Psalm
răsare din țărână umbra lui adam
ca o rană deschisă
între orele cimentate
în cruce
e praful tot mai greu
pe mâinile uscate
și doar întunericul
îmi înalță cuvântul pribeag
către tine
ajută-mă să mai cred
în numele tău
îngălbenit
caută-mă-n pustiu
de mă hrănește
cu scrum din aripa îngerului
cioplit în atâtea semne de întrebare
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
am întors mâinile către cer
erau aspre de întrebări
a rămas cuvântul răstignit pe o cruce
și cuiele plâng pe o cruce
nu am venit între voi ca să să stric ci să împlinesc cuvântul Lui
cu umilință și iubire
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un rug nesfârșit
eu cred că poate am trăit cândva
pe aici, pe undeva
azi râd și plâng
de mine, de lume, de toate
o viață de câine
la gât am urme
cureaua mă strânge
la cap am pus o cruce
pentru timpul ce trece, se duce
o viață între două semne de întrebare
un rug nesfârșit, un trup chinuit
mi-e sufletul rană ce plânge
în față un drum sfârșit
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas
deodată
am auzit copacii
alungindu-și umbra
pe pământ
ca o melodie
cu brațele reci
pasul meu trece în gol
împins de pleoapa
ce a strâns
visul
într-un bob de nisip
plutește nevăzutul
prin frunze oarbe
absorbind
depărtări după depărtări
cuvântul îți este lacrima suptă din gheară
ah!
rotunda melancolie
izvorâtă din propria țărână
s-a rătăcit azi
în mine
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă
seceta m-a făcut
să nu mai știu
nimic de umbra mea
s-a uscat
în carnea aspră
și sufletul captiv
între atâtea foșnete
de frunze
cuvintele ce le spuneam
ca să mai treacă vremea
într-un mod plăcut
nu mai au consistența
unei mângâieri
îmi vine să plâng
dar mi s-au terminat
apa și sarea
din ochi
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
m-am hotărât
să vând o bucată din cerul meu
pentru păsările
cu aripile
frânte
căldura și praful existențial
în care îmi târam zborul
de-atâtea ori
au fost singurele ferestre deschise
pentru suflet
închid întunericul
în inima agonică a unui copac
ridic un pod alb între nopți
apoi fac aripi noi pentru păsări
din tot ce-a mai rămas
din împărăția cerurilor
uscată în deșert
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
de acum îmi pot vedea somnul mult mai pal
și mult mai aproape de îngeri
nimicul se înfășoară în aripa de cenușă
și bate în zare zborul
lăsând umbra nimicului
să se lungească
în mâinile mele
veșnicia coase încet nasturii pentru timp
va termina mâine sau poimâine
haina chemării
și voi fi cu tălpile de fum
mai aproape
de o moarte
prielnică
umbrele curg pe pietre necunoscute
înainte de a se lăsa târziul cel mare
mai jos de pământ
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ședința de singurătate
traversăm tăceri nemăsurabile
încălțați în atâtea cuvinte goale
fără a avea vreo soartă precisă -
un punct diform de azi până mâine
se face linie orizontală
între pasul de ieri și pasul de azi
ceasul rămâne fără memorie
e doar o zgârietură adâncă în conștiința peretelui
secundele ca o introspecție
transformă gândul de piatră
în lacrimi
o undă cutremurându-se
sculptează în silueta imprecisă a sufletului
ședința de singurătate
oasele stau istovite în carne
așteptând o ultimă strigare
a îngerului desăvârșit
urmează o lungă răcoare
în miezul pietrei zvârcolindu-se
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
mă întorc cu fața
în aripa mea frântă
unde toți norii
din mine
se strâng într-un plâns
ochiul de melc mă împunge,
dar n-aș putea să-l strivesc
cu nicio lacrimă oarbă
mulsă din propriul gând
și mă întreb
ce soartă va avea aripa frântă
după ce se va tămădui
și-mi voi întoarce obrazul
către sânul ploii nestins
zborul curgând
și curgând
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în interval VI
[între două verticale de întuneric
e greu
să-ți găsești
orizontala de lumină]
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pribeagului
Pribeag mereu între străini
Avutu-l poartă în valiză;
Rănită-i inima de spini,
Dar totuși are o deviză.
Adânc s-a smuls din rădăcini,
Că-n astă țară este criză
Și e pribeag între străini,
Avutu-l poartă în valiză.
Înalță rugă spre creștini
Sperând să vină o premiză
Și o măsură anticriză,
Dar toți aceștia-s cabotini.
El e pribeag între străini!
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purta-voi rugăciune pe-o frunză de măslin
În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi
ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi,
de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece
iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece.
Sunt veștejite flori pe cale și catrene
pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme.
Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne
Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere.
E dezolantă, cenușie, udă,
azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă
de pași ce-au vrut lumina să răsară
dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară.
Mai vino, Doamne, răsai din vise seci
cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi
de pieritoarea viață. Al nemuririi glas
răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz
tristețea mea să fie o pildă de urmat.
Tu, Tată, luminează ochii și către sus, ridică-i
iar pânza bucuriei din cer țese-o cu dor
pentru aceia vii care-n pământ așează
sămânța Ta ce-n lume, săditu-le-ai, Tu, lor
în trupuri sau pe brațe, în minte și-al caselor pridvor.
Ascultă-mi, Doamne, ruga și adun-ne în dar
o coală de hârtie, albă și scrie-ne cu jar
că doar Iubirea izbăvește omul de arzătorul Iad.
