Poetul cu un vultur în deget poezie

[chei spre nemurire]

mâna arcaşului
degetul de rubin al vidului
verbul a fi struneşte aprig coarda vieţii
inima ţipă
dezgolită de pleoape

în oasele mele vulturii îşi înghit morţile
cu o foame uscată

priveşte
îndărătul lui
ochiul sferic tatuează zboruri pe văzduhuri ardente

limba mea
pârjoleşte cuvintele

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul inimii

[priveghi în lacrimă]

verbul în care mă mişc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipseşte ţipătul
vântul din velă
încătuşat

ticăie
inima ta învaţă să iasă din mare

din şolduri legănate curg voluptăţi striate
surpă curcubeie însângerate dinţii mei scăpaţi din varniţa morţii
lumea întinsă pe-o roată pătrată
îşi caută în tortură
echilibrul

verbul meu despică fulgerul

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În templul focului rece

(zeul cald de sub gheţuri)

odată cu vânturile estului
intru în templul focului
cu ochii închişi număr paşii dintre mine şi mine
cei tăiaţi la mijloc se reciclează periodic după ce mai amputează
o galaxie de umbre
trag roata dintre pleoape
cât pot de bine o ascund pe Rocinanta în glezne
să bat potcoave de argint drumurilor fără frâie
n-ar trebui să-mi ia mai mult de-o
moarte suculentă

hergheliile duhului îmi tatuează pielea pe toate fusele orare
chiar şi când uit numele unul câte unul

mă pietruiesc încă ispite cu miros de busuioc
atâtea odăi fără vertebre cu număr cuantic şi duşumele de aripi
nu mai revin în insomnii
spăşită

niciodată fără mine n-am să-ţi fiu oglindă
iubite de-o seară prea lungă

cu un şoim pe umăr rotunjesc respiraţia spaţiului
invoc puterea artei dresajului
(nu vreau să mă-nghită neluminată prea răbdătoarea humă)
doar vânturile estului citesc meridianele corect
şi hărţile albe
pentru topirea ultimă

alfabete solare îmi transpiră în palme văzduhuri friabile şi scriu vieţii
poveşti transparente sub unghii

iluzie mioapă
libertatea sapă tranşee în primăveri
câte una pentru fiecare erou îngropat între coaste fără onoruri
stoarce de seve
travestitele toamne pentru un smoothy
hipnotic
prea multe eternităţi cuvintele mi-au dospit în vene
fără drojdia focului pâinea înţelepciunii
împănată cu vulturi

inelele timpului odată scoase de pe degete
bat piroane văzului sferic

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clandestin în propria viaţă

[erupţii solare]

nu te ştiam
nici pe mine alb nu mă ţineam în gaică prea bine
pândit de-o eră glaciară
îngenuncheam în rugă şi aşteptam
smerit
o erupţie de pupile

virusat de îndoieli mult prea sulfurice
nu-mi arăt rana
unor ochi cu pleoape de piatră
frecvenţa fricii e modificată de lună înainte de-a otrăvi
sângele vieţii
cu ispite

clandestin
vroiam să cunosc itinerarul sorţii
înscris în aortă solară cu pulsaţii de vânturi
însetarea băubilă în pocale de carne
friabile

tot ce cheamă şi cade prea aproape de axa blestemului
halo de ger
binecuvântarea cunoaşterii ne tatuează respirul

la ieşirea din pupă
să nu ne facem casă în bulboană

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D de la Dragoste

[de doi unul]

inima ta
seif de lumină
eu

cifrul care-l descuie

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe în mine vuieşte zborul

(pe tâmpla numelui tău)

nu-mi schimb numele
îi înmulţesc sunetele care-l înconjoară ca pe un templu
zborurile sunt icoane în care mi-am recunoscut
tatuajele inimii

din cămaşă de ruguri alunec(ăm) tainic
în fiecare noapte
cultivatori în carne friabilă
provoc(ăm) destinul
tăgăduitul râs sub piele de şarpe îşi înghite pe rând
curcubeiele

fără de rai şi în cădere liberă în mine redau orei umbrele

ne-am spart morţile iubite ca pe cuburi de gheaţă
încercând să ne bem până la fund apa vieţii
încât a devenit o obişnuinţă ca-n braţele mele sorii să organizeze orgii

