Tu

ivirea ta mi-e-n semne-a tainei grabă
nuntită-n ochii mei pe-altar de lene
îmbrăcăminţi de-atingeri ţii, viclene
în palma ta şi pielea-mi ţie-i roabă.

mirări smulgeai din glii nepământene,
din rădăcini o umbră ce întreabă
din rana de lumină,-n piept podoabă,
icoană-n cui pe-a Domnului sprâncene...!

aşa că Dumnezeu priveşte-n mine
prin văzul tău, ce-mi este hram de-oglinzi
şi mă cufundă, om, în Sfânt prin tine.

la preţ păgân în sacru tu mă vinzi
şi-o Cruce-mi creşte-n spate, pe ruine
de noapte-n duh, în zorii de murinzi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul sângelui înnoptat

Cu ochi de vis te beau ca pe o lene
ce mi se-nfige-n gând, oprindu-i goana
pe guri sărutul ne astupă rana
cuvântul ce-a lăsat-n nunţi viclene...

Ne înveleam cu umbra-n veci, tirana
aducere aminte-n mâine scene
când ne-om clădi-n zidiri nepământene
în arbori de mormânt suind prihana...

Şi duhul ca o veste ne va merge
de Dumnezeu în rugă de cerşit
născându-ne în fără de sfârşit
păcatul raţiunii a se şterge...

Cunosc tăcerii viciu-n minţi sculptat
a şti-nţeles de sânge înnoptat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Olaf
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admis sub ruine

Tu alergândă-mi eşti în vis pe-alee
Şi respirând o taină a aduce
O patimă de sânge-n nopţi pe cruce
Pe cât mi-e miez în coaja ta atee...

O cale-n mâine-n amintiri uituce
Din cerul clipelor îmi verşi, lactee
Când Domnul haina vremii îşi încheie
Iar dedesubt carnal la gând reduce...

Plăpândă-n duh exişti pe-a mea vorbire
Ce uneori icoană-i în oglinzi,
Un stih mai trece, decupând orbire...
Pe-altar, în templu pe la zei mă vinzi...

În stinsul de răscoală în iubire
de stea-n nojiţe-s spânzurat de grinzi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu hram dement

Plutea-n eresuri şoapta nopţii toată,
prin plin văzduhu-n somn de lut pe cale
fiind în mine urma nunţii tale
mi-e amintirea-n gânduri decuiată.

Te-nfăşuram în braţelor mantale
în vremea aia, ninsă azi, iernată
o cruce dându-mi dorului în plată
în preţ de sânge-n morburi imorale.

Zidind biserici hram având Demenţa
pe al lui ieri altar oglinzi jertfesc,
pân' la ebrietate-ţi beau absenţa.

Bolnav de timp prin traiul sihăstresc,
pe-amorul rapt vărsând indiferenţa
din miez de mâine linişti o să cresc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Psyche
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceapa degerată

când Moartea-şi părăseşte iar iatacul
de prin fântăni să sece apa vie
noi îmbrăcăm o zdreanţă-n poezie
a-nfige-n rost de trai sucit tentacul.

succinct, mi-e-n lut puţină putrezie,
cunoaşterea pe unde îmi pierd acul
că parcă mi-e vârât în oase Dracul
iar Dumnezeu e doar o fantezie.

număcunoaşte, dragă-, n nepământuri
spre mine iscălind misiva-n DA,
să nu te-apleci spre soare a-l uda
când pe un ram e-oglindă-n miez de cânturi.

prin tot ce-mi e, lucire de erată,
mă pariez pe-o ceapă degerată...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

în jos e-argint, deasupra în topire
şi toamnă, Doamne, cât păcat s-ajungă;
se coace vinul în beţie lungă,
intrând în patimi, negăsind ieşire.

rotundul clipei rostogol străpungă
în truda rugăciunii, fum subţire,
în pisc de oameni, sânge-n toropire,
să plouă imn pe-altar de taină ciungă.

în verde vine grea vinovăţie
de reci şi de tăcere vâlvătăi,
un foc ce pârjoleşte văzul ţie.

că şi acum femeie-s ochii tăi
privi prin ei hârtiei bogăţie
să scriu naturii vreme-n vâlvătăi.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fără cititori

la umbre întrebuinţezi lumină
în piept ţi-e aerul zburat de îngeri
şi-n miezuri duci minciunii dese-nfrângeri
eres din nopţi crepuscul să deţină...

că vine dimineaţa-n veci, de plângeri
a căror oameni le vei râde-n cină
ce-ţi caută în lutul tău pricină
da'n duh sunt ale Domnului răsfrângeri...

oglinda a icoană te arată,
dintâi murind, devin un necrofag
şi-n putrezire gândul mi-e-n erată...

doar vis rămâne, însoţit de drag
de tine,-n amintirea înserată
şi lumii mersu-i de-adevăr beteag...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori de noapte

în mănăstirea vremii nezidită
de nefiind ţi-s ochii veci, fecioară,
de hram în stih cu taină ce-mi coboară
născută dintr-un vis de stea cumplită.

