Ochii Tăi...

întunecime oarbă
pluteşte prin amezi
din ochii tăi să soarbă
o rază ca un crez

eşti dusă prea departe
nu poţi veni nicicum
prin lumile deşarte
de ultimul tău drum

şi valuri de tristeţe
mă copleşesc cu jind
pe umbra tinereţii
câlcând din când în când...

poezie de Iurie Osoianu (24 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profunzimi...

stăruie linişte oarbă
trainic bătută-n pripoane
dangăt de clopot să soarbă
din profumzimi subterane

sunt numai rană rotundă
sunt numai sânge albind
şi mă declar muribundă
umbră prin lut lipăind

trist ca o boare de apă
vine moroi din soroc
vine să bată-nc-o ţeapă
inimii mele la loc

toarnă suflare în gură
să mai erupă a jind
ultima ultima zgură
din profumzime şi gând..

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mucul

ce soare zgârâie-n fereastră
în fapt de seară
şi tril de pasăre măiastră
cu ruptă gheară

ce lună trist pe cer se zbate
în miez de noapte
căzută când adânc pe spate
când lin pe şoapte

şi ce melancolie oarbă
pe muc de ceară
palpită ba să mă mai soarbă
ba iar să doară?!

poezie de Iurie Osoianu (15 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi!!!!!

ochii tăi, ochii tăi mereu plânşi
îi văd duşi, îi văd ninşi, îi văd stinşi

şi-i mai simt uneori emanând
ba tăcere, ba frază, ba jind

şi-i aud cum mai strigă în sec
ba să vin, ba să nu, ba să plec...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... şi apoptoza galben-sângerie
îneacă lin cărarea în fineţe
retina mea, în lentă feerie
şi sufletul, în valuri de tristeţe...

catren de Iurie Osoianu (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o, secol cu argint în poezie
carbonizând prin pripe sentimente
când vei veni cu-o zi care să fie
culoare nouă în sclipiri adiacente?

şi când mă vei picta pe vast tablou
fantasmagoric înmuind în veşnicie
pensula unei umbre de cavou
ce-a fost cândva şi n-a mai fost să fie?!!

poezie de Iurie Osoianu (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

când poezia e taină
şi când taina poezie
tu dezbrăca-te haină
savurând gelozie

când privirea-i tristeţe
şi când zâmbetul plânge
tu îmbracă tandreţe
clocotindă în sânge

iar când vinete buze
spun adio iubire
tu deschide ecluze
şi închide-te-n fire...

poezie de Iurie Osoianu (11 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem riscant (după Rumi)

vreau să mor în ochii tăi, iubire
răvăşit de foc mistuitor
spulberându-ţi când o amintire
când amprenta tristului meu dor

vreau să mor în ochii tăi, iubire
ca un vultur, care-n ultimul său zbor
cade ca o piatră peste fire
să renască iar nemuritor

vreau să mor în ochii tăi, iubire
într-un lan de flori ca un fior
să dispar lăsând ca moştenire
un poem la fel nemuritor...

poezie de Iurie Osoianu, după Rumi (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... a împietrit o lacrimă în pieptul meu
şi eu mă simt uşor şi lumile mai greu

inspiră veşnicie din note cristaline
ce stau înşiruite pe hrinca mea de pâine

pe drumul colbuit dispar cu pas abrupt
în freamătul tristeţii din ochii mei erupt

şi zarea cenuşie se trece-n negru pur
de undă stacojie şi valuri de mercur

şi soarele se lasă încet pe asfinţit
din lacrimă şi suflet să soarba infinit...

poezie de Iurie Osoianu (18 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ochii storşi de lacrimi

Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe
şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă,
o, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte
şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă?

Credinţa, doar credinţa, ea-i singura putere
ce mântuie fiinţa prin Cruce spre-nviere.

Când, frânt, ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte
din viaţa răvăşită de-a urii vijelie,
o, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte
şi cine-ţi dă vieţii o nouă temelie?

Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte,
iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă,
o, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte
şi cine înspre-o altă iubire te îndrumă?

Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte
viaţa, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, 'nălţând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ochii

ţi-aş reclădi în suflet un castel,
cu turnuri mari de rouă şi de vise
şi aş păşi cu pasul meu fluid
cu toc înalt şi pleoapele închise.

eu sunt frumoasa oarbă care vede,
prin lacrimi şi prin ceţuri fumurii
tu eşti acel care distrugi castele,
iubirea o închizi în colivii.

doar oarbă eu te văd într-adevăr,
acum, când te ating, te pot simţi
sub palma mea renaşti a câta oară...
dar nu mai văd, iar tu nu poţi vorbi.

eu n-am ştiut atunci să te iubesc,
tu n-ai ştiu de graniţe şi legi
suntem străini cu vize expirate.
o oarbă şi un mut. cum să alegi?

păşim pe teritorii interzise,
tu ţi-ai uitat cuvântul, eu menirea
sacrificăm pe ruguri sentimente
şi condamnăm la nesfârşit iubirea.

poate te-ai cheltuit în anii tineri,
te-ai pustiit trăind printre zăpezi
nu ai cuvinte, braţe, timp şi gânduri...
doar ochii ţi-au rămas. mai poţi să vezi?

poezie de Nuţa Istrate Gangan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condensatul...

