Din haos iar în haos...

... s-a stins o lumânare în clipa prinsă-n zbor
de mâţa pe spinare şi arma la picior
şi trece printre dealuri ecoul trist şi gol
de ape şi de maluri şi vite în ocol

din larma dimineţii se naşte-o nouă zi
cu umbre de tristeţe pe nori de ploaie gri
şi curge lin la vale în unde amărui
mereu pe-aceiaşi cale, mereu a nimănui...

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicnicie

... eşti libertatea mea tăcută
eşti liniştita mea tristeţe
mai eşti şi ploaia dimineţii
pe lung adio aşternută

ai fost mereu un dulce soare
o suplă zână din poveste
s-a stins povestea. Nu mai este
nimic. Nimicnicia doare...

poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... arma ta e lacrima, femeie
arma mea e raţiunea rece
focul meu s-aprinde c-o scanteie
focul tău cu timpul care trece

scutul tău e zâmbetul, femeie
scutul meu e ruga din privire
să nu plece clipa, să mai steie
să mai sorb din focul veşniciei...

poezie de Iurie Osoianu (12 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monologul vulturului doborât...

-nici săgeata nu mă poate frânge
nici vânzarea pe arginţii de iudă
sufletul doar uneori mai plânge
inima de lacrime e udă...

să mai stau puţin să mai respir
împrejur să mai privesc sfios
necătând la starea de delir
şi ajunul morţii lui Hristos...

şi săgeată asta-n trupul meu
parcă-i cui adânc în palmă Lui
parcă-i un destin ce-l duc mereu
pe un drum demult a nimănui...

cât mai am puteri, am să mai zbor
chiar dacă mai greu şi pustiit
şi săgeată-armă la picior
îmi va fi ca simplu satelit

şi voi scrijeli cu el ţării
în sclipirea albelor ninsori
voi trasă pe coale alburii
vers venit de dincolo de nori...

poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Am fost aproape
De inima ta am simţit
Sângele cum trecea
Respiraţia cum soptea
La picior de munte
Case mari mărunte
Este colo n vale
Se vede o carare
Ucăm sus pe ea
Si ajungem unde
poţi vedea
Oameni mulţi grăbiţi
Din locuri diferite
veniti
Ca sa se închine cu
mataniile n mână
Fac o mare plecăciune
Il roagă pe Dumnezeu
Să fie cu ei mereu
Printre nori eu îi privesc
Semn că te iubesc
si mereu te preţuiesc!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări

Doamne, când mi-e greu, eu nu mă ruşinez
mă ruşinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocneşte permanent în rugul stins de mine

Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin şi soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare

Doamne, uite, ştiu că am să mor şi eu
dar unde, când şi cum - nu-mi dai să ştiu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

un car de vreme a trecut prin viaţa mea
în loc de cai era târât de... nu te pot uita
şi eu mergeam posac în urma lui
mereu visând că eşti a nimănui...

catren de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul...

-mi-e dor de tine cu un dor

mereu ce doare

ca umbra unui trist fior

venit din soare

-mi-e dor mereu cu-n dor nebun

şi rău ca mine

când nu mai ştiu nici ce să spun

nici cât mai ţine..

poezie de Iurie Osoianu (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da şi nu

... pe cerul plin de stele numai tu
eşti steaua mea
mereu departe- între da şi nu
şi nu şi da

şi printre toate florile doar tu
eşti floarea mea
mereu albastră între da şi nu
şi nu şi da

printre fiinţele din lume numai tu
nu eşti a mea
mereu sfidând când da când nu
când nu, când da...

poezie de Iurie Osoianu (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monada

pornit dintr-o monadă de lut interior
trec veşnica rocadă de corp mereu în zbor

şi mă transform din fluxuri de pură energie
scăldat mereu în luxuri şi amplă sărăcie

în omulean ce ţine pe firavul sau umăr
şi vreme care vine şi spaţiu fără număr...

poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon de toamnă

Bate-n galben păşunea pe coastă,
Care-n şir urcă gruiul cu greu,
Vite mari la fântână adastă,
Stoluri trec peste vale mereu...

Lanuri coapte se leagănă-n valuri,
Peştii sar într-un vechi heleşteu,
Dumnezeu trece mâna pe dealuri
Şi atinge şi sufletul meu...

