Din cuvinte mi-am cioplit vatra
Ce-i lumina, Doamne? Eu nu știu.
Păsări, simboluri, răscruci, trecători
Scriu ca altădată, pe coapsele unei fete ca ploile
Așezând la răscruce busuioc și sângele tău.
Sunt oare somnul sau veghea?
Ce simte piatra vorbind?
La tine strig, pentru tine colind
Din cuvinte mi-am cioplit vatra.
Zgomot și atât
Apa curge. Inima ta și inima pietrei - un izvor
Ajunge o cruce sau cuvântul
În care răstigniți stăm amândoi,
Pentru a doua dreaptă judecată.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.