. sorb permanentul existenţei din lumea ce mă înconjoară
mai sorb şi harul excelenţei din cea sortită să mă doară
şi trec prin spaţiu şi prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri şi extreme în care nimeni şi nimic nu moare

şi-n care-i numai veşnicie şi permanentă ambianţă
şi gol ce naşte energie din morfogena-i rezonanţă
iar lutul stă în nemişcare iar nemişcarea într-o găoace
din care naşte când un soare, când hăuri dure şi rapace...

şi-n care nu există moarte şi-n care nu există viaţă
doar fluctuaţii când deşarte când lungi când doldora de ciaţă
şi-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein şi bose
şi în esenţă fericirea-i un câmp cu floricele roze...

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Umbra prietenului meu
M-a vizitat în somn aseară
Voia parcă timid să-mi ceară
Să stăm de vorbă. El şi eu....
Umbra prietenului meu
Acelui Mare Om, din mine
Ce tot mai rar cu duşii vine
Veni hallucinant şi greu
Umbra prietenului meu
Luptând cu alte umbre mute
Cu mâna îmi lua dureri durute
Cu mâna lui. Şi a lui Dumnezeu...
Umbra prietenului meu
Celui din mine.
Veşnic eu...

poezie de Iurie Osoianu (24 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt clipe în viaţă ce dor ca şi o rană,
Sunt clipe de disperări adeseori,
Sunt clipe când visul uşor ţi se destramă
Şi cauţi zadarnic în jur un ajutor...
Sunt clipe când îţi copleşesc fiinţa toată
Furtunile-acestei lumi fără zăvor,
Dar nu uita, vine o clipă odată
Când vei zbura dincolo de nori....

Când încercările. s prea grele
Şi nu ştii când se vor sfârşi
Mai este doar puţină vreme
Şi Cel ce vine. va veni...
Chiar dacă viaţa. i mult prea crudă
Şi te întrebi cât va dura,
Ce mai contează o secundă
Pe lângă veşnicia ta.......

Sunt clipe în viaţă când guşti dezamăgirea
Şi vezi adevărul că e mult prea amar,
Sunt clipe când nu poţi găsi în tine puterea
Să schimbi clipe de gheaţă în clipe de jar,
Sunt clipe când multe poveri prea greu te-apasă
Şi eşti cu fiece pas tot mai obosit,
Dar nu uita că în curând tu, Acasă
Lângă Iisus te vei odihni...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

plouă, afară-i
întuneric şi ploaie
nu poţi schimba tu nimic şi nici eu
poţi doar aşterne o umbră pe foaie
adiacentă trecutului tău

plouă în suflet
o ploaie haină
când ca torentul şi când ciobănească
nu poţi schimba tu nimic şi cortina
cade pe scenă ca amnarul pe iască

plouă şi plouă
plouă în inimă
şi nicăieri nici o rază de soare
nici de speranţă şi nici măcar minimă
de somnolenţă cu gust şi culoare...

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupa

cu ochii mei adânci şi trişti
şi larg înlăcrimaţi
să văd prin tine cum persişti
de-avalma pe urlaţi

ca regăsit printre stihii
şi stele cu nesaţ
şi lupi cu mutre stacojii
pornite pe urlaţi

cu plug să vin să te urez
scrâşnind din omoplaţi
şi rimă dulce ca un crez
şi pusă pe urlaţi

dar sunt pustiu şi nu mă ţin
bojocii terminaţi
în cupa plină cu venin
aseară, pe urlaţi...

poezie de Iurie Osoianu (31 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicnicie

... eşti libertatea mea tăcută
eşti liniştita mea tristeţe
mai eşti şi ploaia dimineţii
pe lung adio aşternută

ai fost mereu un dulce soare
o suplă zână din poveste
s-a stins povestea. Nu mai este
nimic. Nimicnicia doare...

poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subitul inedit...

când te-ai răsfrânt asupra mea cu jind
de stele pogorând din cer alene,
se zbuciumau în larg de mări sirene
din val în val tristeţi rostogolind

iar când schimbam poziţia subit
te aşterneai noian de transparenţă
voind în fel şi chip din decadentă
să sorbi întreg subitul inedit...

poezie de Iurie Osoianu (4 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul cu ochii închişi pe aerul aripii lipsă

de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei mai sensibili
şi cei mai aroganţi
care este unul şi acelaşi lucru
privit prin ochiul celui ce vede tot
şi înţelege tot

de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei ce cred
dar care nu o spun
şi cei ce se opun, chiar dacă şi ei
acceptă curgerea cuvântului precum
lacrima şi picătura de sânge

de boala scrisului nu te poţi vindeca
prin beţia cuvintelor celorlalţi
ca să uiţi cine eşti
de unde vii şi unde trebuie să mergi
şi nici nu te poţi lega de cuvânt
ca de-un pietroi
apoi să te arunci în amontele inimii

de boala scrisului nu te poţi vindeca
prin ecoul cuvântului
şi nici prin tăcere, ţinând pasărea
închisă în colivie
doar zborul cu ochii închişi
pe aerul aripii lipsă
când aerul e sufletul tău, călătorind
între lumile cuvântului

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!