Admis sub ruine

Tu alergândă-mi eşti în vis pe-alee
Şi respirând o taină a aduce
O patimă de sânge-n nopţi pe cruce
Pe cât mi-e miez în coaja ta atee...

O cale-n mâine-n amintiri uituce
Din cerul clipelor îmi verşi, lactee
Când Domnul haina vremii îşi încheie
Iar dedesubt carnal la gând reduce...

Plăpândă-n duh exişti pe-a mea vorbire
Ce uneori icoană-i în oglinzi,
Un stih mai trece, decupând orbire...
Pe-altar, în templu pe la zei mă vinzi...

În stinsul de răscoală în iubire
de stea-n nojiţe-s spânzurat de grinzi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egonegare

Ne ninge-n văz, cu moartea în spinare,
Pe gură de pruncie-albind în voce...
Învăţ, de plouă sânii tăi feroce,
Cuvântului a tainei agregare.

Pe când pe-adânc era un vis atroce
De doi chemat, suiam în piscuri rare
La Dumnezeu carnal iubind mirare
În sânge păsări zborul să-l invoce.

Negându-mă-n micime-s stinsul faur,
Mai răstignesc un stih în albe cruci,
În plumb de trist chemând din soare aur.

Că iarnă iarăşi între noi aduci
Plutindu-ne pe ochi zăpezii plaur
Ce-i navigând în jos pe nori năuci...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nix
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu hram dement

Plutea-n eresuri şoapta nopţii toată,
prin plin văzduhu-n somn de lut pe cale
fiind în mine urma nunţii tale
mi-e amintirea-n gânduri decuiată.

Te-nfăşuram în braţelor mantale
în vremea aia, ninsă azi, iernată
o cruce dându-mi dorului în plată
în preţ de sânge-n morburi imorale.

Zidind biserici hram având Demenţa
pe al lui ieri altar oglinzi jertfesc,
pân' la ebrietate-ţi beau absenţa.

Bolnav de timp prin traiul sihăstresc,
pe-amorul rapt vărsând indiferenţa
din miez de mâine linişti o să cresc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Psyche
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori de noapte

în mănăstirea vremii nezidită
de nefiind ţi-s ochii veci, fecioară,
de hram în stih cu taină ce-mi coboară
născută dintr-un vis de stea cumplită.

şi ou de clipă se înşiră-n sfoară
având esenţa-n linişti învelită;
la demiurg eternitate-n sită
e-n pasăre ce-n ultim cântec zboară...

iubirea ta-mi aleargă prin aortă,
lumină-n sânge mi se face mult
la tine-n ceţuri a senin exult,
pe gând corăbii şoapte-n miez transportă.

şi mai era şi-o noapte ninsă foarte
de o trezie către vămi de moarte...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

înlăcrimaţi de ploaie-s ochi de clipă
iar soarele deasupra-n raze tace...
a aţipit! ţărâna se desface,
mi-e umed în sicriu şi moartea ţipă.

prin tot al meu Exist, cusut cu ace
cu aţă albă-n slova cea din pripă
pe tine-amorul meu te înfiripă
misterul sângele să îmi îmbrace.

din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
şi rugăciuni dansează, verticale.

în duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
pe-asfaltul unui gând păşesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.

sonet de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburătoarea

mâncam reciproc pâinea trupurilor noastre
lacrima venise la pachet, era promoţie la tristeţe
în lanţul de magazine din cuşca Pământului,
acolo se vinde robie
lanţul social însă ne întemniţează animalitatea
sub coajă mai erau vreo doi îngeri, demoni pe-atâta

nu-ţi pot vorbi despre iubire, ţi-aş nega misterul
fustelor tale amărui
şi veştejirea frunzei întru Domnul

dragostea mi-e o luptă cu bulgări de-omăt de hârtie
în dimineaţa morţii
să las vie bezna ce-mi străpunge-n cuvânt,
amorul tău a urca în lumină

fără tine, femeie de niciodată,
carnea mi-e o cale ciudată,
exişti doar în sensul zborului,
respirând carnalitatea ta aeriformă
zău, Zburătoareo,
îmi strici odihna sângelui

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Hefaistos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

în jos e-argint, deasupra în topire
şi toamnă, Doamne, cât păcat s-ajungă;
se coace vinul în beţie lungă,
intrând în patimi, negăsind ieşire.

rotundul clipei rostogol străpungă
în truda rugăciunii, fum subţire,
în pisc de oameni, sânge-n toropire,
să plouă imn pe-altar de taină ciungă.

