Prin mine
De n-ar fi acceptat în trup rănirea,
Cum altfel ar fi înflorit copacul?
Tu, dovedindu-ți chiar prin răni simțirea,
Ai deschis ușile din tabernacul
Și ai lăsat lumina să pătrundă,
Când dragostea te-a prins ca un tentacul
Nu măsura cât este de profundă!
Nu cântări ce nu se cântărește
Când flori de primăvară o abundă.
Prin mine chiar păcatul se sfințește,
Îți voi urca prin vene precum seva
Care în flori tristețea convertește,
Eu sunt copacul, șarpele și Eva.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.