Poem

m-am hotărât
să vând o bucată din cerul meu
pentru păsările
cu aripile
frânte

căldura şi praful existenţial
în care îmi târam zborul
de-atâtea ori
au fost singurele ferestre deschise
pentru suflet

închid întunericul
în inima agonică a unui copac
ridic un pod alb între nopţi
apoi fac aripi noi pentru păsări
din tot ce-a mai rămas
din împărăţia cerurilor
uscată în deşert

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

în albul crud al hârtiei
mai cioplesc adânc poeme cu dalta-creion
şi ostenit îngenunchez între răni deschise de suflet
noaptea îmi spun îngropându-mă în vorbe adânci
că cenuşa de oase aprinde placente de îngeri
luminând întunericul

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

lumina se desface de păcate
ascultă
e praful tot mai lucid printre noi
şi-ncepem zborul însinguraţi
într-o catastrofă
a bătăii de aripi

tot mai adânc
sufletul se ascunde în inimă
gata să nu mai întâlnească
măruntaiele morţii

ruşinaţi de marea minune
toţi îngerii crescuţi în vârful pieptului
şi-au strâns în gol
aripile de var
stingând întreaga noapte

şi eu de ce am înviat?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo, la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce va gândiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge!
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa pentru doi

Am nevoie de tine să reinventez zborul
în toate înţelesurile,
să-ţi arăt că te înţeleg când nu eşti înţeles,
să te hrăneşti
cu mine până îţi umpli inima.

N-am găsit nicăieri zborul,
şi am rămas neschimbată:
sunt dependentă de aripi.

Odată a venit un înger cu zborul greoi;
mi-a scos sufletul şi l-a aşezat la o masă pentru doi.
Mi-a spus că vei veni să te hrăneşti
cu mine până îmi vor creşte aripi.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

din aer cioplesc îmbrăţişări
pentru cântecul păsărilor

azi a venit vara mai repede
şi am lăsat păianjenul verde
să-mi ţeasă-n privire
pânze în care să înfăşor
tot necuprinsul

păsări de venin
ard în zborul lor hipnotic
cântecele lor curg tandru
din crengile bătrâne

iar lângă izvor curcubeul soarbe răcoarea pietrelor

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de înger

trecem
conturând gânduri pe aripile timpului
apoi vom poposi
păsări călătoare, într-un cuib
rânduit între faldurile cerului
uneori aşteptăm drumul să schimbe timpul
opriri provizorii
privind încrucişarea cuvintelor
casa mea
e firesc aproape de cer
închid un gând între aripi de înger
e o linişte oarbă
în pulsul necontrolat al materiei
la sfârşit poposim
în strâmtorile universului
cu sufletul sfâşiat de întrebări

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam Weirauch

Am fost strivit între Altgeld şi Armour.
Am pierdut mulţi prieteni, mult timp şi mulţi bani
Luptând pentru Altgeld, pe care Editor Whedon
Îl denunţa ca fiind candidatul aventurierilor şi al anarhiştilor.
Pe urmă, Armour a început să aducă în Spoon River carne ambalată,
Forţându-mă să închid abatorul,
Astfel că s-a ales praful de măcelaria mea.
Noile forţe ale lui Altgeld şi Armour m-au lovit
În acelaşi timp.
Am crezut că mi se cuvine, pentru a recupera banii pierduţi
Şi pentru a recâştiga prietenii care mă părăsiseră,
Să fiu numit Administratorul Canalului.
Însă Guvernatorul l-a nominalizat pe Whedon de la Spoon River Argus,
Aşa că m-am înscris în cursa pentru consiliu şi am fost ales.
M-am hotărat să dau dracului principiile şi mi-am vândut votul
Lui Charles T. Yerkes pentru achiziţionarea de tramvaie.
Bineînţeles, am fost unul dintre puţinii pe care i-au prins.
Acum, cine a fost cel care m-a ruinat,
Armour, Altgeld sau eu însumi?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se cos aripile frânte în zborul lin şi legănat al viselor? Poate e nevoie de praful stelelor şi umbra delicată a şoaptelor prinse cu grijă într-o îmbrăţişare ascunsă. Atingerea caldă a mâinilor o să prindă în suflet şirag de raze împletite în lumina blândă a răsăritului şi noaptea, cu tainele ei necuprinse îşi va suprima întunericul adânc într-un cerc de flăcări. Jarul amintirilor, muşcate pe alocuri de trecerea vie a timpului le va înteţi văpaia sorbindu-le cu nesaţ fumul efemer.

