Sonetul fără cititori
la umbre întrebuințezi lumină
în piept ți-e aerul zburat de îngeri
și-n miezuri duci minciunii dese-nfrângeri
eres din nopți crepuscul să dețină...
că vine dimineața-n veci, de plângeri
a căror oameni le vei râde-n cină
ce-ți caută în lutul tău pricină
da'n duh sunt ale Domnului răsfrângeri...
oglinda a icoană te arată,
dintâi murind, devin un necrofag
și-n putrezire gândul mi-e-n erată...
doar vis rămâne, însoțit de drag
de tine,-n amintirea înserată
și lumii mersu-i de-adevăr beteag...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Marele Hohot
Scribul (sau sonetul putrefact)
În lutul tău exiști spre putrefacții,
ți-e carnea teacă duhului, ce-i spadă
și grea e lupta, slova ta să vadă
privirilor vecia ta-n refrații...
Că flămânzind, pe pâinea de zăpadă
cerneală ungi și-n stihului extracții
citind, să fie ochii tumefacții
și-n matematici sufletești să cadă...
Cuvânt spre vis și fără-n lume calcul
pe gândul tău a mere-mbie șerpi
zădărnicie-i însă, îngeri sterpi
nimic rodind ți-or stinge catafalcul...
trăind în plânset, trist ca la beteag
să hohotești a râs în sarcofag...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Smiley
Comentează! | Votează! | Copiază!
De tine
te beau singurătăți, fântână tristă,
femeie-n rugă lacrima ce-ți suie
zidind cu trudă-n amintiri statuie
și slavă clipelor ce-n azi există...
în lutul tău ci încă mâine nu e...
tu vorbe scuipi hârtiei în batistă,
oglinda ți-e icoană egotistă
și crucea-mpodobită-n duh de cuie.
eterică, de-abis și nupțială
tu întocmești în ploi privirii lege
în faptul meu de-a fi a te-nțelege
și dulce ești în blânda ta sfială.
la urmă toate sunt luciri de îngeri,
izbânzi ce-n tot se reazemă-n înfrângeri...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Animagus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reducere la singur amândoi
Tu ai în ochi priveliște senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindești în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.
Te cuvântam în liniști moi și-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea și-n miezuri carapace.
Nu te suiam, erai de nesfințire
În sânge ce pe cruce ți-l știam
Și răstignit pe orizont subțire.
Și-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărțire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Solo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verdictul timpului
fântâna ochilor tăi a înspăimântat toate lacrimile
oamenilor ce se închină la zeița tristeții
la cină mai înfuleci o bucată de moarte
adormind în brațele nopții
dimineața o întrebuințezi la speranță
asupra apelor cărnii însă
pletele tale de gând se apleacă asemenea unor sălcii,
pe ramul cugetării de Dumnezeu
înmugurește-ntunericul necredinței
nu cerceta, îți zic!
coboară din spinarea întrebării acolo
în coajă de minciună adevărul așteaptă existențe-n crepuscul
așa că tacă-ți mintea-n lumină,
sufletelor doar Dumnezeu le vine la interogatoriu
tăcerea e un obiect al gurii de obicei,
cu el îți astupi vorba neînțeleaptă
veneam la tine să-mi înfierbânți sângele rece, de șarpe,
mă serveai cu mere și dulceață
de-mi urla hipervascularizarea-n brâu
iar în piept inima îmi făcea gălăgie
dar din toate câte or mai fi fost
în vremea aceea ciudată
când îmi ziceai că miros a Ștefan
amintirea mi-e temnița pe viață
din verdictul timpului
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără stih
biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor bețive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.
mă șterg la gură de-alte-n ceas motive
și-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineață-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.
tăceri ne țes în vise taina-n straie
căzând în liniște ca într-un morb
dar chinul existenței ne-ncovoaie.
din strigăt de ființă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
La spelunca din văzduh
în goana furioasă a gândurilor tale
ți-e cugetul în stele dar vătămat de criptă
în amintirea cărei, de mâine-n azi înfiptă,
adoarme rațiunea în visului petale.
mormântul locui-vei cu plumbic al tău sânge
din ochi ți se vor șterge a sinelui lecturi,
o salcie ce ramul la vârf spre-afund răsfrânge
spre apă de secunde cu dumnezei mature.
