Ceapa degerată
când Moartea-și părăsește iar iatacul
de prin fântăni să sece apa vie
noi îmbrăcăm o zdreanță-n poezie
a-nfige-n rost de trai sucit tentacul.
succinct, mi-e-n lut puțină putrezie,
cunoașterea pe unde îmi pierd acul
că parcă mi-e vârât în oase Dracul
iar Dumnezeu e doar o fantezie.
număcunoaște, dragă-, n nepământuri
spre mine iscălind misiva-n DA,
să nu te-apleci spre soare a-l uda
când pe un ram e-oglindă-n miez de cânturi.
prin tot ce-mi e, lucire de erată,
mă pariez pe-o ceapă degerată...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Elsa
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.