în verde vine grea vinovăţie
de reci şi de tăcere vâlvătăi,
un foc ce pârjoleşte văzul ţie.

că şi acum femeie-s ochii tăi
privi prin ei hârtiei bogăţie
să scriu naturii vreme-n vâlvătăi.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoenix cu lebădă

Din amintiri vopsite în lumină
Renaşti ca pasărea din scrum fierbinte
Mi te aşezi în rană şi cuvinte
Şi-alint ţi-e-n zbor, statuia e-n ruină.
Rostogolind o clipă înainte,
Sperându-te, un vis mi te închină
Pe-sdânc de sânge bând alean, pricină
A curge înăuntru, pe-oseminte.
Zidind pe ieri biserici de tăcere
Aceleaşi vorbe am ebrietăţi
Iubirea tot morminte să-mi ofere.
Tu, oglindită-n ochi de gând mi-arăţi
Eternitate, dar pe-a ei mistere
E lebăda-n muţie, stih bucăţi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Spre mâine-n întrebărilor cocoaşă
Erau de umbre jocuri, teatru-n clipe
Era prin sânge-a fi, în glii să ţipe
Şi o beţie-n pietre, uriaşă.

Grădini în minţi ivind de gând tulipe,
Tu strigi tăceri hârtiei, pe cămaşă...
Aşa, la vorbă miez în rost te-nfaşă
Să-mi tălmăceşti în fum de rugă-n pipe.

Fierbinte taină te ducea alături
De nunta cu inel de plumb topit
Şi-n liniştea cuvântului cioplit
De celuloză iar vuiau omături.

Grăind neauzit în albe locuri
Enigme duci în şa de echivocuri...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în derivă

pe nava gândului s-a frânt timona
şi dedesubt e marea de idee
izbind zvârcolitorul vis ce-ncleie
o clipă-n har, ca-n fală anemona.

pe gura ta la şoapte te încheie
când la fereastră duhul ţi-e cremona
şi nu privi în ochi atunci gorgona
ci fii cum eşti, o mică dumnezeie.

în murmurul de pavăză-n destine
spre laudă cuvinte nu deţin
chiar dacă fluturi port în intestine.

te-am zăvorât în aerul puţin
la sânul de văzduhuri clandestine
da-n piept eu iarăşi mie-mi aparţin.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Plutoniu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem al cărnii cu viciu a nefi

Fiind, de cazi în umbre-a morţii viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ţi-s rănile din gând în chinuri coapte
Şi-n sânge ai de patimi edificiu.

Cu mine te-nvelesc şi bându-ţi şoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l ţin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.

Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exişti a nefiinţă idolatră.

Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Şi-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

ivirea ta mi-e-n semne-a tainei grabă
nuntită-n ochii mei pe-altar de lene
îmbrăcăminţi de-atingeri ţii, viclene
în palma ta şi pielea-mi ţie-i roabă.

mirări smulgeai din glii nepământene,
din rădăcini o umbră ce întreabă
din rana de lumină,-n piept podoabă,
icoană-n cui pe-a Domnului sprâncene...!

aşa că Dumnezeu priveşte-n mine
prin văzul tău, ce-mi este hram de-oglinzi
şi mă cufundă, om, în Sfânt prin tine.

