Când...

când poezia e taină
şi când taina poezie
tu dezbrăca-te haină
savurând gelozie

când privirea-i tristeţe
şi când zâmbetul plânge
tu îmbracă tandreţe
clocotindă în sânge

iar când vinete buze
spun adio iubire
tu deschide ecluze
şi închide-te-n fire...

poezie de Iurie Osoianu (11 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

e când particulă, când undă
când statică, când relativă
când tainică şi când profundă
din când în când alternativă...

epigramă de Iurie Osoianu (23 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, adică rămâi

Nu înseamnă da, iubire,
Când zic da, înseamnă nu,
Când zic tu, lovesc în mine,
Când zic eu, înseamnă tu.

Se-ntâmplă, în fiece clipă,
Mereu, întâmplarea dintâi,
Iubire, ascultă-mă bine,
Adio, adică rămâi.

Cuvintele toate-şi pierd sensul,
Spun tâmplă şi cred că-i călcâi,
Iubire, ascultă-mă bine,
Adio, adică rămâi.

Pe sobă sunt blocuri de gheaţă,
La Cercul Polar cresc lămâi,
Eu nici nu mai ştiu adevărul,
Adio, adică rămâi.

Iubindu-te, parcă-ţi port ură,
Reproşuri, când fac, te mângâi,
Spun viaţă şi tu auzi moarte,
Adio, adică rămâi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

Când peste-acoperişuri luna se ridică-n noapte
Şi tac şi cele mai uşoare şoapte,
Adânc, adânc în suflet, tresare-nfiorată
O taină ce pe buze nu-ţi vine niciodată.

Şi-atât de-abia simţit îţi dă fiori,
Ca adierea blândă a-nserării
Când spală spuma de pe ţărmul mării...
Ce mângâierea vântului în zori
Când fură, lunecând peste peluze,
Polen din cupa unei flori...

Şi taina stă cu degetul pe buze.

poezie de Nadeja Ştirbey, traducere de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multiple

când voi avea ce spune -am să tac
când n-oi avea ce spune- am să spun
şi chiar de mă veţi socoti nebun
eu pe sicriul vostru am să bat capac

şi când mă va durea eu am să râd
când fericit voi fi eu am să plâng
şi chiar de mă veţi socoţi nătîng
am să respect surâsul vostru hâd

iar dacă se va întâmpla să nu mai pot
nici plânge nici zâmbi şi nici oftă
să nu mai imputaţi şi altceva
nătîngului nebun nebun de tot...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... când voi fi şi trecut
şi dincolo de gând
şi dincolo de fire
tu să ştii c-am căzut
nu pe rece pământ
ci pe caldă iubire...

să mai ştii că zâmbeam
acolo la hotar
şi la ultima vamă
când aevea dormeam
lângă tata, pe mal
lângă sfânta mea mamă...

poezie de Iurie Osoianu (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem riscant (după Rumi)

vreau să mor în ochii tăi, iubire
răvăşit de foc mistuitor
spulberându-ţi când o amintire
când amprenta tristului meu dor

vreau să mor în ochii tăi, iubire
ca un vultur, care-n ultimul său zbor
cade ca o piatră peste fire
să renască iar nemuritor

vreau să mor în ochii tăi, iubire
într-un lan de flori ca un fior
să dispar lăsând ca moştenire
un poem la fel nemuritor...

poezie de Iurie Osoianu, după Rumi (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când?

Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzătoare...

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când?

Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzatoare.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I.F...

Motto:"Uşoară, maică, uşoară"
G. Vieru

stelară, maică, stelară
tristeţe, maică, tristeţe
pogoară, maică, pogoară
când lacrimă, când blândeţe

cezară, maică, cezară
senină, maică, senină
pogoară, maică, pogoară
când inocentă, când vină...

poezie de Iurie Osoianu (3 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu nu vii

Când tu nu vii mă doare primăvara
Nu mai întrezăresc a florilor lumină
Crengile se încovoaie de povara
Mugurilor cu inima de dor plină.

Când tu nu vii rău mă plânge cerul
Cu lacrimi gustate de lună-n taină
Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul
Şi mă îmbrac cu durerea, a iernii haină.

Când tu nu vii mă locuieşte pustiul
Cu buruieni mirosind a blestem
Mă rog să înflorească-n mine Raiul
În veri târzii noi doi să ne revedem.

