Sonetul sângelui înnoptat
Cu ochi de vis te beau ca pe o lene
ce mi se-nfige-n gând, oprindu-i goana
pe guri sărutul ne astupă rana
cuvântul ce-a lăsat-n nunți viclene...
Ne înveleam cu umbra-n veci, tirana
aducere aminte-n mâine scene
când ne-om clădi-n zidiri nepământene
în arbori de mormânt suind prihana...
Și duhul ca o veste ne va merge
de Dumnezeu în rugă de cerșit
născându-ne în fără de sfârșit
păcatul rațiunii a se șterge...
Cunosc tăcerii viciu-n minți sculptat
a ști-nțeles de sânge înnoptat...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Olaf
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.