Sonet cu hram dement
Plutea-n eresuri șoapta nopții toată,
prin plin văzduhu-n somn de lut pe cale
fiind în mine urma nunții tale
mi-e amintirea-n gânduri decuiată.
Te-nfășuram în brațelor mantale
în vremea aia, ninsă azi, iernată
o cruce dându-mi dorului în plată
în preț de sânge-n morburi imorale.
Zidind biserici hram având Demența
pe al lui ieri altar oglinzi jertfesc,
pân' la ebrietate-ți beau absența.
Bolnav de timp prin traiul sihăstresc,
pe-amorul rapt vărsând indiferența
din miez de mâine liniști o să cresc...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Psyche

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.