Când tu nu vii îmi reproşez (ne)uitarea
Că am lăsat amintiri pe un ţărm de cuvânt
Au venit valuri hapsâne şi mi-au dus iubirea,
Dar nu-i nimic pierdut, cât timp ştiu cine sunt.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (28 martie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospăţul...

Motto: Chiar dacă e post, Mitropolitul Moldovei şi-a sărbătorit cu alai ziua de naştere!

.. De la cina cea de taină - la ospăţuri de pomină!
Pentru popă dau şi haină şi ultimul ban din mână.
Iartă, Doamne, păcătosul şi nevrednicul de mine!
Eu, de fac ce spune popa – numai el o duce bine

Într-un lanţ de veselie şi cu mese incărcate,
(nu mai zic de sodomie şi multiplele păcate)!
Doamne, mutrele cretine, care-şi spun "păstori creştini",
parc-ar sta în sân la tine, pe când noi - în sân la câini...

poezie de Iurie Osoianu (19 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Tăi...

întunecime oarbă
pluteşte prin amezi
din ochii tăi să soarbă
o rază ca un crez

eşti dusă prea departe
nu poţi veni nicicum
prin lumile deşarte
de ultimul tău drum

şi valuri de tristeţe
mă copleşesc cu jind
pe umbra tinereţii
câlcând din când în când...

poezie de Iurie Osoianu (24 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset robotic...

.. şi când n-am să mai fiu, se va şti, că am fost...
şi când n-am să mai scriu, mă ve-ţi şti pe de rost,
ve-ţi citi, savurând versul scris pentru voi
pân-la ultimul rând, pân-la ultimul sloi...

adevărul din el: impecabil, curat,
mult mai mult ca rebel, mult mai mult ca ciudat,
l-or sorbi ca pe-un vin, scârţâind din saboţi,
nu doar oameni-maşini, ci şi simpli roboţi...

poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o, secol cu argint în poezie
carbonizând prin pripe sentimente
când vei veni cu-o zi care să fie
culoare nouă în sclipiri adiacente?

şi când mă vei picta pe vast tablou
fantasmagoric înmuind în veşnicie
pensula unei umbre de cavou
ce-a fost cândva şi n-a mai fost să fie?!!

poezie de Iurie Osoianu (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Crăciunului

O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preţ a Sfântului Crăciun.

E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.

E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzeşte oile de Lup.

E taina Împăratului care devine rob
Şi taina trandafirului care răsare dintr-un bob.

E taina Soarelui ce stinge nopţi,
Taina Luminii şi-a dreptelor dreptăţi.

E taina păcii ce se aşterne peste lume
Şi taina iubirii ce ne poartă nume.

E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei şi a păcatelor iertate.

E taina morţii şi-a vieţii fără moarte
E taina ce sufletul o-mparte.

E taina Raiului ş-a Tatălui de Sus
Taina dumnezeiască a pruncului Iisus!

poezie de Adrian Artene din Colindător la porţile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor critici

când atâţia oameni serios
fac în ţara mea literatură
reportaj cu ştreangul lângă gură
scrie doar cuţitul de la os

iar când împrejur e numai vată
când nimicnicia joacă rol
cine va-ndrăzni ieşind în faţă
să respire - regele e gol?!

poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvîntul

Motto: Ioan 1:1 La început era Cuvântul,
şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu...

... când căutăm scânteie în poezie
şi chintesenţa mea când căutăm
eu bolovani rostogoleam pe fantezie
şi stele peste ea rostogoleam

când mă durea aşa cum nu se doare
şi sângele în vine-mi erupea
aceiaşi bolovani îi aruncam în soare
şi soarele în hohote râdea

iar când a fost cumva să nu mai fie
nici spaţiu şi nici timp nici undeva
materii de nuanţa cenuşie
sorbeau Cuvântul cu scânteia Ta...

poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii să plângi...

Să ştii să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Ţi-e plină de iubire,
Şi visele
Durează până-n zori.

Să ştii sa râzi
Când viaţa te doboară,
Şi neguri surde
Se strâng în jurul tău,
Când amintiri ucise
Te-infioară,
Strivindu-ţi gânduri
Şi păreri de rău.

Să ştii să plângi
Când te-a'invelit sărutul
Cu taina lui,
Cu dorurile-i fireşti.
De-atâtea ori
El este începutul...
Să ştii să plângi
Inseamnă să iubeşti.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!