Sonet lânced
Zidind lăuntric tainei monumente
eternitatea ta aprinde-o-n tindă
pe zbor de umbre-n mine nemurindă
și ruginind a sânge-n plăgi clemente.
Că nălucirii lațul să-mi întindă
îmi sunt a tale toate argumente;
Zoriri ființei tale-n predici lente
pe când privesc icoana din oglindă.
Ți-e noaptea fără gândului poruncă
și-o dragoste sub vis ți-am pitulat
când ghiocel în insomnii m-aruncă.
Nu sunt de os pe-altar, ci întâmplat,
albind sub rațiune de speluncă...
Dormirii tale pace i-am strigat...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.