Verbul inimii
[priveghi în lacrimă]
verbul în care mă mișc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipsește țipătul
vântul din velă
încătușat
ticăie
inima ta învață să iasă din mare
din șolduri legănate curg voluptăți striate
surpă curcubeie însângerate dinții mei scăpați din varnița morții
lumea întinsă pe-o roată pătrată
își caută în tortură
echilibrul
verbul meu despică fulgerul
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.