... și apoptoza galben-sângerie
îneacă lin cărarea în finețe
retina mea, în lentă feerie
și sufletul, în valuri de tristețe...
catren de Iurie Osoianu (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tristețe de toamnă...
(lui P.C.)
pogori ca o liniște blândă
tristețe de toamnă, tristețe
pogori cum coboară plăpândă
o cratimă-n linia vieții
pogori ca un vers ce alină
tristețe de toamnă, tristețe
cu raze de Lună mai plină
ca punctul din linia vieții
pogori ca un snop de lumină
tristețe de toamnă, tristețe
și sufletul scaldă-mi, divină
și dreaptă ca linia vieții...
poezie de Iurie Osoianu (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Referințe
tot aceiași mai ești
chiar și-n vaga oglindă
ca atunci în povești
parcă intri în tinda
casei mele plăpânde
în pustia, în recea
cu obloanele-i blânde
undeva printr- a zecea
și rămâi peste noapte
să sfidam scrisa soartă
sângerând vișini coapte
din copac de la poartă
numai vie în floare
în întreaga grădină
dac-ai ști cât mă doare
în străfunduri retina
dac-ai ști ce tristețe
melancolic o viață
a jucat cu finețe
rolul ăla, de soață
dar oricum nu se poate
sunt bunel, ești bunica
ai nepoți și nepoate
iar eu am nepoțică
dar în fine e soarta
ce ne-a tras pe vecie
că pe linie moartă
că pe alta mai vie
ne-a rămas amintire
și cuvinte nespuse
și adânc în privire
de martiri, nesupuse
au rămas și dorințe
lângă pragul veciei
excluzând referințe
ce n-au fost să mai fie..
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.... când Luna își revarsă peste zare
cascade cu sublimă feerie
eu mă întreb - ce-ar refracta un Soare
în ochii tăi cu verde de câmpie...
catren de Iurie Osoianu (8 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii Tăi...
întunecime oarbă
plutește prin amezi
din ochii tăi să soarbă
o rază ca un crez
ești dusă prea departe
nu poți veni nicicum
prin lumile deșarte
de ultimul tău drum
și valuri de tristețe
mă copleșesc cu jind
pe umbra tinereții
câlcând din când în când...
poezie de Iurie Osoianu (24 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
... prezentul curge dintr-un viitor
de-o frumusețe ireal de simultană
cu-al tău trecut scindat într-un fior
și-n cioburi de tristețe diafană...
catren de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disonanța
... iarna din sufletul meu-
crivăț ce geme afară-și
duc disonanța mereu
pe un arcuș de vioară
trist și sporadic mă țin
tot de cărarea pierdută
lin printre fulgii ce vin
din albăstrimea cernută
prin sita veacului meu
strâns la perete cu ușa
strâns că o nucă ce greu
stă să-și înăbușe tusa
vreau să mai fiu cine sunt
omul din pâclă de ceata
omul cu suflet cărunt
cărui de nimeni nu-i pasă
omul ce vine mereu
și tot așteaptă să plece
iarna din sufletul său
tristă și lungă și rece
iarna din sufletul său
durul arcuș de vioară
și cognitivul ce greu
țin disonanța să moară...
poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimicnicie
... ești libertatea mea tăcută
ești liniștita mea tristețe
mai ești și ploaia dimineții
pe lung adio așternută
ai fost mereu un dulce soare
o suplă zână din poveste
s-a stins povestea. Nu mai este
nimic. Nimicnicia doare...
poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și Soarele
trece soarele spații
ca o luntre pe ape
și își scutură grații
pe-ale tale pleoape
s-îți sărută retina
cu manunchiuri de raze
și îți mângâie mâna
cu iluzii de fraze
trece soarele vreme
printre stări relative
și făptura lui geme
ca o pânză-n stative
că privirea ta rece
care știe ce știe
ca particula trece
din lumina-n pustie...
poezie de Iurie Osoianu (14 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
când poezia e taină
și când taina poezie
tu dezbrăca-te haină
savurând gelozie
când privirea-i tristețe
și când zâmbetul plânge
tu îmbracă tandrețe
clocotindă în sânge
iar când vinete buze
spun adio iubire
tu deschide ecluze
și închide-te-n fire...
poezie de Iurie Osoianu (11 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset trivial...
albul din mine strigă că nu
negrul râde că da
poți judeca numai tu
numai tu
vreme
din inima mea
arde lumina -n retina mea blând
și întunericul curge prin ea
gândul meu strigă
că toate-s un gând
inima murmură
că vremea
va sta
poate odată când nu voi mai fi
să mă condamne
de trai fără rost
-albul din mine oricum va trăi
negrul va râde
-am fost...
poezie de Iurie Osoianu (20 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Eminescu...