eu sunt bolnav de tine-n distanțelor altar,
mi-ai scris...
făr' a-ți răspunde mă sting în sacrificiu
iar duhul mi-e de îngeri cu rost sedimentar
căderea unei pietre sisifică mi-e-n viciu.
ci-n zodie de oameni doar ne-aruncă
în pisc de arbori, în văzduh speluncă
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Bacchus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martor ocular în zori de zi mâine
adoarme-n racle moartea uriașă
s-a luminat și-i ceas născând de rază
iar clipa tace și-n etern veghează
că vine dimineața-n veci nuntașă
pe drum pustiu trec oameni către Oază
rămân acolo suflete ce-nfașă
pe Domn în adevărului cămașă
că pe Pământ minciuna ființează
&
pe frunze-n brâu ne e pătat de rouă,
ci sângele ne e canicular
și lacrimi de dorință-n șoapte plouă.
sicriul se trezește, singular
să frângă inimile amândouă...
mărturisești cerneala-mi ocular
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Uraganul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudo flămând pe corabia serii
Îți povestește-n sânge clipa viul
Și-n vârf cu azi e-al vieții tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îți strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om își recunoaște-n Fiul
Tu îmi înveți cu liniștea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu și-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veșnicie-n dinți
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinți
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul știe,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!
A patra dimensiune (sintagma visului)
ne țipă ploaia-n ochi și rațiune
cu suflete furiș pe la altare
și trăsnete străpung în pomul care
un șarpe dulcele venin își spune.
ci multe rosturi azi își au stricare
că doarme Dumnezeu în apei strune,
deasupra noastră e de nori genune
și cade lacrima ce-n piept ne doare.
iar de-ntuneric strigă-n nopți răniții...
de-acolo plozi de umbre de-ați cules
voi, oameni, cu năluci hrăniți-i.
având pe guri sărutul de eres
prin lumea cu truism în definiții
un veac presus de clipe-am înțeles...
sonet de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
ivirea ta mi-e-n semne-a tainei grabă
nuntită-n ochii mei pe-altar de lene
îmbrăcăminți de-atingeri ții, viclene
în palma ta și pielea-mi ție-i roabă.
mirări smulgeai din glii nepământene,
din rădăcini o umbră ce întreabă
din rana de lumină,-n piept podoabă,
icoană-n cui pe-a Domnului sprâncene...!
așa că Dumnezeu privește-n mine
prin văzul tău, ce-mi este hram de-oglinzi
și mă cufundă, om, în Sfânt prin tine.
la preț păgân în sacru tu mă vinzi
și-o Cruce-mi crește-n spate, pe ruine
de noapte-n duh, în zorii de murinzi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproximativ poezie
cunoașterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitențe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrențe
pe când de nuntă-n veci îți dau verigă.
iubindu-ne sub clipelor esențe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existențe.
adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puțin
de sub crepuscul dimineți să iasă.
iar slava toată sfinții toți o țin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microbezne
galopul încetinea înspre eternitate
nu ne era frică de mere
nici de mormântul dedesubt
știi bine că astăzi ori mâine-i cufund
în sincerul ieri, năpădit
de iarbă și lacrimă-n prund
de ființă...
vădit,
nu ne e timp de știință,
parcă toate-s cu dracii în sus
și-n pom de-ntuneric, sădit...
miezuri nu-s
în lumină de mit
și în poame
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slovă despre mine
lumină-mi este liniștea întreagă
în mine chipul tău ce lin revarsă
femeie de vecia lirei arsă
nuntiri cu neființa ce îmi neagă.
cu viața către lacrimă întoarsă
duci gândul meu mirări să înțeleagă
penița-mi suie vise în desagă
și-n toate e tăcerea ta neștearsă.
și ar mai fi cuvinte fără zarvă
ce să ne spună pe un nimb nescris
portița de intrare-n paradis
ne-așteaptă-n coacerea de taine-n larvă.
privind oglinda însă tu ești doar
o slovă despre mine-n dicționar.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Balloo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupuri de înger
Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Și trec pelerinii
Divine poteci.
Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu ființă rămâi
Osânda privirii
Și-n legile firii
Iubirea dintâi.
Lumină și cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Și muguri, în zare,
Mustesc din noroi.
Vulcanice umbre,
Pământul erupe...
Secundele pier.
Pe petale de sângeri,
Dorm trupuri de îngeri
În drumul spre cer.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Empiric (de groază)
de veci în vis iubirea se împlântă
cu rămășaguri de divinitate
umblând cu fericirea-n rai în spate
pe imn a iscăli sub ploaie sfântă...
fiirea are cojile crăpate
și-un miez de noapte clipa înspăimântă;
când pasărea-n cenușă ivers cântă
cu tine urc în iadurile toate...
ci sensuri neavând a da peniței,
căutător de-amor în pielea ta
cuvântul meu de încâlcit în ițe-i...
că sângele mi-e-n drag spre a uita
ruinei sacre șoapta rămășiței
de când lumina-n ape se văita...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Pompierul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri și oameni
Lumina cea sfântă în noi se coboară
Și îngeri suspină de oameni ce sânt,
Bătaia de inimi începe să doară
În oameni și îngeri, cum n-au fost nicicând.
Pământul se umple de raza curată,
Iar oameni suspină de îngeri ce sunt,
Iubesc și-n iubire pe toate le iartă,
Că astfel e-n ceruri și așa-i pe pământ.
Doar îngeri și oameni acolo... ființe
Căzute în rugă din inimi și minți,
Flămânde să-și ardă în flăcări dorințe,
Uitând câteodată să fie cuminți.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea și lumea
Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
În picurii de ploaie, simt mângâierea ta
și-n timp ce-ți urmez pașii, pe-aleile cu tei,
îi împletesc cu-ai mei, sub străluciri de stea.
Nebuni de dor, plângând un Cer neînțeles
de alte lumi trăinde-n umbre și-ntuneric,
pătrundem sensuri noi, pe care le-am ales,
ne dăruim visări, pe un tărâm angelic...
Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
Sub transparențe dulci ne înfrânăm tumultul.
Când ne-odihnim în noapte, ne transformăm în zei...
IUBIM, prea credincioși, și ne-mbrățișăm "lutul".
Tu ești... IUBIREA lumii... și eu, IUBIREA ta...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună în suflet
Când șoaptele devin un țipăt
Și mintea nu mai vrea un trup
Trăiesc al vulturului strigăt
În norii ce se zbat și rup
Mă rătăcesc în ploi de vară
Și-n fulgere culeg suspin
Scântei țâșnesc spre înafară
Spre sufletul ce ți-e divin
Atunci te regăsesc și-n pleoape
Îmi picură vise și dor
Te simt din nou foarte aproape
Și lângă tine pot să zbor
Văzduhul tot, tresare-n mine,
Devin atât de necuprins
Iar timpul nu mai pleacă, vine,
Din dragostea ce nu s-a stins
poezie de Adi Conțu (1 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajun de mâine 8
pe umbre trece clipa de nălucă
și e-n a fi un vicleșug de mere...
pe calea apei lacrima îți piere
în ochii tăi mirare să aducă.
se tot prelinge-n șoapta ta tăcere
de oameni și de lutul lor uitucă
în șoapte ai un dor divin de ducă
femeie-n frumusețe îmbiere...
ți-e strălucirea inimii cometă
ce urma-și lasă-n imn, sub labirint,
eternitate-n nuntă incompletă.
pe strada îngerilor mâine-alint
îți stingi tristețea, de senin poetă,
cobori din setea vorbei, de argint...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Piranhna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea
să-mi zămislești uitări, ebrietate
în sângele topit de frică-n iască
și-n ochi de-amor zeiri să ne privească
la focul unei umbre cu dreptate
sub pași de întuneric să se nască
lumini, merinde tainei vietate
să dorm în lan cu flori necugetate
sub coajă de ființă-n Stea firească
făptura-n patimi de sicrie fuge
din gândul cel ridat de-a vieții nopți,
o dimineață suie din coșciuge
în pieptul tău cu rouă să m-adopți,
în Coasa ta fecior să-ți fiu, conjuge
pe cât amant iubirea zorii copți
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Solaris
Comentează! | Votează! | Copiază!