Vis
privirea descompune orele
în fire albe de praf
locuiesc de ceva vreme
în cuvântul prăpastie
mi-am făcut acolo
un cuibar
din plânsul șerpilor
respirând
ecoul șoaptelor vechi
trecute
mai întâi
prin clepsidră
eternitatea refuză
să înghită
somnul aripelor smulse
din pereții văzduhului
stau neclintit în pleoapa mea
și visez
noi ambalaje reciclate
în care să-mi împachetez liniștit
viața
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marian Hotca. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.