Piciorul atlant al minţii

şi această singurătate aglomerată de urlete mute
va trece
precum rătăcita zăpadă sub ştreaşina lui mai

pe corzi de-ntuneric
escaladez absenţele tale prea roşii pentru ridurile iluziei
săgeţi de gheaţă îmi spulberă gleznele
şi troia sucombă înlăuntrul oasele mitice

ploaia cu oameni de tablă mi-a înmuiat ţipătul
a decapitat ecoul

nu mai merg pe sunete
să nu pleznească sub muşcătura gerului struna inimii
nevăzute răni duce genunea pe umeri

îmi sângerează limba de aşteptări tu unde desenezi stele
încă n-am aflat

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chimioterapie

numărătoare inversă

rugineşte uşor
un gând molatec la încheietura somnului

în artere literele morţii armează cuvântul

pe corzi de-ntuneric
nu cuiburile de vultur ale inimii se escaladează

din hrube ies greieri
decojind din elitre vise cancerigene

stelele sucombă în vene

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă gestantă

[alfabetul eului în braille]

aşteptaţi-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
să-mi decojească vreo umbră
din burice

ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii să-i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului

autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
ierbii
sau sângelui verde

acolo unde nu privesc
de spaima vederii ciclopice

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada din bulgăre

Rup cu dinţii o bucată de zăpadă
muşcătură dintr-un bulgăre
şi caut să o păstrez
cât mai mult timp
pe cerul gurii pentru
a-i simţi căldura
dizolvarea ei efervescentă
îmi înţeapă limba

mi-a mai rămas din bulgăre
- nu l-am putut termina pe tot
foamea s-a topit de la căldura lui -
e presărat cu sare şi piper alb
şi stă în faţa mea răsturnat pe o parte
muşcătura mea l-a descentrat
îl şterg cu colţul mânecii
îi dau lucioasă oglindire
şi îmi privesc irisul ochilor în el
sclipiri argintii

îmi văd genele întoarse - curbate -
arcuri fără săgeţi - arcuri de gheaţă
cum se scutură de frig
pe bulgărele de omăt

îl întorc în palmă
şi îl arunc spre orizont
şi ploaie de zăpadă se împrăştie din el
fulgi de nea rătăciţi
stele căzătoare

poezie de Adina Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu

(mareele sinelui)

închisă accidental în busola iubirii
ecranul fisurat al pupilei
caută nordul magnetic

tăindu-mi nemurirea în două decupez curcubeul din umăr

pe drumurile desfundate ale respirării cuantice
plouă torenţial
cu oameni de tablă

marea toarce molcom la ţărmurile inimii
fir de magie

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Lăsând în urmă metropola, mergeam
spre o zonă muntoasă,
vestită pentru ecoul pe care-l produce.
Îmi şi imaginam decibelii, ce se întorceau
precum o cascadă imensă de sunete,
lovind din toate părţile,
ca un bumerang ce capătă
dimensiuni mitice.
Însă, odată ajuns la destinaţie,
fascinat de liniştea
ce mă înconjura,
n-am mai zis nimic.
M-aş fi simtit stingher.
Era o linişte atât de plăcută,
încât îmi simţeam ecoul propriului eu,
rezonând cu percepţia exteriorului.
Restul ar fi fost de prisos.

poezie de Alex Dospian (iulie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eden poezie

(bilanţ spectral)

după ce am respirat toate ispitele sub pomul cunoaşterii
şi-am fecundat lucruri şi gesturi încuiate în zori
cunosc măsurile zilei aş putea zice
în mile de terori insolubile
steril în care am ars cărbunele sângelui meu
să încălzesc morţii aşternutul
pruncii gerului mi-au traversat oceanul din pântec să mă supună iluziei timpului
să-mi împăneze văzduhul cu lut mai greu decât stânca

oedip şi-a pierdut vederea în oasele mele ca să-mi plătească viziunea

după ce-am tocit pingelele viului cât m-am priceput
doar atât pot spune
am un pachet de amintiri legat cu şnur de victorii şi înfrângeri
mi-am executat greşelile
chiar repetitiv de cele mai multe ori
pedepselor am sorbit lacom ambrozia nu otrava mărului
pe care am făcut-o armură
războaielor nevăzute cu mine însumi
ţărmurile s-au umplut de leşuri pe care nimeni nu le-a revendicat

acum locuiesc benevol noaptea

e un element decorativ la modă şi-au spus rădăcinile mele
infiltrate de oameni
mă instalez confortabil în miezul ei cel mai dens pentru că ştiu
cărţile mele degetele sorţii le vor scrie pe flăcări