Andreea Palasescu (3 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

vopseşte coridorul cu tăcerile ei

cu privirile care lipesc pe ziduri
păsări irmizii

o urmăresc dintre ferestre
cum le închide pântecul între virgule
fermă şi cu gesturi de paing

altfel s-ar aşeza pe umărul meu

nu vă mai spun că am fost tentat
să pun în firide colivii

apoi
când silueta ei subţire se topeşte
dinspre uşă spre catedrală
să mă închid în fiecare
cu o mie de păsări
din irisul cărora ţâşnesc tăceri fără chip

poezie de Nandi Vărdeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuib de cuvinte

Cuvintele aveau ochi ce scrutau
în mod deosebit
lumea.
Ochii aveau lacrimi prelinse
ca nişte miruri
pe fruntea sufletului.
Lacrimile aveau o greutate
egală cu transparenţa culorilor
arcuite de la un capăt la celălalt
peste timp.
Culorile aveau glas ascuţit
cu două tăişuri:
un tăiş cresta fericirea
până la sânge,
altul secţiona zborul în aripi.
Aripile fâlfâiau
spaţiile de lumină supuse cerului.
Cerul avea o sete necontenită
de păsări călătoare.
Iar păsările,
păsările îmi ciuguleau din palme
cu ciocuri de piatră vineţie,
cuvânt după cuvânt
până ce
mi-au cuibărit inima toată
în poezie.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mi!

Mai lasă-mi o clipă, alături să-ţi stau!
Şi-n poală să-ţi gust măngâierea,
Din cerul pierdut, cu nori ce treceau,
Pe faţă să simt, cum îmi plânge-nvierea.

Mai lasă-mi sărutul, pe buze să stea!
Să nu se topească vreodată-n deşerturi,
De-atâta dogoare, din inima mea,
Ce-adie purtată pe gură de vânturi.

Mai lasă-mi speranţa, cu aripi ce-s frânte!
Din zborul topit al unui Icar,
Şi stoluri de păsări, cocorii să-i cânte,
Nespusa poveste-a unui vechi cronicar.

Mai lasă-mi durerea, în pântec să-mi bată!
Şi sângele-mi urce, spre tâmple şuvoi,
Prin pleoapele strânse, o lacrimă toată,
Să cadă-n pământ, de-atâtea nevoi.

Mai lasă-mi copacul, cu creanga plecată!
S-adumbrească adâncul ce tare mă ţine,
Şi golul să-mi umple, cu umbra lui toată
Şi coasta ce-i ruptă din mine.

poezie de Daniel Dac (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de fluturi

Cu aripi de fluturi
Leg sufletul meu
Pentru a călători
Spre steaua ce răsare
Pe valurile argintate
Ale apei ce curge în deşert.

Apoi, mulţumit de închipuire
Număr literele numelui tău
Şi ca-ntru-n joc
Îmi spun: "iese din valuri!"
Răsăritu-i în inima mea.
Aripi de fluturi se întind
Peste marea care
ÎNCEPE CU TINE.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul privirilor

O, au rupt în aripi pânza de paing
tulburând aeve liniştea cu stele
ce se-aprind o clipă şi apoi se sting
printre-atâtea păsări, fâlfâind rebele
O, au rupt în aripi pânza de paing
ce-o uitaseră seara, prinsă între gene,
prinsă între gene

Neştiute păsări au plecat spre Sud
răzimând vazduhul, cu aripa-ntinsă
Zborul lor de frunză lin de-abia l-aud
tot mai des cum ninge pe câmpia ninsă
Neştiute păsări au plecat spre Sud
şi-au lăsat în suflet cuiburile goale,
cuiburile goale

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

azi m-am întors în satul meu,
ca un străin, necunoscut...
acasă, doar aici voi fi mereu,
aici, de unde visul a-nceput.

pustiu e-acuma în ogradă-
în loc de flori cresc buruieni
şi gardul într-o parte stă să cadă,
de-atâtea ploi, de-atâtea ierni.

o uşă se aude scârţâind,
când vântul prin ferestre bate,
vechea icoană atârnând,
e tot ce-a mai rămas pe un perete.

în candelă un strop a mai rămas nears,
din ce a fost ulei sfinţit
la care, mamă, primul vers,
din cartea mea, sfioasă, ai citit.

şi lacrimi ţi s-au scurs pe-obraz,
cuvintele rostind în şoapte.
cu mâna rezemată de pervaz,
tu mai aştepţi pe cineva, la uşă să îţi bată.

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit zborul cu fiecare pasăre

Mă doare gândul ce-mi scormoneşte-n memorie,
speranţa respiră prin trupu'-i fusiform,
lumina mă cheamă prin cuvinte.