întotdeauna
sub mască chipul Tău neasemuit
spală înalt lumina

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni în oglindă

(vestire compromisă)

cine se naşte
cine pe cine trăieşte
acelaşi alt anonim ţipă cu gura închisă
sub pietre

se moare zdrobit de frigul cetăţii din vene

fără de magi
steaua îşi uită menirea şi-şi resoarbe lumina

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva cu o foarfecă

[ostatec între mine şi foame]

şi aşa voi pleca
cu un surâs în care silabele fac dragoste
pe mormintele ochiului
de foame
am topit într-un trup de pasăre armura depărtărilor
fascinată de pelerinajele ierbii

încui timpul în piatră
răsucesc perfect pupila în cheia sol
şi las călătoria
să invadeze celulele viului

fără să cer procură stelară să-mi şterg trupul
din rădăcinile focului
în cuvânt scutur drumurile coapte

şi mănânc

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supravieţuire

[aritmii]

tatuaj de clipe friabile
orb mă prăbuşesc printre propriile mele oase

învăţ să nu-mi pese
de artrozele unui spaţiu
care şi-a ipotecat până şi ghilotinele

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piciorul atlant al minţii

şi această singurătate aglomerată de urlete mute
va trece
precum rătăcita zăpadă sub ştreaşina lui mai

pe corzi de-ntuneric
escaladez absenţele tale prea roşii pentru ridurile iluziei
săgeţi de gheaţă îmi spulberă gleznele
şi troia sucombă înlăuntrul oasele mitice

ploaia cu oameni de tablă mi-a înmuiat ţipătul
a decapitat ecoul

nu mai merg pe sunete
să nu pleznească sub muşcătura gerului struna inimii
nevăzute răni duce genunea pe umeri

îmi sângerează limba de aşteptări tu unde desenezi stele
încă n-am aflat

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetul roşu dinafara timpului

îmi vreau ochii înapoi
toate fiinţele şi lucrurile s-au întrecut să liciteze pentru ei
din vremurile şotronului cu îngeri
şi-al pisicii meşteră în tors basme în poala bunicii

pământul a făcut electroşocuri cu padele de verde viselor

pentru a merge drept frământ deşerturi cu arome de zboruri
în coca prezentului
mi-este foame de mine şi privesc uluită cum mă scurg în atingeri
pretutindeni
nimeni nu-mi numără martirii din oase
trecătorii
şi hoţii de anotimpuri

corp de sticlă adună văzduhurile ca rugăciuni de păsări

în praful unui sărut caut stele
închid marea în lampa lui Aladin să nu te pierd iubite
alunecă greu realul pe gâtul uscat
versanţii clipei mi-au înnodat halogramele chipului
gândurile
şi-au despărţit meridianele prin fulgere
necunoscuţii fără vertebre ţipă din pupile că nu le dau viză

ochii tatălui au căzut din cer printre gratii de ruguri
pântecul mamei
orb
nu i-a putut broda cu luceferi

naştere după naştere mai străvezii îmi sunt braţele
oglinzile
s-au disipat în sângele unui zeu fără contur

să-mi recuperez ochii iubirii râd şi las cereri pe orizonturi

îngrop toate privirile
care n-au extras curcubeiele ca pe aur din pământul făgăduinţei
şi trag cortina materiei

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei cuie

[golgota harului]

merg nevăzut pe strada principală a poeziei
mă-mbrac uneori în păduri
pentru a compensa deficienţa acută de verde din universuri palpabile
pentru acces la graiul nevăzutelor
în trei cuie am bătut limba

în avalanşă respiraţii binare decantează împărăţiile din celulă

chiar fără de cină dar cu taine în buricele
scormonitoarelor degete
tai cu apă lunatică otgoanele gravitaţiei
înghit fructele focului ca pe cuminecătură şi mă schimb
în cuvinte
de toate îngheţurile

după ce-am contabilizat judicios toate răstignirile ochiului
lumea se botează în sângele meu ca aerul
fără procură

zei sub hipnoză calcă apa neatinsă
a verbului

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnobilând iubirea

Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în braţele Domnului.

Tu îmi priveşti inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.

Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorţii din coji de pământ?

Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.

Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptaţi de o floare.

Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule Bob

Dă-mi mâna!
Chiar fără mănuşă,
Să mă răcoresc în albul tău,
Cel supt,
Din oasele putrezite alor mei...
Dă-mi mâna,
Rumenă, caldă!
Să mă înalţ osie,
În cerul,
Străfulgerului meu...
Dă-mi mâna,
Albului tău,
Geamăn cu mine,
Că-l simt ca magnetul,
Lasă-mă să-l strâng în braţe,
Să-l dau ploilor mele,
Să-l macine mereu...
Îi e foame lui Cronos!
-Nesătulul!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoare adăugată

Două diamante şi-un rubin
Sclipesc pe mâna ei atât de dragă
El le priveşte azi cu ochi străin
Cu toate că le-admiră o lume-ntreagă.

