Aşteptând soarele

Când viaţa ţi-a înfipt în piept pumnalul,
Într-un decor de frunze ruginii,
Nu roşu sânge-a curs, precum coralul,
Ci un un şuvoi nestins de poezii.

Tristeţea-ţi geme-n inima rănită
Ce în vioară-a prins a se schimba,
Iar lacrima, cazând din stalactită,
Va împietri pe veci, în clona sa.

Când seva se va scurge din copacul
Cu amintiri, zidind pios altar
Căuşul palmei tale-i receptacul,
În care ea se schimbă-n chihlimbar.

Ca-n stridia din marea zbuciumată,
Rănită de nisip, ca alinare,
Va creşte-n tine-o perlă sidefată
Şi vei zâmbi, dansând din nou, în soare!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Aşteptând soarele" de Valentin David

Cât adevăr grăieşte versu-ţi tandru!
Mi-e toamna muză darnică-n poem-
Nu roşu sânge curge, flori de leandru
Ca un şuvoi de roz în versuri gem.

Doar inima ca o vioară tristă
Îşi varsă lacrima în simfonii,
Ca şi cum doar tristeţea mai există
În frunza ruginită de prin vii.

Din ramul desfrunzit, orfan de viaţă
Mai sorb o picătură de nectar
Şi gura mea cu miere se răsfaţă,
Când seva umple ultimul pahar.

Încarcerată în adânc de mare,
Ca un cocon dospind melancolii,
Va creşte-n mine bulgăre de soare-
O perlă-n adormirile târzii...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stridia munceşte toată viaţa ca să transforme grăuntele de nisip inform, dar periculos pentru ea, într-o perlă frumosă, care bucură ochii şi sufletul omului.

aforism de George Budoi din Bijuteriile în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (24 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai anevoie ne poate fi rănită vanitatea atunci când mândria ne-a fost rănită cu puţin înainte.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingaşă floare

Să mai fie-un fir de rouă
Pe gingaşa ta petală
Şi pe cer o lună nouă
Cu sclipirea ei regală
În a nopţii-mbrăţişare
Peste inima-mi rănită,
Ţi-aş putea culege, oare,
Mlădierea cea vrăjită?

Ţi-aş cânta cu versul dulce
Să îţi fie alinare,
Roua să ţi se usuce
Într-un răsărit de soare.
Ţi-aş turna la rădăcină
Doar iubirea mea curată
Să îţi fiu astfel pricină
De-a zâmbi nevinovată,
Floare cu petala fină
Şi cu doruri parfumată!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu rănită porţi iubirea

Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,

ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cereşti,

pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,

fuge timpul din palmele calde
şi sub picioare pământul freamătă vesel.

Numai tu rănită porţi iubirea
în ochii adânci şi uscaţi de aşteptare,

între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,

ochii mă urmăresc până-n amintiri
ş nu vor să uite nicio imagine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutor

stradă şi-un colţ de stradă
în umbra colţului...
e urma tocului cui
înfipt
în smoală-piatră topită

soarele topeşte în miros greu
ea siluetă dreaptă îndrăzneaţă
rămâne timidă cu tocul înfipt
în...
asfalt de smoală în colţ de stradă
strigă rănită ajutor
apoi târziu
umbra de colţ o cuprinde
ea strigă ameţită
nimeni nu vine doar umbre se agită
ea rămâne rănită
la colţ de stradă
cu tocul înfipt în smoală topită

sirena urlă linişti ea sparge
se îndepărtează cu sonorul urlător
la colţ de stradă rămâne
un cui de pantof ca semn
înfipt în asfaltul de smoală
ce s-a întărit
atenţie în viitor!

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înăbuşind dureri

Eu nu mai pot pluti cu aripa rănită,
Şi îmi consum tacit poate un ultim zbor,
Înăbuşind dureri căci nu vreau să cobor,
Da mă atârnă grav, rănită şi slăbită...

Îmi stăpânesc regretul că n-am putut mai mult,
Că n-am împrumutat o aripă de cuc,
S-o cos cu fir tăios, pitită într-un nuc,
Şi pierd văzduhul, neantul, într-un destin incult.

S-a răscolit şi vântul râzând zeflemitor,
Când semeni trădători mi-au înnoptat lumini,
În zborul schilodit m-au încărcat cu vini,
Şi tare-mi este teamă că e un ultim zbor.

