești cumva, rănit de spini,
Te vindecă-n izvorul viu din mine
Și-o cupă de iubire dacă-nchini
Desfată-mă cu-același gust, de tine.
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre secunde, poezii despre primăvară, poezii despre dor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Eu și ea nu mai eram
Ea îmi strânge dorințele în palmele asudate
și gâdurile se cuibăresc sub streașina pieptului
marea în care se scaldă e jovială
are bucuria soarelui căzut în ape
și așteptarea i se pare prea lungă
cât o noapte de singurătate
când orașul își închide porțile
și străzile rămân pustii.
Dimineața când orașul se trezește din somn
ea pornește să vadă ce s-a întâmplat.
Era ziua cu foi volante aruncate pe podea
și ea observat că sunt nescrise,
eu nu mai eram
plecasem devreme să o caut
și ea nu era nicăieri.
Nu știu unde s-o caut
acasă n-a mai venit
ori poate eu am uitat unde are casa.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre singurătate, poezii despre oraș, poezii despre dorințe, poezii despre dimineață, poezii despre acasă sau poezii despre Soare

Avem un timp măsurat de gânduri
Dacă moartea ar fi o zi uitată într-un loc neștiut
prin care nu mai trecem cu gândul și se șterg urmele
ar fi o ușurare, am trece nevinovați prin amintiri.
Când vine seara și noaptea ne găsește singuri
acoperiți cu durerea ca o pătură de frig,
dacă cineva ar căauta, sigur găsește
o respirație de dragoste.
Ne-am retras în cochilie, ne vorbim tot mai rar
sunt prea multe cărți necitite pe raft, paginile lor știu
sfiala rușinii când le ștergem de praf.
Timpul și el ne ignoră, apropiații ne respectă golul din priviri
cu greu ne mai regăsim, păstrăm static echilibrul,
dincolo de noi e o mișcare în obiectele vechi
ce ne apasă pe tăceri cu ciocane de piatră.
Toți ne știu și ne suportă ca pe niște copii
scrijeliți la genunchi, opriți din plâns,
supărați, căutând un ungher unde să se retragă.
Nu ne mai umplem cu bucuria prin care am trecut
avem un timp măsurat de gânduri.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 august 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre supărare, poezii despre rușine sau poezii despre plâns

De când s-au stins luminile serii
Bat clopotele în urechile nopții obosite
uneori numai furtunile se sperie
și oamenii când bat într-un anume fel,
flămânde cu limbi vestitoare de moarte.
De când s-au stins luminile serii
călătoresc prin întunericul brut,
o să-ți spun despre nălucirile de pe drumuri
când bate miezul nopții în fiorul din trup
și așteptările tale pline de dorințe ascunse
au rămas în cuvinte răvășite pe file albe.
În ochii tăi au crescut plantații de lumină,
în fiecare rază e o ninsoare de petale
care-și lasă polenul pe umerii fini.
Pământul la care mă întorc cu fața,
să ascult izvoarele ce vin din adânc
cu tumultul mineral al bogăției seninului,
pun în mine culoarea fructului copt
în conturul mai verde decât verdele.
În numele luminii care cheamă norii,
să ude copacii și ierburile țării
cu ploaia îmblânzită de cosmice mâini
mă înalț înflorind iubirea în cântec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre verde, poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre urechi, poezii despre sperieturi sau poezii despre ploaie

Fără răspuns
Apăs clapele pianului cu felii de suflet,
îmbrac auzul cu sunete absolute
și-l caut pe Dumnezeu acolo unde inimile de copii
învață Tatăl nostru și se luminează,
cu nerăbdarea fecioarelor, să simtă totul.
M-am înălțat ca un arbore în pădurea virgină,
fără să știu ce-i securea.
Mi-am risipit diminețile pe câmp cu jertfe de flori,
până când doreau să fie răsplătite
și așteptam sub pelerina nuntirii,
rotind un joc de întrebări.
Trupul tău fraged
se înfășura în vânt,
fără răspuns.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre sunet, poezii despre răsplată, poezii despre religie sau poezii despre păduri

Trio (viața, omul, sufletul)
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
și atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respirație...
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viața ta!
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
și atunci când imensitatea mării
va înghiți visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!
Voi fi cu tine,
char și atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
și atunci când, cu tine nu aș vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre viață

Ca o umbră de lumină
Încercam să te caut deseori seara
în nedecisele hotare dintre zi și noapte
când concentrat peste măsură amurgul
pătrunde în spărtura mării pe corăbii fugare.
Tu ești femeia vinovată de dragoste
care omori ceața cu ochii pătrunzători
și te ascunzi în lumina din lanurile nopții.
Sunete de crin te învăluie-n taină,
scoicile subtiorilor ți se deschid
și pleaca odată cu ele întunericul.
Noaptea, din frica de refuz a lunii
de a lumina fântânile răzlețe
pe unde mersul tău e cu miros de salcâm
mă face să te aștept
în praful drumului,
iar tu vii întotdeauna nepăsătoare
ca o umbră de lumină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (12 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre marină

Un gând liber
lângă templul soarelui
viața cade în genunchi
prin fiecare clipă timpul privește smerit
găurile negre ale universului
pământul vieții și al morții
înflorit de suspine
se acoperă cu cerul înstelat
și rodește sub tălpile noastre
minunile vârstei
pun-n cap
fiecare gând liber
toți se bucură
de noile virtuți ale minții
ce uimesc stelele
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre smerenie, poezii despre negru sau poezii despre moarte