Două diamante şi-un rubin
Tăiate cu migală, încetinel
Şi şlefuite-apoi câte puţin
Ca să stea bine pe un mic inel.

Două diamante şi-un rubin
Ca ochii ei şi gura-i roşu-aprins
Ce parcă plâng şi scot câte-un suspin
Dup-o iubire ce cândva s-a stins.

Două diamante şi-un rubin
Acum valoarea lor mai mare este,
Fiindcă în peisajul citadin
Nu doar sclipesc, ci au şi o poveste.

poezie de Octavian Cocoş (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ita Est...

Ştiţi voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în "zigzag" de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Şi-nnodate
Ca să poată fi de toţi cântate,
Nu citite pe sub gene -
Pui golaşi de vrăbii fără pene...

Dar voi nu ştiţi nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea!
Nu ştiţi că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Şi că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...

Versurile mele?...
Semne de-ntrebare
Pentru-abecedarul vieţii viitoare...
Versurile mele?
Stropi de apă vie
Şi ploaie de stele
Pentru veşnicie!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compatibilitate

Cu noi, a fost empatic Cerul
(Se confesează bucătarul):
Soţia-i sarea şi piperul,
Iar mie-mi sare des muştarul...

epigramă de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă gestantă

[alfabetul eului în braille]

aşteptaţi-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
să-mi decojească vreo umbră
din burice

ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii să-i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului

autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
ierbii
sau sângelui verde

acolo unde nu privesc
de spaima vederii ciclopice

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine arată cu 1 deget spre alţii arată cu 3 degete spre el. Întinde acum mâna în faţa ta şi arată cu degetul aşa cum ai face-o în mod natural. Observă cum degetul tău mic, inelarul şi degetul mijlociu au tendinţa să se îndrepte spre tine cu cât arăţi cu degetul mai ferm în afara ta. Nu deţii adevărul suprem, ci doar o firimitură din el. Fiecare om are o piesă din puzzle aşa că încearcă să înţelegi fiecare piesă a fiecărui om dacă vrei să ai şansa de a descoperi vreodată adevărul suprem.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora 0,01

puneţi mască
se urlă în megafoane
oriunde şi oricum trageţi masca
peste chipul disperării de-a fi
ştiu că nici o sete nu-ngraşă noaptea lichidă
care mi-a devenit odihnă
şi hrană
de după perdea crucific soarele pe scheletele noastre absente
pentru bacanale sincrone doar cu tine
în piele te varsă dionis pentru
resetarea vederii
el nu bea vin de-ntuneric din carafa anotimpurilor
pentru tine gleznele au învăţat să numere invers paşii timpului

am obosit să număr paşii dintre ziduri
până ce ochiul nu-şi mai recunoaşte umbra din toga zilei
îmi consum paşnic
pâinea cea de toate zilele unsă cu nodulii maligni ai rutinei
pe acelaşi colţ aseptic de masă
pe care toc mărunt micile bucurii de-a păşi nevăzută în poante printre semeni
şi le spăl în apa vidului
trupul îmi va balansa în afara mulţimii să nu infecteze aerul
licitat de nasuri şi guri înfometate
picioarele se descalţă de tine
să-mi cuprindă imensul

zidurile se prăbuşesc cât măsor distanţa dintre stele

sub limba divinului sfârâie grătarul creaţiei
în omoplaţi
geamănului trezit
coc smerită altă dimensiune

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele - mugurii gândului (sonet cuvântului)

CUVINTELE – MUGURII GÂNDULUI
(sonet cuvântului)

Citeşte, frate, să te înţelepţeşti,
Orice simţi că îţi atrage privirea!
Neîncetat să îţi cultivi menirea,
Cât o sămânţă de creaţie eşti.

Spre culme priveşte nemărginirea
Vieţii, ce duce pe cărări îngereşti,
Un ideal visat, în el să zideşti
Altar de stih, ca să-ţi sfinţească firea!

De condei magic să te îndrăgosteşti,
Ca să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri româneşti.

Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugureşti
Şi în rodul de gând să-ţi laşi jertfirea.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!