ia loc, Singurătate!...
ia loc, Singurătate!
e frig în această viață de imagini șterse
exil nostalgic cetate episcopală ne-a prins
țesem pânza clipei mohorâte rembrandiind ca-ntr-o stampă
avem deasupra stele dedesubt întrebări
suntem împovărate de ceață uneori de cîte un zbor
sub poarta inimii sub ninsoarea ei
ochii proptiți de aer pleope
între cuvinte norii cu ochi
vii ne poartă la tâmpla
unui cer îngândurat.
ia loc, Singurătate!
nu suntem singure pe câmpiile de gheață o lume
de lacrimi se stinge sub gânduri arhi-tectonice eterne
ca și moartea piramidei o tristă
privire ne-apasă ne frânge!
aprindem lumânări
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tristețe de la bătrânețe
Ce-ndărătnică privire s-a-nrădăcinat sub pleoape
Și ascunde lacrimi grele și ascunde lacrimi calde.
M-aș piti ca-ntr-o oglindă de privirea mea păgână,
însă lacrima mă ține, parcă tot mai strâns de mână.
Ochii mei plutesc în ceață și de-un timp îi simt gemând.
Nu-i decât singurătate și tăcere pe pământ...
Sfredelesc vulcani în suflet. Palmele mai rău mă dor.
Doar în mine bate ploaia, eu sunt plină de nămol...
Nu mai știu de-s lacrimi, sânge, ori un gând hoinar în noapte.
Ușa vieții mă tot strânge. Și-mi e frig și-mi este noapte.
Nu mai arde nici făclia de iubire și de viață
Și abia aștepy, Părinte, să se facă dimineață.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la culoare la cuvinte
Timpul ne agită
Liniștea o frânge
Cumpănă legănată
Moartea e un vis,
Singurătate hidoasă
Mă simt înlănțuită
în neputința vieții
Se stinge...
O iubire,
Un vis.
poezie de Stana Lenuța Buha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aiurea!
a apărut un cer mai înalt decât al toamnei
ce ne-a amăgit sângele
se revarsă amintirile inundă depărtările orei
supusă ca un câine în zvârcolirea pământului îmbătrânit sub jocul tălpilor
trecut în fiecare noapte cu tine
dincolo de dragoste
cerul se răstoarnă peste această lume
păsări mari și lacome se-ntind peste trupul pământului
iubirea se prăbușește toată în sine
ca un blestem pe care-l port drept destin
să nu fim triști
să ne apropiem cu grijă de cuvinte
să nu le sângerăm auzul rănile dor
cade ninsoarea în ferestrele sufletului orb
ce frig ne coboară în noapte
adu-mi liniștea vreau să aud ninsoarea
vorbind la masa cuvântului plin de lumină
aerul șade deasupra abisului
o pasăre purtată aiurea în larg se agață de rădăcinile întunericului stârnit de nu știu cine
pe cerul mai înalt decât al toamnei
ce ne-a amăgit sângele
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tristă singurătate...
O, tristă singurătate!
spin bătut de vântul soartei,
pe-o câmpie fără flori...
doar cu stoluri vii de ciori,
croncănind în van de toate,
parcă rândul nu-i și-al lor,
să-și piardă aripa dreaptă,
în decursul anilor.
O, tristă singurătate!
floare veșnic ocolită...
de apropiații tăi,
ce reziști ca o cetate,
sfidând jungla celor răi,
doar călită în credință,
plăcută lui Dumnezeu.
O, tristă singurătate!
ai o lege a recompensei,
ce sfidează chinu-ți greu,
mesaje vii cuibărite,
dar divin în sânul tău,
Ispite din tinerețe,
care m-au curtat mereu,
arta și credința coaptă,
veșnicia în neam lumesc,
cheamă oamenii buni îndată,
și mă strigă câteodată,
cu speranță că trăiesc.
poezie de Valeria Mahok (8 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Liniștea trosnește...
Din colțuri întunecoase
se-nalță
umbre tenebroase...
Singurătatea
e clipa ta de nebunie...
Te retragi în eul tău
ca să încerci
o trăire extatică.
Simți că planezi peste lume...
Trăiești extazul
unei superiorități sublime.
Timpul se scurge...
Apar îndoieli,
neliniști
și gânduri nătânge.
Superioritatea ta există?
Nu ești sigur!
În această lume,
singurul lucru
neîndoielnic
e moartea ce vine.
De-acolo,
de dincolo de viață,
îi poți zâmbi disprețuitor lumii,
detașat,
cu privirea de gheață.
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce bine-ți stă!
S-a curbat bolta timpului
peste orizontul resemnat în ceața viselor.
O vreme platonică, m-a locuit acest patrat.
Acum, mă împinge spre ușă
determinat de o împrejurare mistică.
Cu palme curate atinge fecunde clipe,
convins că nu-mi va simți lipsa.
Vrea să rămână îmbrăcat
în aceleași culori irepetabile...
în aceeași aglomerație de gânduri.
Îmi pare că trăiesc un basm.
Stau scufundată între cuvinte respirabile.
