Scrisoare tristă

Se scutur florile-n tîrziu
Si sufletele-s moarte,
De zbuciumul care-n pustiu,
Se prinse să le poarte.

Ochii mă ard cu lacrimi reci,
De dor si de durere,
As vrea sa fiu cu tine-n veci,
Dar cum să ţi-o pot cere?

Când depărtări într-una pui
Fugind... spre nu ştiu cine,
Deşi implor să mai rămâi,
Iubito... lânga mine

De ce mă laşi printre străini?
Cu inima... rănită,
La care sfinţi, tu, te închini?
Şi cui te dai... iubită?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Iubito!... nu pot a dormi,
Mi-e gândul într-una la tine,
Aş vrea să te-nvăţ... a iubi,
Topindu-te-n vise carmine.

Iubito!... iubirea ţi-e soartă,
Adâncul deschide-ţi să curg
Şi-aruncă păcatele-n poartă
Din goana calului murg

Iubito!... sunt încă în tine,
Mă storci de putere... şi dor,
Balansu-i mişcarea ce vine
În susur nebun... de izvor.

Iubito!... dă-mi ochii şi gura,
Dă-mi trupul... plăcerile toate
Şi stinge-mi în taină arsura,
Ştiu bine că vrei... şi se poate.

Iubito!... nu pot a dormi,
Trezit-ai bărbatul din mine,
Aş vrea să mă-nveţi... a iubi,
Când intru serafic în tine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.
La ce simţirea crudă a stinsului noroc
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc?

Tot alte unde-i sună aceluiaşi pârău:
La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre şi umbra unui vis?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porţi?
La ce să măsuri anii ce zboară peste morţi?

Totuna-i dacă astăzi sau mâine o să mor,
Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor,
Când voi să uiţi norocul visat de amândoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi,
Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit,
Ca şi când niciodată noi nu ne-am fi găsit,

Ca şi când anii mândri de dor ar fi deşerţi -
Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierţi?
Cu faţa spre perete, mă lasă prin străini,
Să-ngheţe sub pleoape a ochilor lumini,
Şi când se va întoarce pământul în pământ,
Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt?

Cântări tânguitoare prin zidurile reci
Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci;
Ci eu aş vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape,
Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum...
Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.

Din zare depărtată răsar-un stol de corbi,
Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Răsar-o vijelie din margini de pământ,
Dând pulberea-mi ţărânii şi inima-mi la vânt...

Ci tu rămâi în floare ca luna lui april,
Cu ochii mari şi umezi, cu zâmbet de copil,
Din cât eşti de copilă să-ntinereşti mereu,
Şi nu mai şti de mine, că nu m-oi şti nici eu.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi (Tatalui meu - in memoriam)

Cu ochii in lacrimi privesc inspre cer,
Dar totu-i neant si vesnic mister.
Nu pot printre stele sa vad, cat as vrea,
O lumina s-apara in viata mea.

Cu ochii in lacrimi atunci spre Pamant
Astept in zadar o adiere de vant,
Sa-mi mangaie sufletul cel pustiit
In aprige ceturi invaluit.

Cu ochii in lacrimi, cu privirea arzand,
Spre mare ma-ntorc, s-astept un cuvant,
Dar valuri de gheata a moarte izbesc
Sa fie moartea un lucru firesc?

Cu ochii in lacrimi, cu moartea in gand,
Cu inima grea, cobor in mormant.

poezie de Alex Dospian (2007)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito

Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniştită şi curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.

Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniştit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.

Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Şi dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Şi în jurul meu totul se risipă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea unei fiinţe dragi

Iubito,
îţi dormi somnul cel de veci.
Eşti moară... moartă...
o ce cuvânt îngrozitor...
trăieşti doar în amintirea mea...
vei deveni tot mai palidă
până când umbrele întunecate şi reci
mă vor chema şi pe mine.

Iubito dragă,
este prima ta infidelitate,
căci nu m-ai luat şi pe mine cu tine.

Ascultă-mă pentru ultima dată:
îţi jur credinţă...
fidelitate faţă de mine însumi,
aşa cum ţi-ai dorit.

Ah, iubito dragă...
nu...
să nu-ţi dormi somnul cel de veci
de una singură.
Sufletul meu... inima mea,
te va însoţi...

poezie de Cezar Cătălin Viziniuck (2 decembrie 2000)
Adăugat de Cezar Cătălin Viziniuck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii iubito

Deschide ochii iubito.
Şi uită-te în ochii mei cât sunt de trişti,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Şi priveşte părul meu,
Alb ca neaua care se aşterne pe câmpii.
Tu eşti ca soarele care răsare
În zorii dimineţii azurii.
Deschideţi sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu eşti lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Şi priveşte braţele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ţi cuprindă trupul,
Frumos şi ca lacrima de curat.
Deschideţi palmele iubito şi ţine inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote şi ea.

poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trezesc dimineaţa

mă trezesc dimineaţa cu eminescu lângă mine,
îmi cântă doina şi mai am un singur dor,
privesc pe fereastră spre deliciile răsăritului de soare,
văd ţara în ochii lui luciferici
care se hrăneşte cu speranţe,
privesc pe pernă,
a rămas un fir de păr de aur,
femeia s-a dus în închipuirea mea,
nu vreau să-i ating absenţa
pentru a o sfinţi cu o simplă mângâiere,
poate e veronica, te caută, eminescule,
sau o diană care a fugit de lânga mine,
tu, femeie năucă,
nu vei simti niciodată imensa greutate a iubirii
care a uzurpat noaptea şi stelele ei,
cine te-a furat de lânga mine
şi în ce ţinuturi de taina te-ai ascuns?
am rămas eu cu mine într-o absenţă sură
răspândită printre lucruri.
a plecat şi eminescu în călătoria lui
ca acel om din tinereţe fără bătrâneţe
şi viaţă fără de moarte
să caute taina dorului printre stele.
călătoreşte luceafărul noapte de noapte
prin spaţiile interastrale,
caută speranţa şi dorul şi ţara lui,
noi nu mai avem ţară, eminescule,
fiii noştri s-au mutat în alte spaţii,
noi trăim de azi pe mâine, numărând zilele,
ascultând foşnetul frunzelor uscate
bătute de vântul toamnei.
ţara noastră s-a mutat în suflete, eminescule...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Îngenuncheat în faţa crucii
Cu-atâta linişte în jur,
Îmi plâng amarul vieţii grele
Privind mormântul cel modest...

Mi-atât de dor de tine, tată,
Şi de puţinele poveşti
Pe care-n viaţa ta cea scurtă,
Ai mai putut să mi le spui...

Cu palmele ating pământul,
Şi te implor să nu mă laşi,
Atât de istovit de doruri,
Şi de nespusele simţiri...

Sânt singur în tot cimitirul,
Trosnesc sicriele-ngropate
Aş vrea pe loc să mă înghită,
Ţărâna morţilor din jur...

Îngenuncheat în faţa crucii,
Eu te implor ca să mă iei
Şi să mă uite toată lumea,
În veci să fim numai noi doi...

poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu să-not în iubire,
M-am înecat de multe ori,
Ori am plutit în neştire
Spre ţărmul ce-aşteaptă cocori.

Nu ştiu să calc pe durere,
Mă-mpiedic şi mă prăbuşesc,
Dacă iubirea o cere,
Durere respir... nu crâcnesc!

Nu ştiu să zbor printre vise,
Mă tem, simt că mă rătăcesc,
Zac cu aripile-ntinse,
Totuşi, n-aş vrea să mă trezesc!

Nu ştiu să lunec prin viaţă,
Slalom să fac prin probleme,
La răutăţi nu fac faţă,
Încontinuu am dileme..

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi modelate

izvodeşti credinţă din cuget idolatru
te închini la soare la lumina-i sfântă
fiecare rugăciune o despici în patru
în psalmi şi psaltire literele cântă.

speranţa izvorăşte din inima rănită
se scurge ca sângele prin fiece nucleu
inima ta doar cu iubire-i hrănită
luptă cu deznădejdea cu curaj de leu.

modelezi în slove lacrimi arzătoare
lumini se tipăresc în cartea cu poveşti
în calendarul sfinţilor e sărbătoare
să nu uiti să te-nchini şi să iubeşti.

în mulţimea de suspine tu rămâi o visătoare
un miracol ceresc şi cu visul nutreşti.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă mai aştepţi

Să nu mă mai aştepţi, că n-am să vin,
M-am săturat a risipi cuvinte,
Scăldându-mă în lacrimi şi-n suspin,
Până de mine... îţi aduci aminte.

Să nu mă mai aştepţi, e inutil,
A fost de-ajuns cât te-ai jucat cu mine,
Îţi voi lăsa figurile... de stil,
În poarta casei unde ţi-este bine.

Să nu mă mai aştepţi de azi-nainte,
Un drum există pentru fiecare
Şi ne vom rătăci printre cuvinte,
Tot alergând prin lumea asta mare.

Să nu mă mai aştepţi... păcat de vise,
De mine n-aş putea să mă dezic
Şi nici să tremur lânga uşi închise,
Până se fierbe ceaiul, în ibric.

Să nu mă mai aştepţi, rămâi cu bine,
Prin timp ti-e drumul, călător mereu,
De astăzi nimeni nu te mai reţine
Şi sunt convins că nu îţi va fi greu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, Adriana!

Privesc din nou, tristă cum pleci,
Şi, mă întreb: "A câta oară?"
Azi, te petrec de pe poteci;
Dar, ştiu că vei veni la vară.

Aş vrea s-opresc timpul în loc,
Aş vrea să pot, să-l dau-napoi.
Iar noi, două, s-avem noroc,
Măicuţa să fie cu noi.

Departe eşti, dar, te descurci,
Însă, aş vrea să nu mai pleci.
Să nu mai stai printre străini,
Să nu fi nevoită să suspini.

Rămâi cu mine, Adriana,
Fără tine, e pustiu seara.
Mama, iată, ne-a părăsit
S-a dus şi nu a mai venit!