şi nici o grădină din inimă nu-şi va usca verdele chiar dacă i-am întoarce vremii
tălpile

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora 0,01

puneţi mască
se urlă în megafoane
oriunde şi oricum trageţi masca
peste chipul disperării de-a fi
ştiu că nici o sete nu-ngraşă noaptea lichidă
care mi-a devenit odihnă
şi hrană
de după perdea crucific soarele pe scheletele noastre absente
pentru bacanale sincrone doar cu tine
în piele te varsă dionis pentru
resetarea vederii
el nu bea vin de-ntuneric din carafa anotimpurilor
pentru tine gleznele au învăţat să numere invers paşii timpului

am obosit să număr paşii dintre ziduri
până ce ochiul nu-şi mai recunoaşte umbra din toga zilei
îmi consum paşnic
pâinea cea de toate zilele unsă cu nodulii maligni ai rutinei
pe acelaşi colţ aseptic de masă
pe care toc mărunt micile bucurii de-a păşi nevăzută în poante printre semeni
şi le spăl în apa vidului
trupul îmi va balansa în afara mulţimii să nu infecteze aerul
licitat de nasuri şi guri înfometate
picioarele se descalţă de tine
să-mi cuprindă imensul

zidurile se prăbuşesc cât măsor distanţa dintre stele

sub limba divinului sfârâie grătarul creaţiei
în omoplaţi
geamănului trezit
coc smerită altă dimensiune

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa

nu ai vechime în zboruri
neomologate ţi-s văzduhurile de carne prea tânăr eşti
prizonier benevol între oglinzi ucigaşe
doar accidental
mai vii spre mine cu privirea atârnată pe umăr
nu dai autograf de prezenţă nimănui
ţie cu-atât mai puţin
strig
ithaca ulise
ithaca aşteaptă să spinteci gura dragonului

cocoaşa amintirii un rug cu flacără albă

stigmatele fugii rumenesc timpul prea larg dintre noi
poduri de ceaţă ne cresc în vârful buricelor

umplem alternativ sânii speranţelor cu fum uneori plângem

naşte-mi un prunc fără tălpi
chiar de taci voi şti că gleznele tale refuză să fie
creanga pe care mărul coace ispite

chiar fără şarpe şi ţărmul putrezit în cal
troia sapă ruine
uitarea împleteşte corzile sângelui raiul devine lichid
cerul părăseşte ca un transfug albastrul
mănânc vieţi fără să număr
te mai strig odată
ithaca ulise

sfâşii pânza cu vulturi
suveica de oţel mi-a străpuns urzeala trupului

pe zidul dintre noi mucegăieşte timpul

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa

nu ai vechime în zboruri
neomologate ţi-s văzduhurile de carne prea tânăr eşti
prizonier benevol între oglinzi ucigaşe
doar accidental
mai vii spre mine cu privirea atârnată pe umăr
nu dai autograf de prezenţă nimănui
ţie cu-atât mai puţin
strig
ithaca ulise
ithaca aşteaptă să spinteci gura dragonului

cocoaşa amintirii un rug cu flacără albă

stigmatele fugii rumenesc timpul prea larg dintre noi
poduri de ceaţă ne cresc în vârful buricelor

umplem alternativ sânii speranţelor cu fum uneori plângem

naşte-mi un prunc fără tălpi
chiar de taci voi şti că gleznele tale refuză să fie
creanga pe care mărul coace ispite

chiar fără şarpe şi ţărmul putrezit în cal
troia sapă ruine
uitarea împleteşte corzile sângelui raiul devine lichid
cerul părăseşte ca un transfug albastrul
mănânc vieţi fără să număr
te mai strig odată
ithaca ulise

sfâşii pânza cu vulturi
suveica de oţel mi-a străpuns urzeala trupului

pe zidul dintre noi mucegăieşte timpul

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul cu un vultur în deget poezie

[chei spre nemurire]

mâna arcaşului
degetul de rubin al vidului
verbul a fi struneşte aprig coarda vieţii
inima ţipă
dezgolită de pleoape