şi ou de clipă se înşiră-n sfoară
având esenţa-n linişti învelită;
la demiurg eternitate-n sită
e-n pasăre ce-n ultim cântec zboară...

iubirea ta-mi aleargă prin aortă,
lumină-n sânge mi se face mult
la tine-n ceţuri a senin exult,
pe gând corăbii şoapte-n miez transportă.

şi mai era şi-o noapte ninsă foarte
de o trezie către vămi de moarte...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Am mătreaţă în sprâncene,
Şi mi-e lene... da, ce lene!
Şi să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... şi nu pot...

Nu mă scarpin când mă mâncă,
Stau cu capu' într-o brâncă,
Nu pot sta nici în picioare,
Mi-e o lene de mă doare...

Ochii-abia îi ţin în gene,
Lene mi-e să-mi fie lene,
Şi să-nhaţ un chilipir,
Lene mi-e şi să respire...

Am mătreaţă în sprâncene,
Şi mi-e lene... da, ce lene!
Şi să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... rău de tot...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu zadar adesea

renasc mirări în oameni zăvorâte
şi mă-nsoţesc adesea cu zadarul
drumeţ spre unde-mi cade-n soartă zarul
şi vise-având eternităţii câte.

tăcerea-mi adânceşte-n lut habarul
sub ceruri în lumină coborâte
de timp tu ai sprâncene mohorâte
femeie ce-n cuvânt îţi verşi nectarul.

priviri lăuntrice în tine-arunc
venind, nălucă, din eresul ploii
şi dulce-mi înverzeşti în albul foii
pe-albastru ţărm, în nemurire prunc.

e prin tenebre noaptea-n ale sale
vestiri de nuntă-n zile colosale.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii trec pe ape în ruine

corăbii trec pe ape în ruine
şi-a îngerilor umbre-s la timonă
în lumânare-i rugă monotonă
plutind pe valul tristelor destine.

deasupra-i drum spre ochii de gorgonă
a zăvorî în om averi de bine
prin soarta picurând de lungi suspine
deriva-n sânge împietrind, maronă.

voi ancora în cheag de-nduioşare
iar de repaus rocă îmi vei fi
sisifică femeie-n vis ce-mi doare.

şi adormind tu cruce nu-mi jertfi
la căpătâi; de haz în văz culoare
în zori având, sub lacrimă deşi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poseidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet lânced

Zidind lăuntric tainei monumente
eternitatea ta aprinde-o-n tindă
pe zbor de umbre-n mine nemurindă
şi ruginind a sânge-n plăgi clemente.

Că nălucirii laţul să-mi întindă
îmi sunt a tale toate argumente;
Zoriri fiinţei tale-n predici lente
pe când privesc icoana din oglindă.

Ţi-e noaptea fără gândului poruncă
şi-o dragoste sub vis ţi-am pitulat
când ghiocel în insomnii m-aruncă.

Nu sunt de os pe-altar, ci întâmplat,
albind sub raţiune de speluncă...
Dormirii tale pace i-am strigat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa

Când se va face Nunta,-n lumânare
Al Păsării repaus fi-va sacru
Pe-acoperişul nefiinţei, nacru
A melci prin clipele interioare.

Va fi în gânduri nuptial masacru,
Mireasa însă trup sub fuste n-are;
Poveri de somn voi duce în spinare
Că în oglinzi mi-e-n cuget chipul acru.

Pe rând în zboruri duhul ne-nvelimu-l
Înalt, trezind pe Dumnezeu, adânc
În vis de diamant căzut, Sublimul.

Te va primi la Porţi un înger ţânc
Şi nu vei fi nici ultimul nici primul...
Crăiasă Moarte, mierea ţi-o mănânc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înşirând cuvinte goale

(sonet epigonic)

pustiu de tine creşte-n arbori sferici,
au poamele-ntr-o linişte năucă,
zidind ruine, Ană, dor m-apucă
să ies din burţi de peşte în biserici.

vopsit în bezne-i drum să mă seducă,
dimensiuni de patru-n vise serici,
te recunosc a depărtare clerici
clădită în peretele de ducă.