Zvâcnesc, mă zbat şi strig pe-un vers de scriitor,
Şi o răsfir, o mângâi şi o încurajez,
Da am căzut sleită, uscată ca un vrej,
Pe-un braţ de frunze moarte, da nu cer ajutor...

N-am mai putut pluti cu aripa rănită,
O alta n-o mai am, prin zbor a fost zdrobită...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara ta fără sfârşit...

Am strivit fără să vreau, frunză galbenă-n cădere
Cu un vers de toamnă trist,( mi-este singura avere).
Cioburi ruginii scâncesc, pe sub talpa poeziei
Într-un ritual caduc, de teama melancoliei.

Şi nelinişti îmi pătrund, până-n oase şi retină-
De-aş putea să le ascund de tăcere şi de vină!
Şi ţip eu în locul lor, vara-şi strânge trena-n grabă,
Eu vând ploi şi vânt şi nori, pe nimic, la o tarabă.

N-am cumpărători în jur, piaţa-i plină de culoare,
Tuberozele cuminţi strigă alb în gura mare,
Busuiocul spre altar se grăbeşte să ajungă,
Eu aşez pe un cântar lacrima din mâna stângă.

Şi cu dreapta mă închin, la copaci orfani de verde,
Să m-aştepte până vin, lângă ei, să mă dezmierde.
Desfrunzită de iubiri şi de nopţile cu tine,
Gust amar din amintiri, în alcovuri clandestine.

Tu ai veri fără sfârşit, nu-ţi cad frunze la picioare,
Lacrima ţi s-a oprit undeva-ntre noi şi mare;
Nu ai aşteptări, inert, ca o stâncă-abandonată,
Ai doar un prezent obtuz, într-o clipă resemnată.

Eu ţin toamnele la piept, iarna-mi geruieşte teama,
Primăverile le-aştept cu flori roşii pentru mama.
Doar când vine vara-mi scot amintirile din minte
Şi le-aşez în poezii, să citeşti printre cuvinte...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mine

De n-ar fi acceptat în trup rănirea,
Cum altfel ar fi înflorit copacul?
Tu, dovedindu-ţi chiar prin răni simţirea,

Ai deschis uşile din tabernacul
Şi ai lăsat lumina să pătrundă,
Când dragostea te-a prins ca un tentacul

Nu măsura cât este de profundă!
Nu cântări ce nu se cântăreşte
Când flori de primăvară o abundă.

Prin mine chiar păcatul se sfinţeşte,
Îţi voi urca prin vene precum seva
Care în flori tristeţea converteşte,

Eu sunt copacul, şarpele şi Eva.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre rănită

viaţa asta a trecut încet
prin ceaţă
speranţa au îngropat-o ieri în vechiul târg
trăiesc în împletiri de vise
precise, imprecise
răsăritul e o rană sângerândă
m-au îmbrăcat în întuneric în zori
lumina s-a ofilit într-un hambar
numit de unii nebuni, viaţă
eu pasăre rănită
caut un far în noaptea dintre vieţi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubito
ascultă-mi iubirea
cum creşte în piept
inima stă pe un vraf de poezie
rănită de săgeata lui cupidon

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altarul

De vei atinge zările cu mâna.
Să ştii că eu sunt haina ce te cheamă
Să-mi fi altar în zilele de taină
Când merii vor zâmbi şi voi schiţa
Un alt deznodământ în viaţa mea.
Razele de soare se vor ancora
În miezul zilei eu voi sta să te ating pe umerii
Pe care mă sprijin în noaptea grea
De vei schimba numărul de telefon
Eu te voi chema cu gândul meu
Şi vei ajunge iară în visul meu acel necunoscut
Ce tainic îmi vorbeşte
Despre al meu cuvânt şi despre stele.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul care ucide

Potop de vorbe-aruncă unii cu-atât de multă uşurinţă,
Lovesc cu ele drept în faţă, de parcă n-au pic de credinţă.
Şi încărcată le e vorba de mult venin şi multă ură,
Îţi intră-n suflet cu bocancii, nu au ruşine, nici măsură.
Nu au produs de când se ştiu decât şuvoi de vorbe goale,
Au stat la pândă şi-au lovit când au simtit un loc mai moale.
Cuvântul lor e ca pumnalul, ce-n inimă ţi-l răsucesc,
Ei simt cum rana sângerează şi-atunci mai tare-l învârtesc.
Dar cel mai laş e-acela care îţi sare-n spate mişeleşte
Şi pe la colţuri des apare, urzeşte intrigi, terfeleşte.
Ar trebui trimis în rând cu-acei tâlhari la drumul mare
Şi pedepsit cu penitenţă, că te-a adus la disperare.
E mult mai grav un braţ rănit, sau portofelul tău furat?
Nu este mai cumplită rana din bietul suflet disperat
Şi inima ce-a fost rănită, cu vorba rece ca de gheaţă,
Ce a ucis în om speranţa şi bucuria lui de viaţă?