Eu doar ascut creionul și-o mân-așteaptă... dar...
mă-mpiedic în cuvinte și șchiop alerg, pribeag,
către lumina Ta, Doamne, cu îngerii de mână
și-n palmă doar c-un rest din crezul meu
că pe pământ încă mai sunt... ca om
și simt, O, Doamne, simt ca pe-un blestem
o inimă mai grea ca piatra și-o lacrimă de lemn...
Nu pot să plâng că mulți n-ar înțelege
ce-i dorul către viață, când suferința crește
că oamenii sunt tari ca marmura cea rece
și-atunci doar pana îngerului meu
mai slobozește-un vers din sufletul prea greu
că-n zori de zi speranța încă mai răsare
soarele-l trimit pe cer din inima mea care
și-a scris de mult menirea în pagini de destin
pribeag voi fi în lume și-n locul meu senin
purta-voi rugăciunea pe-o frunză de măslin....
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând în țărână
Țărâna mă face umil călător
Prin scrieri uitate-n oceane de foc,
Departe pe valuri etern visător
Sau poate cuprins în al ielelor joc,
Desculț prin țărână mă lepăd de timp
Devin un luntraș ce vă duce la mal,
Departe de lume pătrund în Olimp
Să vin către tine călare pe val,
M-ascund în țărână să urc în tulpini
Cuvântul să-mi fie adânc avanpost,
Iar slovele scrise devin rădăcini
Umblării prin lume să-i fie un rost
Țărâna a fost peste timpuri blestem
Deși toată viața răsare din ea,
Privesc în adâncuri și-ncep să mă tem
Cărarea spre tine e parcă mai grea,
Visez chiar țărână pe ringul de dans
Desculț printre clipe rămân derbedeu,
Ascult cum orchestra mă duce-n balans
Să fiu pentru tine etern Prometeu.
Mă-ntorc în țărâna crescută din lut
Să-nchid cercul clipei ascunsă-n noroi,
Rămân derbedeul pe care l-ai vrut
Aproape de tine, departe de noi.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronomorfism
din streașină plouă cu sânge acrit,
noaptea își desface rănile grele
în largul cerului
să intre în ele plânsul de piatră
și puroiul pământului
germinator al morții
atât de străin și-atât de pribeag
timpul mi s-a topit între degete
zidindu-mi sub călcâie
lipsit de speranță
vise, amintiri și suferințe
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
în albul crud al hârtiei
mai cioplesc adânc poeme cu dalta-creion
și ostenit îngenunchez între răni deschise de suflet
noaptea îmi spun îngropându-mă în vorbe adânci
că cenușa de oase aprinde placente de îngeri
luminând întunericul
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem-reflux
cuvântul
oarbă strigare
către o nouă renaștere
asemenea pietrei
ce plânge
în singurătate
cu fiecare moarte ce-o calc
tăcerea devine mai albă
cerurile îmbrățișând marea
într-un soare
rescriu viața
în palma mea uscată
ascult nepătrunsul în scoică
și-mi zic împrăștindu-mă
cu gândul între maluri
că acesta a fost
refluxul poemului
înainte de căderea
în permanentul
apus
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pata de ulei
pata de ulei ascunsă în cârpă
îmi surâde
asemenea îngerului
închis în icoană
dovada vie a faptului că
sacrul stă
camuflat în profan
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cuvinte mi-am cioplit vatra
Ce-i lumina, Doamne? Eu nu știu.
Păsări, simboluri, răscruci, trecători
Scriu ca altădată, pe coapsele unei fete ca ploile
Așezând la răscruce busuioc și sângele tău.
Sunt oare somnul sau veghea?
Ce simte piatra vorbind?
La tine strig, pentru tine colind
Din cuvinte mi-am cioplit vatra.
Zgomot și atât
Apa curge. Inima ta și inima pietrei - un izvor
Ajunge o cruce sau cuvântul
În care răstigniți stăm amândoi,
Pentru a doua dreaptă judecată.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefiresc de dureros
Se zbate cuvântul,
Își cere dreptul la existență.
Întrebarea a fost rostită,
Răspunsul face slalomuri
Între creier și porțile gurii.
Răspunsul în cuvânt
Își cere dreptul la existență.
Existența noastră depinde de el,
Nu de noi.
Oh, Doamne!
Ești nefiresc de dureros.
Nefericită poezie,
N-ai fost niciodată citită,
Nici în gând și nici altfel,
Doar răsfoită.
Durerosul te poate citi,
În timp ce pe tine te doare
Cuvântul din tine, dintre tine și el.
Din întrebare sau răspuns,
Nefericit cuvânt
Mai poți aștepta,
Să știi, durerosule,
Dar poezia, nu cred să mai vrea.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pornit spre tine
numai pustiu în jur, un alb pustiu
și va porni să viscolească iar spre seară
și tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăși va renaște primăvară
numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare
numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu știu
din ce noian de vise vei apare...
poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
privirea descompune orele
în fire albe de praf
locuiesc de ceva vreme
în cuvântul prăpastie
mi-am făcut acolo
un cuibar
din plânsul șerpilor
respirând
ecoul șoaptelor vechi
trecute
mai întâi
prin clepsidră
eternitatea refuză
să înghită
somnul aripelor smulse
din pereții văzduhului
stau neclintit în pleoapa mea
și visez
noi ambalaje reciclate
în care să-mi împachetez liniștit
viața
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!