Rândunele ţin sfat în poiată,
Pregătindu-şi prescrisul turneu
Şi vor merge şi berzele-ndată
Şi voi merge îndată şi eu...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

printre lebede albe şi sub claruri de stele
eu aştept, nu mai vine, visul viselor mele
printre umbre de cetini, albăstrii-violete
numai lebede albe, parcă-s umbre de fete

catren de Iurie Osoianu (20 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulboana

Bulboana...

mereu te-ndrăgosteşti în strainie
adânc, că-ntr-o bulboană fără prag
iubind cu inocentă ironie
ce ai deja. Alăturea şi drag...

mereu te zbaţi în diferite ipostaze
ca peştele şi-n mregi şi pe uscat
mereu împleticeşti priviri în fraze
şi gânduri printre aşchii de păcat

mereu eşti sentiment şi eşti dorinţă
eşti gata pentru orişice, oricând
chiar dacă -i dintr-o primă cunoştinţă
trecândă-n act de silă ori de jind

mereu te -apăsa dur subconştientul
şi-n vene curge sânge cu mercur
se sparg supape şi transpiră gradientul
ca un yankeu la curtea regelui Arthur

şi iar te-ndragostesti în strainie
şi iar în urmă laşi un suflet drag
şi noul sentiment de nebunie
te-afundă în bulboană fără prag....

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul...

... azi iar ieşit la cimitirul unde eşti
un punct constant în plasa spaţială
sorb amintirea caldă şi domoală
ce se prelinge printre degetele reci

şi mi se scurge printre ele ca nisipul
în prizma veşniciei tale
şi pripe vechi, monumentale
îţi oglindesc în clipa ce se stinge chipul...

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare-apune...

... cripte stinse de veacuri, măcinate de carii
strâns lipite de fleacuri cu copitele varii
dăinuiesc cimitire ruinate pe dealuri
şi de ape-n neştire şi de tristele maluri

labirinturi înguste sunt parcurse în fugă
de un soi de languste în antene cu rugă
şi se stinge-n retină umbra stelelor triste
ce-şi croieşte din tină forme noi, futuriste

din aceiaşi tristeţe hoţii drumului mare
dobândesc cărunteţe şi mi-o pun la picioare
savurez în tăcere orizont de lagune
legănat de himere şi de soare -apune...

poezie de Iurie Osoianu (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... prezentul curge dintr-un viitor
de-o frumuseţe ireal de simultană
cu-al tău trecut scindat într-un fior
şi-n cioburi de tristeţe diafană...

catren de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

sorb lirica ploiosului neant
din toamna noastră rece şi subţire
pân- la refuz de stare şi de fire
şi devenit şi încă nu pliant...

în jurul meu atîta armonie
în ierburi ude şi-n noroaie plumburii
şi-n foşnetul de stropi căzuţi în vii
că-mi pot din ea-mpleti melancolie

şi brusc de printre nori se iscă soare
şi alt peizaj împrăştie tării
din lirică, din vers, din nostalgii
dintr-un triunghi de berze călătoare

şi starea de tristeţe, inedit
devine nor cu noţiuni de ceată
de parcă nu-i amiază-i dimineaţă
şi -nca-şi mai face patul răvăşit...

şi iar porneşte ploiae bruscă, rece
cu stropi minunsculi, ca din colb de stele
şi se prelinge printre degetele mele
şi lirica prin ele trece, trece...

poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene triviale

cade pământul
lumea şi cerul
în legământul
tare ca gerul

apa la vale
curge în cale
coarde vocale
rup verticale

moare iubirea
inima moare
slabă ca firea
albă de sare

melancolia
tristă oftează
în colivia
largă la bază

noaptea se lasă
luna s-apuce
prinsă-ntr-o plasă
care seduce

totul se stinge
sus printre stele
se mai prelinge
sevă din ele

stau lângă tine
frânt de genune
tu în suspine
rozi un tăciune

iar veşnicia
toarnă-n pahare
zădărnicia
stinsului soare...

poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset subtil...

m-am născut, am crescut
undeva peste Prut
printre dealuri şi văi
şi coclauri
şi cu vaca ieşeam
uneori la păscut
şi poveşti am iubit cu balauri...

am trăit, m-am trecut
tot mai mult prin străini
printre zări, printre ţări
printre toate
dacă mor
înc-o rugă mai am la destin
să mă ducă acasă
că poate...

poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!