Înșirate în altfel de forme
mă balansează printre silabe robuste.
Amețesc în urma frazelor întortocheate
rostogolite peste buzele tale.
Ce bine-ți stă rostindu-le,
acoperind restul de singurătate!
Mirată că vreau s-o părăsesc
într-un respiro
ce nu poate fi rostit în cuvinte
mă biciuie cu privirile hâde!
Îmi va fi dor de tine,
rotundă singurătate?
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Gânduri senine
În clipa ce vine.
Gânduri de stele
În visele mele.
Gânduri sirene
Peste un car de vreme.
Gânduri curate
În lacrimi săpate.
Gânduri șuvoi
Între mine și voi.
Gânduri vărsate
În viața-ne toată!
Gânduri năluci
În arșiți de lunci.
Gânduri bizare
Între o lună și-o mare.
Gânduri străine
În vremea ce vine.
Gânduri fierbinți
Între rude, părinți.
Gânduri rebele
Între o lume și stele...
Gânduri frumoase
Acasă, la masă!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou din cuvinte
pietrele respiră un aer mirositor a veșnicie
cuibăresc în mine păsări cântătoare
multe femei au cerul străpuns de fulgere
iar bărbații își scrijelesc fruntea de stele
numai bătrânii de singurătate, uită ochii departe
și așteaptă nepoții plini de neastâmpăr
să le înmugurească timpul cu întrebări
pământul respiră aerul purificat al morții
anotimpurile s-au înfrățit cu cerul
plouă rar și mult
ninge la fel
călătorii suportă drumurile răscolite de întâmplări
lumina alunecă șchioapă prin gânduri
și desfințează vămile
moartea cade rece
păsările zboară vertical
gândurile ne ademenesc deasupra de nori
iar imperiul făgăduit
s-a întrupat în tăcere
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre oameni și timp
Ne raportăm la timp și la-mplinire...
Iluzii, vise, temeri, sens, non-sens.
Luptăm pentru un strop de fericire,
Ar regretăm al timpului regres.
Ni-i timpul un mănunchi de vreascuri care
Se frânge-n mâna primului sosit.
Ne mângâie, ne plânge ori ne doare...
În veșnicii de gheață a pierit...
Suntem un ochi carnal mustind lumină
Și cu lumina-n noi ne duelăm.
Că ne-am născut poem, purtăm o vină
Și ca un Sfinx spre tele ne-nălțăm.
Și cu lumina plângem până-n zori,
Reinventați pe mantia cerească...
Suntem o albă ploaie de ninsori
Ce-a îndrăznit din nelumesc să crească.
De-aceea plângem stele uneori
Și osândiți la lacrimi și tăcere,
Ne-ntoarcem, oameni, parcă, uneori,
Uitând de ale clipei giuvaere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsul ca o enigmă
E o enigmă
cum mă inundă râsul,
de atâția ani am râs
și câte fântâni
de lacrimi am strâns,
am râs pe-ntuneric
spre disperarea cuvintelor
ce inundă arterele,
am râs pe lumină
de singurătate,
de prostia umană,
am râs că nu avem
o lege a râsului,
că nu suntem penali
când râdem de parlamentari,
am râs de somnambulii
orașului modern,
de stele căzătoare,
am râs de moarte,
a dracului râde și ea...
până și îngerii
râd în eternitate,
au lacrimi de râs...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neant sau pulbere de stele
Dintr-un neant sau pulbere de stele,
O bună mamă ne-a primit în pântec
Și ne-a adus pe lume-n chinurile grele,
Dar ne-a crescut frumos, cu dor și cântec;
Ne-a ocrotit, somnul să ne fie lin,
Cu sacrificiul ei de sfântă mamă,
Și am visat frumos la pieptu-i divin
Și am crescut fără s-avem vreo teamă;
Ne-a oferit dragoste și candoare,
Ne-a luminat cu sacra sa lumină,
Și am zburat ca și lăstunii-n soare,
Trăind în lumea încărcată, plină.
Cât mai avem norocul s-avem mamă,
Nu ne dăm seama ce de bogați suntem,
Iar visele ni-s tari, nu se destramă
Și un bun reper în univers avem;
Și dacă am avut cândva o mamă
Ce a plecat în pulberea de stele,
E de ajuns să ne uităm în ramă
Și relele din suflet să se spele;
În viață, dacă suntem împovărați,
Nu disperăm și nu ne este teamă,
Avem speranță și suntem împăcați,
Cât timp în suflet mai avem o mamă;
Doar de la mamă învățam ce-i bine,
Prin ea ne facem visele curate,
Nu facem rău, c-o facem de rușine...
Cu mama nu ne temem nici de moarte.