în oasele mele vulturii îşi înghit morţile
cu o foame uscată

priveşte
îndărătul lui
ochiul sferic tatuează zboruri pe văzduhuri ardente

limba mea
pârjoleşte cuvintele

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ia loc, Singurătate!...

ia loc, Singurătate!
e frig în această viaţă de imagini şterse
exil nostalgic cetate episcopală ne-a prins
ţesem pânza clipei mohorâte rembrandiind ca-ntr-o stampă
avem deasupra stele dedesubt întrebări
suntem împovărate de ceaţă uneori de cîte un zbor
sub poarta inimii sub ninsoarea ei
ochii proptiţi de aer pleope
între cuvinte norii cu ochi
vii ne poartă la tâmpla
unui cer îngândurat.

ia loc, Singurătate!
nu suntem singure pe câmpiile de gheaţă o lume
de lacrimi se stinge sub gânduri arhi-tectonice eterne
ca şi moartea piramidei o tristă
privire ne-apasă ne frânge!
aprindem lumânări

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goblenul mâinii

(rebeliuni într-o coajă de nucă)

păşesc goală în lumina cuvintelor
respiraţia
un vânt al tăcerii înnoieşte pădurile de carne când răsfoieşte anotimpurile vremii
agăţ de ziduri vise
mâna intră prin ele să le verifice textura spectrală
şi caratele
reconfigurez culorile mute le dau carte verde
pentru toate arterele
din răsputeri încerc să umplu cum se cere
matriţă de om şi atât

escaladez la coardă versanţii sticloşi ai zilei
contabilizez misterul şi lutul dezleagă cascade în podul palmei
oameni şi lucruri mi se preling printre degete ca un şarpe de apă doar urma inspiră albastrul
şi cicatricea muşcăturii
palma deşi fermentează de lumi ca un must în pocale
rămâne tot goală

senin înfăşor în brăţară de vânturi prăbuşiri şi înălţări pe buza neantului
inima pâlpâie prinsă în laţul magiilor
piciorul închină zălogul

mănânc respir
mă strecor printre gesturi ce ard şi altele pline de promoroacă
însetez în atingeri ce-ar trebui să nu doară precum un cancer în metastaze
dansul cu zorii se umple de păsări măiastre dar ce măsor în real travestit
pare un adânc de mare într-o nucă

pot fi acuzat de zbor prea trufaş şi pentru că mi-am privit întotdeauna cu suspiciune mâna

am reclamat-o la toate forurile
responsabile cu bunăstarea comunităţii noastre
a fost şi arestată de câteva ori
dar pentru că au găsit-o goală ca un cer stors de furtuni
au eliberat-o

aş vrea să trăiesc extazul fără memorie
mutilarea eului să nu mai fie un ritual care umple câmpia de gropi
e întuneric şi vreau să intru în el ca într-o casă
mobilată cu oasele mele transfuge

tatuată de stele mâna se-mpotriveşte şi sparge codul luminii

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece, dar... trece!

Furtuna asta de zăpadă ne pustieşte fără milă,
fură din suflet primăvara şi o târăşte în mocirlă.

Cu şfichiul gerului fierbinte ne flagelează bucuria,
cere impozit pe speranţe, nu ia în calcul mărturia
că am plătit pentru visare cu viaţă roasă-n mii de scame,
ninse în zile irosite în mult prea multă cugetare.

Vestalei frigului nu-i pasă, ea focului îi e duşman
şi suflă viscolul spre inimi, răpindu-ne an după an.
Preface-apoi sângele-n ţurţuri, înjunghiindu-ne mişel,
(în împietrirea-i ucigaşă, ăsta e singurul ei ţel.)

Habar nu are că există... În sufletu-i încrâncenat,
iubirea ei cea nenăscută zace, ca spinul îngheţat,
la margine de întuneric şi bagă Soarele la apă,
să-i dăruiască nopţii ceasuri... punând uitare-n orice groapă-
o casă pentr-un Trup de gheaţă, ce era cald până mai ieri
şi-azi duce crucea peste moarte, dăruind VIAŢA-n primăveri...