Am iubit zborul cu fiecare pasăre,
m-am silit să capăt aripi,
am căpătat doar forma lor
în mâinile care prind între degete vântul,
noaptea mă leagănă cu întunericul cernut
în site mişcate de stele.

Nu ştiu să mă desprind singur de pământ,
ce am visat s-a contopit în iubire,
continui să mă caut în întrebări şi răspunsuri
şi răzbesc din ce în ce mai greu.

Moartea îmi pare şi ea nefolositoare şi duşmană
pentru colţul care-l dai degeaba
în momente nepotrivite pentru toţi.

Fug departe de singurătate,
dar o preamăresc în clipele de răvăşire,
tu ştii câtă dragoste acumuleaz în suflet
încât nu-mi schimb starea în care mă afund
cu nici o formă cunoscută de fericire.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dau jumate din ce sunt...

Beau din ploile de foc şi las stropii cu noroc grâului lovit de mană
Şi mănânc pe pâine vers, azima o-mpart din mers, ca o nezidită Ană.
Respir aer din Carpaţi, doar pentru părinţi şi fraţi, iar eu trag dintr-o ţigară,
Ridic un castel de flori pentru prunci născuţi în zori, şi eu stau pe prispă-afară.
Fac din lacrimi aşternut şi iau vise cu-mprumut, să las visele să zboare,
Doar în somnul de orfani, cerşetori pentru doi bani şi eu dorm pe pat de sare.
Dau un ochi pentru un orb şi culorile le sorb pe jumate, să-mi ajungă,
Să privesc zbor de cocori şi o floare uneori şi un răsărit în dungă.
Mâna dreaptă pentru taţi, dar nu pentru cei bogaţi, să zidească pentru mame,
Din chirpici un cuib de-amar, pentru ploi un lăcrimar şi să-i apere de foame.
Un picior pentru eroi, plini de răni şi de nevoi, doar durerea să şi-o care,
Pân' la cimitir, sub brazi, pentru duşii camarazi, să le-aprindă-o lumânare.
Şi din suflet tai fâşii îmbibate-n poezii şi le-mprăştii prin pădure,
Să le-adune cei ce ştiu, doar să plângă şi nu scriu ce le este dat să-ndure.
Şi din toate câte-am fost, am rămas poem de post, un poem cu aripi frânte,
Aripi n-am să dăruiesc, dar aş vrea să le cerşesc pentru versul de pe frunte.
Să-l trimit Lui Dumnezeu, să-I spună că nu e greu, să faci rai din iadul care,
Arde-acum în trup de om. Doar în mugurii de pom am găsit spre rai cărare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cea pierdută-n mare

Între palme mi-ai ascuns
strop de suflet jucăuş,
până-n suflet mi-ai pătruns
de la răsărit la apus.

Aripi mi-ai dat să zbor
să nu fiu doar spectator,
stropi de ploaie în plină vară
ca să crească a ta floare.

Nori cerul de-au brăzdat
şi furtuni de mi-au spălat,
haina grea, cea de păcat,
sufletul nu l-ai prădat.

Zi de zi ai fost o stea,
noapte de noapte ai fost un soare,
pentru CEA PIERDUTĂ-N MARE,
pentru fericirea sa.

poezie de Adriana Monica Burtea (14 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns crud

e plânsul tot mai crud în pomi
şi floarea albă
caută pământul să-l sărute
cu toată mângâierea din parfum
o adiere trecând prin amintiri
întoarce somnul
pe cealaltă parte

fluturi cu aripi largi
închid lumina
în zborul lor pal
şi departe de gândul uscat aud pietrele
cum au înviat
auzindu-mi lacrima
căzută în iarbă

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine voi fi nimic

mâine voi fi nimic,
poate o părere de rău,
poate un zvâcnet de aer în frig,
nici nu ştiu când am început cu adevărat,
nu ştiu când m-am sfârşit,
am vrut cândva să mă ridic
în turnul de nori,
nisipuri de cenuşă m-au risipit
ca un oftat de clepsidră
între două agonii,

am fost o variabilă a timpului
suspendată între două
probabilităţi,
ţintuită pentru o scurtă veşnicie
pe o cruce ireală de aripi,

mâine voi fi nimic,
mâine voi fi o uitare,
o piatră,
mâine voi fi
eu.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

răsare din ţărână umbra lui adam
ca o rană deschisă
între orele cimentate
în cruce

e praful tot mai greu
pe mâinile uscate
şi doar întunericul
îmi înalţă cuvântul pribeag
către tine

ajută-mă să mai cred
în numele tău
îngălbenit
caută-mă-n pustiu
de mă hrăneşte
cu scrum din aripa îngerului
cioplit în atâtea semne de întrebare

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!