Doar știm că pe pământ suntem în treacăt,
Trudim și facem, din nisip, castele,
Rodim prin mame cum copacii-n freamăt
Și-apoi urcăm în pulberea de stele.
poezie de Nicu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântesc în doi
Și vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brândușile ardorii
să înflorească iar' în noi
și-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi
nu știm, dar suntem doi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Cântec în doi
Și vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brindușile ardorii
să înflorească iar' în noi
și-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi
nu stim, dar suntem doi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Întrebări
nu, nu întreb
de ce doare lacrima ucisă de vânt
chircit între gânduri, în nefirescul cotidian
de care azi nimic nu am habar
toate se învălmășeau aleatoriu în mine
prinsesem gust de uitare
de viață, de mine, de toate
sinapsele ruginiseră rătăcite între circumvoluțiuni obosite
o lume tocită, de singurătate
ploaia se îngusta spre răsărit
la apus, nu mai era nimic de spus
plecase timpul, anotimpul
azi nu întreb nimic
doar zic în cuvinte nerostite
pașii se scurg încet în neant
spăl sufletul cu lacrimile cerului
apoi pot să plâng, nu...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul
a răsărit pustiul în oraș
vântul țipă și bate
e frig în cetate
nu-i nimeni pe stradă acum
ce tristă e viața pe drum
la apusul luminii, risipit între gânduri
rătăcit printre rânduri
pierdut în absențe
pășeam pe țărmuri de suflet
valul s-a izbit de prag în ăst trist meleag
plângea depărtarea, țipa marea
la rădăcina timpului pribeag
în ochi curgea ninsoarea ultimului veac
ce lungă era așteptarea
în trup se scurgeau
fulgi albi de zăpadă
în palmă am strâns un bulgăre de viață
verde crud, verde pur
l-am așezat în glastră
acolo, la fereastră
a doua zi, a înflorit un ghiocel
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i loc...
Un orb destin ne-a frânt câte-o aripă,
Dar tu m-ai prins în brațe, cu ultime puteri;
Eu am uitat durerea pentru-o clipă,
Mi-ai alungat cu ochii, toți norii efeneri!
Noi împreună, avem două aripi;
Suficiente pentr-un singur zbor,
Departe de urgie și de patimi,
Un pescăruș, pe mare, călător.
Pe pământ nu-i loc de iubirea noastră?
În cerul blând e spațiu infinit;
Vom învinge nemărginirea-albastră,
Și-om deveni doar unul, la zenit!
De suntem condamnați la despărțire,
Un zbor ne va salva de nenoroc,
Noi nu putem trăi fără iubire,
Ne vom iubi în cer, aici nu-i loc!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Am fugit de singurătate
apoi am bătut
în propriul suflet
ca-ntr-o ușă închisă.
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de gânduri
Ploaie de gânduri
cu lacrimi de vară
a țesut peste suflet
pânza unei iubirii
care sărută infinitul.
Gândurile-mi sunt
zbor spre fericire.
Stol de pescăruși
își lasă libere
visurile frânte de
furtuna existenței...
Mă scufund alene
în valurile unui dor
pictat în speranță.
Mă înec în lacrima
necunoscută de tine
în adâncimea unui vis
care nu cunoaște
povara singurătății.
Vreau să ating
cu degetele fericirii
curcubeul din tine
să rămân fără cuvinte
doar prin semnele dragostei
să vorbesc sufletului tău.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Ploaie de gânduri
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Singurătate mută...
În casa mea liniște-ai adâncă, ca un ocean,
Nimeni nu mai vorbește, nimeni nu mai cântă,
Veselia s-a dus, despletită, cu furia pictată pe chip,
Singurățate-ai mută ca o stâncă,
Pe lângă gălăgia celor din jur neobosită.
Cei dragi s-au dus cu toți deodată,
Parcă s-au înțeles la timp;
Unul s-a prăpădit, iar copiii au plecat după soartă.
Eu, am rămas în poartă, mută ca o netoată...
Vlăguită de puteri ca o moartă, căci soarta e soartă,
Iar crucea ei trebuie purtată ca un act de împlinit.
Singurătate, lacrimi ascunse sub pleope vopsite,
False amăgiri, încă bine purtate...
Din casa plină cum era odată,
Doar eu fac gălăgie nevinovată, când vasele le spăl
Sau scutur așternuturi prăfuite de tăceri,
Iar minutele se zbat neobosite în timp,
Când ceasul le deșteaptă pornit,
Să știu și eu pe lume sunt.
Singurătate, apă fiartă, peste trup obosit,
Te voi purta cu demnitate,
În amintirea celor plecați...
Și a celor vii, care frumosul întreg poate l-au uitat,
Lăsându-mi scăldatul în băi de amintiri sfințite de soartă,
Căci cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu,
Nu crede în nimic.
poezie de Valeria Mahok (30 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea
Dragostea e nemuritoare
Chiar de uneori mai doare,
Nu se stinge niciodată
Cu iubire de-i udată.
Poartă sufletul spre rai
Și multe nopți cu lacrimi ai,
Și iti dorești doar fericire
Momente dulci de iubire.
Dragostea când e trăită
Și ai inima împlinită,
Înfloresc toți trandafiri
Ca să îi dăruiești iubirii.
Depinde ce vrei în viață
De o vrei tristă ori frumoasă,
Totul este în puterea ta
De vrei omule dragostea.
Și nici nu te costă mult
Cu o vorbă bună și un sărut,
Poți trăi doar în fericire
Și într-o viață cu iubire.
autor. Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!