în plai picior spre raiul gurii merge
s-ajungă duhul tot la jar enorm
de unde pasărea de stins se şterge.

iar chipul încă-n ape îmi adorm
şi-auzul la izvoare-aştern pe cerge,
beţie-n susur, preţ aeriform...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Apollo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ce nu e spus

Singurătate, luminează-mi zorii
să-mi intre întunericul în teacă
şi-n dimineaţa vorbelor te-apleacă
din clipa ud a nopţilor istorii...
pe şoaptă ţin sărutul tău oleacă,
muţenii unor vremuri iluzorii
şi trec la Dumnezeu prin moarte-actorii
ca printr-o uşă-n teatrul tainei joacă...
să înţeleg o lege-n umbre-adânc
tăcere cer în alfabet de vămi,
averi de pace din enigmă dă-mi
şi setea de pe buze să-ţi mănânc...
ebrietate-n trist de unul însă
căci tu eşti nefiind, femeie plânsă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ciclonul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nălucă pe zare cu trist de femeie

îţi locuiesc a lacrimi ochii minimi
şi moarte bând la birtul de sub aştri
vedenii vin şi înfrunzind sihaştri
ni-s arbori cugetând a mere-n inimi

&

a existenţă amăgirii dintru
cu pasul de enigmă-n iaduri intru...

&

în sânge ni se răsturna minciuna
ce omenesc sub zodii ne cufundă
fiind s-ascult în pieptul tău secundă
ploua cu mine văzul tău întruna

&

aceleaşi vorbe-s însă-n zare scundă
pe alb de zic, de lepăda-mi-aş struna
că tot nu eşti, nici suntem clipei una
tu, nălucire, taine să te-ascundă

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Sussy
Comentează! | Votează! | Copiază!

P(r)aznic la ruine

Tu fumegând de şoaptă treci, fantomă
prin toate scrise-n mine spre ruine
ca de o boală ce tot zac în mine
sub clipa-n veşnicie homocromă.

Ci paos pe tăiş de buze-Amin! e
pe cât ni-i sărutarea axiomă
ci gura ta avea de trist aromă
la slove-n vicleşug ca de hermine.

În descompuneri soarta ni-i enzimă
şi sângeram din multe leziuni
minciuna-n zar având-o sinonimă.

Clepsidrei verde de nisip aduni,
ascunsă de-nţeles te ţin în rimă
în vis de patru bând dimensiuni...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Mowgli
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe transcendente

trec prin bătrâneţe cu sufletul activ
cu zâmbetul pe faţă când zorii bat în pleoape
creşte-n mine iubirea nu am nici un motiv
să nu simt pulsul vieţii cu cerul aproape

roiuri de emoţii trec prin pieptul meu
exaltată de splendorile ce-mi ies în cale
speranţa de mai bine mi-a dat-o Dumnezeu
mă deschid ca o floare cu mii de petale

trăiesc zboruri senine prin farmec eteric
transparenţe dulci rezonanţe transcendente
muzica trezeşte-n mine avântul cucernic
îmbină purităţi angelice cu stările ardente

m-am unit cu versul în zborul meu cosmic
remediu împotriva disperării concludente

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubito, mi-e lene de tine,
Şi vârstă, şi toate s-au strâns,
Şi curg nişte ani după mine,
Şi-azi-noapte cu mine am plâns,

Iar tu căutai aşternuturi
Pliate atent între noi,
Din pat ai uitat să te scuturi,
Precum şi să vii înapoi,

Voiam să mai treci doar o dată,
Să văd cum mai e Dumnezeu,
Să sufli în lampă şi gata:
Lumină să-mi fiu numai eu,

Rămas inutil fără mine,
Cu tine degeaba rămas,
Cu sufletul ăsta ruine
Şi tu, un turist mai retras...

poezie de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptare... (pentru noi)

Pe lângă mine ploaia trece-n grabă...
Şi o privesc cu uşor tremurat pe buze,
Mi-apare ca şi o nălucă oarbă
Dulcea amintire, ca să ne amuze...

Şi trist şi vesel şi opac... e timpul care încet ucide,
Cu sufletele prin copac,
Avem totuşi priviri perfide!
Nimic parcă nu mi-e pe plac...

Şi stau şi gem lângă furtună...
Aveam şi eu un plan cu tine!
Dar, vremea parcă e nebună,
Şi m-a înnebunit prea bine...

Şi caut, uit şi mă opresc; şi iar revin la tine!
Ce e cu tine, nu-nţeleg...
Pe geam văd soarele-n ruine...
Şi un destin ce nu-l aleg.

Pe lângă mine ploaia trece-n grabă...
Şi-aştept ca pasărea închisă,
Soarele lumina să şi-o soarbă,
Şi să mă lumineze-n veşnicii, nestinsă...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Prin lumi de vise-i omul, umbre-l poartă
în rătăcirea nopţilor pe cale
suind speranţă-n rugăciuni egale
cu degete bocind a crucii hartă.
Poveri ducând pe-a întrebării şale
trecea un gând prin clipa-n taină fiartă
infernul de-a cunoaşte-l spală-n soartă
sub nicăieri de linişti ireale.
Iar slova, la altarul alb mireasă
spre Dumnezeu o-ndeamnă scribul nins
cu fruntea din fântâni de-alean culeasă.
În piept de stih enigme s-au prelins
şi păsări zboară-n flăcări din crevasă
lăsând umanitatea-n somn nestins...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!