Furtuna asta de zăpadă e fata vântului şi-a iernii,
bunici i-s viscolul şi ceaţa, ce smulg Credinţa din vecernii
şi-o spulberă în depărtare, sperând că-i vor slăbi puterea,
dar primăvara o adună şi-o-ncununează cu-NVIEREA...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul inimii

[priveghi în lacrimă]

verbul în care mă mişc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipseşte ţipătul
vântul din velă
încătuşat

ticăie
inima ta învaţă să iasă din mare

din şolduri legănate curg voluptăţi striate
surpă curcubeie însângerate dinţii mei scăpaţi din varniţa morţii
lumea întinsă pe-o roată pătrată
îşi caută în tortură
echilibrul

verbul meu despică fulgerul

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 97

A fost precum o iarnă despărţirea
De tine, care faci anul să zboare!
Ce frig mi-a fost, ce sumbră a fost trăirea,
Ca un bătrân Decembrie ce moare!
Şi totuşi a trecut numai o vară,
Iar toamna-a fost fertilă, însărcinată,
Precum o curtezană prima oară
Sau ca vădana cea însingurată.
Dar mi-a părut această abundenţă
Ca un bastard cu aşteptări pierdute,
Căci vara vrea să simtă a ta prezenţă,
Dar tu nu eşti şi păsările-s mute.

Sau uneori mai cântă, dar cu jale,
Că frunza-i moartă, iarna vine agale.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu doar figuraţie

[scenariu în acvamarin]

doar martor
nu trăitor de oră singulară
întorc pendula suflării
(cu grijă să nu-i topesc arcul sub patimi)
deschid uşor uşa labirintului să nu trezesc morţii
schimb cochet oja ursitei
şi răstorn negrul genunii în creuzetul inimii

rolul de primadonă
doar după ce mi-am tăiat limba m-a îmbrăcat
etanş

pământul
ca o urzeală a coastelor lui Nessus
intră în carantină

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul prin sânge sau ultima inocenţă

(dihotomiile arterelor)

după ce s-a dovedit că nu pot folosi optim nici carosabilul
nici trotuarele
pentru necesarii paşi ai vieţii
mi-ai spus să plec acasă

strada nu-i pentru cei cu tălpi prea subţiri

aici
din orice direcţie
ziua se rulează doar pe banda sulfurică

bordurile iadului
sunt uşor accesibile doar pentru cei ce i-au pus inimii
blacheuri

dintr-a mea curg păsări cu silabe aprinse în cioc

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metastazele tăcerii

misterului din celulă n-am să-i cos tighel de arginţi iubite
nu cumpăr ce mă vinde în secunda mută
absenţele
sunt gratii pentru cel ce-şi frânge umbra îmi revelează îngerul pleoapei înainte de cină
nu te străbate nimeni fără procură de sânge
scufundarea în tine lipsit de golgota dizolvată în sete orbire canibală
se iscăleşte

ar trebui să ştii
călăii amintirilor nu au niciodată satârele ascuţite
şi o moarte
nu te goleşte de toate regretele

să nu-mi scrumească spaţiul dintre orbite decantez dansurile Salomeii
eviscerate de patimi ispitele mustesc de păsări
hoţ de ceruri tu ai îngropat cânturile
sub lespezi anonime

sunt fericită urlă pielea mea saturată de lume
putrezesc ninsorile în ulcioarele primăverii tu încă n-ai curaj s-o bei întreagă
iubirea nu se consumă ca o pastramă pietrificată
la misterioasa cină nefiinţa nu este o garnitură opţional-consumabilă
iubite cu vulturi captivi între coastele calpe

de când i-am descuiat pupilei astmatice
cămările solare
însetările mi s-au subţiat
limba mea de minotaur sfredeleşte tuneluri în ziua aceasta
colorează sau nu sângele meu fila pe care te scriu
n-am nevoie iubite
de niciun măr să dau validare raiului

sticla ferestrei spre tine explodează de zboruri

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portal ratat

(sculptura duhului)

în căuşul inimii tale
obrajii sărutului meu se rumenesc uşor
smerenia roz a degetelor
schimbă polii magnetici ai raiului

rădăcinile mărului cresc punctul de fierbere căii lactee

pulsul colorează în busuioc
străfulgerările sunetului prin sângele orei

din cuptoarele pielii mireasma iubirii
iese aburindă
şi cântă

pietrarul uranic înfige dalta

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!