Verbul inimii

[priveghi în lacrimă]

verbul în care mă mişc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipseşte ţipătul
vântul din velă
încătuşat

ticăie
inima ta învaţă să iasă din mare

din şolduri legănate curg voluptăţi striate
surpă curcubeie însângerate dinţii mei scăpaţi din varniţa morţii
lumea întinsă pe-o roată pătrată
îşi caută în tortură
echilibrul

verbul meu despică fulgerul

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul cu un vultur în deget poezie

[chei spre nemurire]

mâna arcaşului
degetul de rubin al vidului
verbul a fi struneşte aprig coarda vieţii
inima ţipă
dezgolită de pleoape

în oasele mele vulturii îşi înghit morţile
cu o foame uscată

priveşte
îndărătul lui
ochiul sferic tatuează zboruri pe văzduhuri ardente

limba mea
pârjoleşte cuvintele

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D de la Dragoste

[de doi unul]

inima ta
seif de lumină
eu

cifrul care-l descuie

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decenţa este ingredientul fără de care verbul "a sărbători" îşi denaturează sensul.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei cuie

[golgota harului]

merg nevăzut pe strada principală a poeziei
mă-mbrac uneori în păduri
pentru a compensa deficienţa acută de verde din universuri palpabile
pentru acces la graiul nevăzutelor
în trei cuie am bătut limba

în avalanşă respiraţii binare decantează împărăţiile din celulă

chiar fără de cină dar cu taine în buricele
scormonitoarelor degete
tai cu apă lunatică otgoanele gravitaţiei
înghit fructele focului ca pe cuminecătură şi mă schimb
în cuvinte
de toate îngheţurile

după ce-am contabilizat judicios toate răstignirile ochiului
lumea se botează în sângele meu ca aerul
fără procură

zei sub hipnoză calcă apa neatinsă
a verbului

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dalb conjugal

Îmbătrânim femeie, ne trece anotimpul,
Şi dacă la ferestre cad fulgi, ne vor albi
Privirile pierdute şi moarte în răstimpul
Neconjugării noastre la verbul a iubi.

Îmbătrânim femeie, ne trece viitorul
Şi la ferestre bocnă de vis vor atârna
Dalbele flori de gheaţă, şoptindu-şi pluguşorul
Înconjugării noastre la verbul a ierna.

Întinerim femeie, ne vine dor de noi
Şi la ferestre ochii nu se mai pot uita
Căci îi orbesc nămeţii, dând recea notă doi
Reconjugării noastre la verbul a ierta.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea golită în noi

Ascuns e-n inima mea
Fulgerul iubirii tale,
Vâjâind precum o stea
Pe un nor prins în zăbale.

Hăţu-i visul prelungit
Prin vertebre şi prin sânge,
Unde dorul a zidit
Lacrima ce amar plânge.

Fulgerul va arde totul,
Chiar a inimii culoare,
Iubirea va fi resortul
Care va ieşi la soare.

Şi va prinde în cârlige
Rufele spălate-n doi,
În lacrima care frânge
Lumea golită în noi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora poeziei

La ora poeziei
conjug verbul limbii române
să-mi fie martor
împerecherii de cuvinte -
poame coapte
cu sâmburi cât gonadele,
metaforele juisează versul,
o bucată de adevăr
cu dinţii sparţi
îşi face loc în faţă,
rimele se-aleargă şi se-mping
la margine de vers, ideea
ca o dâră
se prelinge iradiind lumină.
E un du-te vino de sensuri
ce se întregesc în tine, cel care
în gând rosteşti sfios
această sarabandă de sunete şi har.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, să taci!

Sfătuitorule, prea mult vorbeşti
Şi n-ai habar de lumea de afară,
De toate câte... tu le zici "lumeşti",
Aşa că taci şi, poate-ntâia oară,
Încearcă ce-i normal: să nu huleşti!

Nu mai vorbi de lucruri ce nu ştii
Tu, cel ce doar cu vorbe te făleşti,
Eşti mortul ce, spre lumea celor vii,
Îşi vinde-nchipuitele poveşti
Şi tot conjugă verbul "a iubi".

Nu ai habar, n-ai simţuri, n-ai nimic
Cu care poţi veni în ajutor
Acelora ce vor, măcar un pic,
Să simtă fericirea până mor,
Aşa că taci! În lume, eşti prea mic.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important, încât - folosind un foarte mic artificiu poetic - mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte.

Ana Blandiana în Autoportret cu palimpsest (1986)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

E noapte, mi-e frică şi gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.

E lumea în care cei mici sunt jertfiţi,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiţi,
e lumea de umbre călcată.

Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug să-mi scap viaţa,
aş vrea, dinspre cer, să coboare-n abis
lumina, să spulbere ceaţa.