. vine-un alai întreg de somităti
să scuipe idealuri
să tulbure singurătăți
de nemișcate valuri
vine alaiul disolut
crispând a zâmbet ura
sfidând Românul Absolut
esența noastră, Pura
țin cuvântări a câtă oară
și bat și bat și bat mătănii
mai bat și joc subtil de Țară
de Neam
de Națiune
Genii...
poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu spune "Am găsit adevărul" ci, mai curând, "Am găsit un adevăr." Nu spune "Am descoperit cărarea sufletului." Spune, mai degrabă, "Am întâlnit sufletul mergând pe cărarea mea." Căci sufletul umblă pe toate cărările. Sufletul nu merge pe o sârmă și nici nu crește ca o trestie. Sufletul se deschide pe el însuși ca un lotus cu nenumărate petale.
Khalil Gibran în Profetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la I.F...
Motto:"Ușoară, maică, ușoară"
G. Vieru
stelară, maică, stelară
tristețe, maică, tristețe
pogoară, maică, pogoară
când lacrimă, când blândețe
cezară, maică, cezară
senină, maică, senină
pogoară, maică, pogoară
când inocentă, când vină...
poezie de Iurie Osoianu (3 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din haos iar în haos...
... s-a stins o lumânare în clipa prinsă-n zbor
de mâța pe spinare și arma la picior
și trece printre dealuri ecoul trist și gol
de ape și de maluri și vite în ocol
din larma dimineții se naște-o nouă zi
cu umbre de tristețe pe nori de ploaie gri
și curge lin la vale în unde amărui
mereu pe-aceiași cale, mereu a nimănui...
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?!
motto: De ce mă judeci?... Andreea Panzariu
... De aia te judec că clopotului pasului tău
E alb de tăcere
Și surpă subit în retina auzului meu
Galopul durerii
De aia te judec că iarna ajunsă la lamă de os
Trecuturi învie
Turnând în clepsidre nisipuri ce urcă sfios
Ca vița de vie
De aia te judec că caii cerșiți la oaze de flori
Nu mor când vor câinii
De aia te judec că poți să oprești herghelii de fiori
Cu liniștea mâinii
De aia te judec te judec te judec mereu
Te judec te judec
Pentru mărul cu viermi, pentru șarpele ăla ateu
Adjudec, rejudec...
poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemărginire
stăteam pe-o margine de cer
precum ai sta pe-un dig și ape
se furișau sub tălpi, aproape
și licăreau cu sori, stingher
priveam de sus la norii moi
la totul forfotind sub ei
și când erau de ploaie grei
și când pluteau și triști și goi
priveam la mările din jur
la munți cu creste dăltuite
și din adânc nebănuite
cum lavele erup, obscur
minuscula imensitate
cuprinsă cu privire lină
și raze reci de lună plină
cerșea parcă mereu dreptate
și eu, un înger rătăcit
pe colț de ceruri în neștire
sorbeam o lentă pustiire
din fastul ei, nemărginit..
poezie de Iurie Osoianu (3 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu mă întreba
tu nu mă întreba, tu știi
că pe cărarea mea pustie
și tot ce n-a mai fost să fie
doar tu la mine o să vii
am să te strig din agonii
pre nume care nu mai este
fior de tainică poveste
tu nu mai întreba, tu știi
am să te duc printre stihii
pornit de unde nu se vine
și tot ce n-am e pentru tine
tu nu mai întreba, tu știi
tu nu mă întreba, tu știi
ce-a fost, nicicând n-o să mai fie
nici clipă de melancolie
nici sentiment de veșnicii...
poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea mea flambată-n spume
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase,
O iubire fără nume,
Te cuprinde până-n oase!
Se îneacă în genune,
În culori orgolioase,
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase!
Marea mea flambată-n soare,
Strigă valuri zgomotoase,
O dorință ce nu moare,
Printre unde de mătase!
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase!
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantasme...
Fac ravagii în stele
orbitele mele-
ocne secate de sare,
curg paralele
lacrimi- mergele,
zâmbete rupte din soare...
Stă să se spele
cu rouă
de rele
cerul timid la culoare...
Niște surcele
sar înde ele -
de la rărunchi
la vâltoare...
Două nuiele
din trei proptele,
scot disonanțe fugare
clopote grele,
murmură pe schele
dangăt din valuri de mare...
poezie de Iurie Osoianu (26 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... a împietrit o lacrimă în pieptul meu
și eu mă simt ușor și lumile mai greu
inspiră veșnicie din note cristaline
ce stau înșiruite pe hrinca mea de pâine
pe drumul colbuit dispar cu pas abrupt
în freamătul tristeții din ochii mei erupt
și zarea cenușie se trece-n negru pur
de undă stacojie și valuri de mercur
și soarele se lasă încet pe asfințit
din lacrimă și suflet să soarba infinit...
poezie de Iurie Osoianu (18 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!