Eu pe aici, tu-n altă parte,
Multi km ne desparte.
Mama-i la Domnul cel iubit,
De-acolo, nimeni na venit!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (14 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri pierdute în noroi...

Prin ceţuri albe de tăcere,
Vin amintirile-n şuvoi,
Şi sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.

Pluteşte-n aer primăvara,
Şi ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.

Şi simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deşi acum îmi sunt călăi.

Şi nici măcar nu pot a-ţi spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranţele şi dragostea.

Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou gheţari de ură
Şi-n cale nu le poate sta.

Dar ochii mei nu vor să creadă
Şi se întorc mereu spre ieri,
Chiar dacă văd numai o stradă,
Pe care scrie " Nicăieri "

poezie de Dorina Omota din Iubiţi şi nu lăsaţi să moară clipa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri pierdute în noroi

Prin ceţuri albe de tăcere
Vin amintirile-n şuvoi,
Şi sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.

Pluteşte-n aer primăvara,
Şi ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.

Şi simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deşi acum îmi sunt călăi.

Şi nici măcar nu pot a-ţi spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranţele şi dragostea.

Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou gheţari de ură
Şi-n cale nu le poate sta.

Dar ochii mei nu vor să creadă
Şi se întorc mereu spre ieri
Chiar dacă văd numai o stradă
Pe care scrie " Nicăieri "

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit în ochii tăi

Mă uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi şi durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.

Vreau să te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărţirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.

De-aş putea să întorc timpul înapoi,
Să fim iarăşi tu şi eu,
Tu să fii o floare între flori,
Eu soarele tău.

Dar viaţa acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!

poezie de Vladimir Potlog (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Priveşte iubito cum plouă
În munţi, printre brazi, pe poteci
Cu boabe şi struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Şi mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Şi gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Priveşte iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, -
Că ţi-am făcut potecă prin grădină...

Adeseori tu laşi la geamuri storul,
Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!

Şi tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l ţin ispita şi păcatul.

De dorul tău, de dragul suferinţei,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minţii, -
Tu vrei să-mi las şi fraţii, şi părinţii?

Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispăşesc viaţa mea întreagă
Păcatul greu că mi-eşti atât de dragă?

Decât să fug cu tine-n largă lume,
Ori singur eu, să nu-ţi mai ştiu de nume, -
Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.

Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,
Păstrează calda ochilor ispită,
Dar nu mai ţine uşa zăvorâtă!

Că tu ţi-nconjuri viaţa cu zăvoare
Şi clipele de-acum le laşi să zboare,
Când duclea tinereţe-i trecătoare...

De ce nu vrei să laşi în prag veşmântul
De datini grele ce-mi ucid avântul,
Că nu ne-ar şti nici vântul, nici pământul!

Când umbra nopţii cade peste vale,
Tu să m-aştepţi în pragul casei tale,
C-un văl uşor pe umerele goale.

Să vin, când luna nopţilor măiestre,
Frumoasă ca o fată fără zestre, -
Se uită lung şi tainic prin ferestre...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi reci

Eşti tristă ca şi vremea de afară,
cu lacrimi reci alunecând din nori
nehotărâţi şi ei, de multe ori,
ca ochii tăi, ce azi se-ntunecară.

Oftezi ca-n răbufnirile de vânturi
ce poartă înspre zări suspinul mut
al celor ce nicicând nu au avut
spre o iubire sau frumos, avânturi.

În ritmuri scurte pieptul îţi tresaltă
ca marmura cioplită de o daltă
ce-o nemurire rece-ar vrea să-i dea,

spre lumile înalte, de-ar putea,
uitând de inima ce îţi exaltă:
să vii, să ierţi, să pleci din lumea ta?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de iniţiere pe palierele inimii

unde eşti, iubito?
în centrul inimii tale
de ce nu te văd cu ochii sufletului?
(ai ochii slăbiţi ca nişte goluri milenare)

învaţă-mă să văd, iubito
învaţă-mă să simt.
te simt că te temi să rămâi
nu vom ajunge niciunde dacă te temi.
(abc. copac. a. adânc. b. beznă. c. cer. )
cel care simte să vadă alege să ştie cine este.
unde eşti, iubito, pe care palier?
(la mansarda inimii tale, aproape de cer)
ce vezi?
o femeie albastră deşirată, roată
cum te simţi pe acoperişul inimii?
(fiecare cu fanteziile lui.
nu este ceva ce nu am mai văzut.
femeia albastră atrage pe cine poate
şi apoi urmăreşte ce se întâmplă)
aşa e firea ei, jucăuşă, iubito
dar simt că ai intrat într-un soi de labirint.
întoarce-te spre centrul inimii mele, iubito
e mai puţin periculos
îţi las libertatea de a te regăsi
rămâi. eu te-am ales.
cer. carne. os.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atata pace...

E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deşi mă-nconjoară furtuna
şi norii sunt tot mai grei,
Te privesc... şi flori de tei
îmi ningi printre pleoape...

eşti tot mai aproape...

sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
şi-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui „locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!”

şi ştiu că se poate...

cu Tine păşesc
pe întinderea de ape,
deşi vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ţii de mână...

E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!