În lumea de monştri, de lacrimi şi chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spin...

Când m-am născut,
În zori de zi,
Verbul "a fi"
Mi l-am pierdut!

Un strigăt surd,
Spre cer, mi-i duhul,
Ador văzduhul
Şi plâng, şi zburd...

Mă sting prin timp,
Ca om. Ce chin!
M-aş vrea un spin,
Să mă conving,

Că a-nflori,
În acord fin,
Fie şi spin,
E,-n zori de zi,

Verbul " a fi"!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai aşa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, aşa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere şi-o linişte deplină
Doar cerul înstelat, el ştie să-ţi vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară şi cuvintele sunt şoapte
Şi din noapte poţi ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate şi nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele curg peste oraş...

Inima lumii e umedă şi misterioasă,
Calea Lactee curge de la un orizont la altul,
Steaua Nordului este departe,
va începe în curând cântecul cuţitelor de oţel,
fiecare din noi e cât o peşteră întunecată,
dar între noi doi este un gol imens,
porţi un şarpe în inimă,
şi eu ţin în pumni tot universul,
pasărea timpului zboară deasupra noastră cu aripi grele şi macabre
şi infiorător de imobile,
vântul aduce mirosul mării şi-l poartă pe picioarele noastre desculţe,
am lăsat în urmă, larg deschisă, uşa morţii...
în noaptea aceasta toată lumea are să-şi accepte soarta...

poezie de Elena Preduşel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chimioterapie

numărătoare inversă

rugineşte uşor
un gând molatec la încheietura somnului

în artere literele morţii armează cuvântul

pe corzi de-ntuneric
nu cuiburile de vultur ale inimii se escaladează

din hrube ies greieri
decojind din elitre vise cancerigene

stelele sucombă în vene

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de roată

Trăgeam de steaua aceea cu toate mâinile
cu toate mâinile mâinilor
până am răsucit o şină de cale solară.
El stătea între două boţuri de stânci
încurcat
cu două vagonete
unul la apus altul la răsărit. Scurgea!
Scurgea cercul. Şerpii pe roată
trăgeau alţi şerpi
cu o roată în spirale
deraiată.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nu ştie să conjuge decât verbul a iubi.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie doar să crezi

că ai putea să zbori cum fac
geniile măcar din întâmplare
noaptea pe frica pictată
de goya în uleiuri de măsline
unde şprotul zboară şi oftezi
eşti gata plictisit în lumea
creată de eroii scăpaţi din vis
spovediţi de mântuială pe sunet
de chitară clasică coboară
din abis pe-o rază de soare
trebuie doar să crezi şi să visezi
că o să creşti cu pensula în mână
şi lumea lui goya e lumea ta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lamelă

pe vreme de secetă
să bei iubire nefiltrată din oameni
este cea mai periculoasă opţiune de supravieţuire
atâtea soluţii de-a păşii prin poveste desculţă
stau gata să-ţi pice în poală
ca o nucă putredă
vâslitul prin magma zilei
chiar travestit în mumie este rebeliune
cu acordaje fine
controlată de moarte subită
foamea îşi rupe colţii în ziduri de spaimă
molfăie carnea flască
a clipelor
pân-o destramă

pe respiraţia acestei clipe
era să fim fericiţi
ciutura mâinilor putea să încapă
neamendată
raţia de curcubeie permisă
spălării pe faţă
după ce-a vărsat nopţii ultima îmbrăţişare
şi ţi-a smuls sărutul din buză
ca pe-o otravă

un zburător îţi fură chipul
pentru testele necesare imunităţii la umbră
tu surâzi depărtării din tine şi mergi
să-ţi dezinfectezi mâinile

explozia unui soare în oase singurul paşaport cu viză lizibilă
iubirii necondiţionate

respiraţia devine un poem de flăcări
tu poţi ieşi din piele
fără mască

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alunecând peste nelinişti, uneori, visătorii mai pleacă în veşnicia luminoasă... În treacăt, dezgolesc abisuri, surpă arhaice lumi, caută sensuri, când vremea sare peste praguri lăsându-ne semn. Uneori visătorii mai pleacă în veşnicia luminoasă dăruind altare stelare gândurilor noastre. Uneori visătorii mai pleacă...

Cristiana Maria Purdescu în Adâncind misterul (9 decembrie 2009)
Adăugat de Horia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu

(mareele sinelui)

închisă accidental în busola iubirii
ecranul fisurat al pupilei
caută nordul magnetic

tăindu-mi nemurirea în două decupez curcubeul din umăr

pe drumurile desfundate ale respirării cuantice
plouă torenţial
cu oameni de tablă

marea toarce molcom la ţărmurile inimii
fir de magie

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!