la preţ păgân în sacru tu mă vinzi
şi-o Cruce-mi creşte-n spate, pe ruine
de noapte-n duh, în zorii de murinzi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minima oglindire

sânge grăind
pe limba visării
tăceri
înţelesuri dorm
aeriform
drum de ieri

nicăieri
tu mă vinzi
(de amor
grai de zbor)
în oglinzi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori strălucirea aduce orbire.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Strălucire (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Prin lumi de vise-i omul, umbre-l poartă
în rătăcirea nopţilor pe cale
suind speranţă-n rugăciuni egale
cu degete bocind a crucii hartă.
Poveri ducând pe-a întrebării şale
trecea un gând prin clipa-n taină fiartă
infernul de-a cunoaşte-l spală-n soartă
sub nicăieri de linişti ireale.
Iar slova, la altarul alb mireasă
spre Dumnezeu o-ndeamnă scribul nins
cu fruntea din fântâni de-alean culeasă.
În piept de stih enigme s-au prelins
şi păsări zboară-n flăcări din crevasă
lăsând umanitatea-n somn nestins...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproximativ poezie

cunoaşterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitenţe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrenţe
pe când de nuntă-n veci îţi dau verigă.

iubindu-ne sub clipelor esenţe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existenţe.

adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puţin
de sub crepuscul dimineţi să iasă.

iar slava toată sfinţii toţi o ţin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurd de toamnă

Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Şi tot aştept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Păşind mirări de stih şi flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Şi a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniştii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om

nuntire-n plai pe-a verdelui strivire,
mi se înfige ploaia-n ochi, mireasă
şi văd natura-n sânge, taină deasă
pe sfoara vieţii mele să se-nşire.

cuvinte în ruină vin să-mi să-mi ţeasă
deasupra lor enigma din privire
tu-mi eşti apendice pe-o nesfârşire
iar de te cuget mi-eşti neînţeleasă.

cu fruntea sus port vina din zadaruri
şi slugă la Divin să mă tocmesc
când tu arunci a sorţii mele zaruri.

de ancora ridic din strai lumesc
eternitatea a-mi aduce daruri
eu încă în zidiri de Om trăiesc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lene

[sub zodia rimei]

E viaţa noapte şi zadar de vise
iar gândul cu nimicuri să se joace...
Tăcerea ta lumeşti enigme coace
şi ochiul minţii mele te privise.
Mi-e frig în sânge de un stih încoace,
poem spre mâine-n clipele ucise...
Sărutul tău în şoapte se-adâncise
şi-i adevăr minciunii în găoace.
Că iar te vând mirării pe-o genune,
a întrebării nuntă de abis
deja pe unde-i preacuvântul zis
luminilor iubirii a te spune.

Şi gura ta o lene grea grăindu-mi
spre zări de dulce nemaifost e jindu-mi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet lânced

Zidind lăuntric tainei monumente
eternitatea ta aprinde-o-n tindă
pe zbor de umbre-n mine nemurindă
şi ruginind a sânge-n plăgi clemente.

Că nălucirii laţul să-mi întindă
îmi sunt a tale toate argumente;
Zoriri fiinţei tale-n predici lente
pe când privesc icoana din oglindă.

Ţi-e noaptea fără gândului poruncă
şi-o dragoste sub vis ţi-am pitulat
când ghiocel în insomnii m-aruncă.

Nu sunt de os pe-altar, ci întâmplat,
albind sub raţiune de speluncă...
Dormirii tale pace i-am strigat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea asta nu e nemaizisă

aceleaşi umbre-n taine mă cufundă
tăceri beţive-n clipelor izvoare
cuvânt rodeşte-n albul ce ne doare
în hram de veac ori numai de secundă.
ci chipul tău pe ochi mi-e sărutare
în mine strigi poeme, mă inundă
o sete spre divin vestind în undă
de nuntă siderală căutare.
povestea asta nu e nemaizisă
scriind de lut un stih cu vicleşug
dar îngeri încă-s har acolo-n clisă.
vedenii de lumină-n vis conjug
portiţa Raiului când e închisă
deşi-n sorginte-mi nasc deschis coşciug...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!