Un gând liber
lângă templul soarelui
viața cade în genunchi
prin fiecare clipă timpul privește smerit
găurile negre ale universului
pământul vieții și al morții
înflorit de suspine
se acoperă cu cerul înstelat
și rodește sub tălpile noastre
minunile vârstei
pun-n cap
fiecare gând liber
toți se bucură
de noile virtuți ale minții
ce uimesc stelele
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând liber
lângă templul soarelui
viața cade în genunchi
prin fiecare clipă timpul privește smerit
găurile negre ale universului
pământul vieții și al morții
înflorit de suspine
se acoperă cu cerul înstelat
și rodește sub tălpile noastre
minunile vârstei
pun-n cap
fiecare gând liber
toți se bucură
de noile virtuți ale minții
în surâsul stelelor
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut înflorind vinul în cupe
Unde moarte nu cunoaște
cruciada albă de sare
se hrănește la întâmplare
cu tot ce prinde pe picior greșit.
Am văzut înflorind vinul în cupe
cu întunericul uitate pe mese
când poeții vorbeau în somn.
Închinau mai multă slavă
în cuvinte născătoare de rugă
pentru fiecare îngândurare viitoare.
Iar cu iertare drum o să facă
până la porțile de răscruce
unde pasc mieii Domnului.
Cu taina învierii o să se nască
oastea pruncilor libertății
căutându-și scut de apărare
în cuvinte ascuțite pe tăișul sabiei.
Tot ce înseamnă durere și suferință
se va înclina către viață
și nimeni nu va mai rămâne
păgubit cu duhul,
ci furat de conștiință.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre vin, poezii despre suferință, poezii despre poezie sau poezii despre picioare

Dorință
Mai lasă-mă să-ți susur un izvor sub pleoape,
citește-mă din gânduri așa cum tu o știi
și lasă în stomac toți fluturii să-ți scape,
iar tot ce nu-i iubire să plece în pustii.
Un crâmpei de raze în ochii tăi primește,
el este trupul fecioarei trecut peste prag,
lumina ce absoarbe umbra și-o uimește
cu-atâta învelire în dragoste și-n drag.
Mai pune-mă să-ți spânzur cireșe la urechi,
în vise să înghesui dorurile pline
ca plopii să rămână de-acum pe veci perechi
și farmecul trecut rodească-n cel ce vine.
Lasă-mi adierea acelui vânt de vară,
să mă cuprindă-n voalul dorinței circumspect,
iubirea-n arșiță se apropie de seară
și frunza prinde-n ramuri tomnaticul aspect,
iar timpul vieții se macină într-o moară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepusculul
Când ziua se îmbină cu noaptea
și-n ochii mei se pierde crepusculul,
stai pe prispa casei.
Culorile capătă viață pe fața ta albă
și se metamorfozează
în iubire divină.
Toate clipele se concentrază la un loc,
să mă uimească.
Ca o vinovăție iertată în ochii celorlați,
se stabilesc punți peste inimi
pe care n-o să le mai uit,
își neglijează durerea lor pentru a mea
și-mi plimbă prin suflet
cuvinte mângâietoare.
Aici mă voi regăsi
și mă zidesc în stâlpii tăi de rezistență
până-ți voi duce iubirea desăvârșind-o
în crepusculul mușcat de soarele dimineții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre iertare

Coasa luminii
Mă caut în colțul din dreapta al zilei
unde amiaza e mai dulce ca fructul
și nicio umbră nu-i mai răcoroasă
decât adierile vântului de nord.
Orașul acesta e străin de dușmani,
locuiesc în el ca-n grădinile raiului
unde nu-i nicio bătaie de cap
mai mare decât atingerile iernii.
Coasa luminii amenință,
să taie capul ierburilor perene,
apoi pleacă-n adâncul pădurii
unde mistreți cu colți de stele căzătoare
scormone pământul durerii
și adună zâmbete de flori.
Tu îți arăți nevinovată surâsul
la răsăritul soarelui în cultura de in
și împingi noaptea pe topogan
în apele scăpate din somn.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre rai

Când ziua se urcă la cer
Ea scrie cu sufletul pe fața gândului,
inima-i tresaltă de bucurie lăuntrică,
se-nfășoară cu trupul în dorințe
și nu se lasă cucerită de iluzii.
Când ziua se urcă la cer,
noaptea coboară-n pământ,
și vine să se roage.
Dimineața o găsește la fântână
cu cofa plină,
satul ei nu știe nimic,
dar așteaptă cu sete
amiaza să-i vindece dragostea
înainte de plecarea la oraș.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat sau poezii despre miezul zilei

Fântâni nu se mai nasc
Stau cu Dumnezeul meu în suferința durerii
aud eternitatea cum curge prin uitare
și n-are maluri decât o lumânare aprinsă,
care-mi arde drumurile spre iad.
Văd lumina cum o topește și urcă,
mirositoare prin vămi mântuită
înflorind ramurile cerului
deasupra de ziditorii cuvântului.
Fântâni nu se mai nasc,
doar în agheasma iubirii mă scald
și ies mai pur din ninsorile de argint
în care sunetele nu se aud.
Nesfârșitul împarte cu mine tăcerea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre ninsoare sau poezii despre mântuire

Noapte fără atingerea ta
Ce înseamnă noaptea asta, fără ochii tăi?
N-ar fi ferestre albe și adiere de vânt
M-ar ispiti un demon cu trâmbițe deșarte
Și n-aș putea să dorm
Cuvânt și necuvânt.
Și vin cu dimineața privighetori celeste
Și sângele îmi vine, se naște ca la prunc
Dezleagă, caii minții să poată colinda!
Până-n pridvorul gurii tale, ce suspină de sete
Cum laptele își cere iarba
Miroase iasomia a mure, a gutui, a toamna și a iarnă
Și sânii tăi miros a mere, a verdele iubirii, a apelor durere,
Simt cum te strâng în brate pe tine, doar pe tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sâni, poezii despre sânge sau poezii despre privighetori