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e precum copacul

Omul e precum copacul,
are în plus gândul şi capul
Din sămânţă înfăptuit, cu iubire e rodit
Şi-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găseşte pace
Şi o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învăţat
Multe de la un copac

poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă fără decor

E toamnă, iubite,
Afară şi-n gând,
Sunt frunza ce cade,
Iar tu-mi eşti pământ;
Aştepţi să te-acopăr
Cu suflet şi dor
Şi vrei să fiu iarăşi
Al toamnei decor.

Nu pot azi toamnei
Să-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite....
De frigul din noi.

poezie de Angelina Nădejde (15 septembrie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

CĂUŞUL PALMEI UNUI OM DE AR PUTEA CUPRINDE
Căuşul palmei unui Om de ar putea cuprinde
Oceanul planetar ce între tărmuri se întinde,
Atunci am crede că Omul însuşi este demiurg
Al binelui spre care omnirea-ntreagă tinde.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături

Picătură de nectar
pusă într-un degetar,
fir de ploaie din uluc,
iarna asta un' s-o duc?

Peste hău şi pe coclauri,
o s-o dau la doi balauri
să sufle pe la fereastră
mâţişorii să-nflorească!

Picături de chihlimbar,
strecurate din ierbar
înverzite în chemări
peste nouă ţări şi mari,

Să aduceţi fir plăpând
să-l sărut pios, plângând,
c-am mai prins o primăvară.
Înger blând, încet strecoară

trupu-n floare, bunăoară,
lacrima să nu mă doară...
şi mă leagănă în verde
să nu uit, dacă m-oi pierde!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri clonate

Aş trăi cu tine-o clipă de magie,
Ore răvăşite... înspre-mbrăţişări,
Încrustând secunda într-o poezie
Şi-n dulceaţa blând-a unei sărutări.

Aş pluti-n aiurea... ca o legănare,
Conturând ispite-n margine de dor
Şi-aruncând privirea dincolo de zare,
Frunze de mai pică-n repede izvor.

Aş clona atingeri, incă, negândite,
Rostuind cuvinte-n şoapte de amor,
Când nemărginirea-n coapse răstignite,
Tandru risipeşte... fluturi... pe covor.

Aş simţi dorinţa... ca pe-o torţă vie,
Aruncând scânteia tainelor în noapte,
Viaţa de se duce... înspre vărăsie,
Torn melancolie-n gust de buze coapte.

Aş trăi cu tine-o veşnică iubire,
Cerul scuturându-l... înspre răsarit,
Îmbrăcând costumul inocent de mire,
Aş întinde mâna... bine te-am găsit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi

visele mi le-au aruncat
în adâncul pământului,
de acolo izvorăşte
lumina cerului...

seva copacilor
se prelinge pe trupul
tău firav,
e lacrima mea,
de altfel mult mai
dulce-amăruie ca niciodată...

copacii îţi cântă balade,
îţi cântă dezamăgirea de ieri,
când inima mi s-a oprit,
când nimic nu mai era la fel...

acum stai şi asculţi,
prăbuşirea frunzelor,
din copacul vieţii,
undeva, departe,
sunt şi eu,
aşteptându-te cu dor...

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare tristă

Se scutur florile-n tîrziu
Si sufletele-s moarte,
De zbuciumul care-n pustiu,
Se prinse să le poarte.

Ochii mă ard cu lacrimi reci,
De dor si de durere,
As vrea sa fiu cu tine-n veci,
Dar cum să ţi-o pot cere?

Când depărtări într-una pui
Fugind... spre nu ştiu cine,
Deşi implor să mai rămâi,
Iubito... lânga mine

De ce mă laşi printre străini?
Cu inima... rănită,
La care sfinţi, tu, te închini?
Şi cui te dai... iubită?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!