Marian Hotca

Umbre

de acum îmi pot vedea somnul mult mai pal
și mult mai aproape de îngeri
nimicul se înfășoară în aripa de cenușă
și bate în zare zborul
lăsând umbra nimicului
să se lungească
în mâinile mele

veșnicia coase încet nasturii pentru timp
va termina mâine sau poimâine
haina chemării
și voi fi cu tălpile de fum
mai aproape
de o moarte
prielnică

umbrele curg pe pietre necunoscute
înainte de a se lăsa târziul cel mare
mai jos de pământ

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marian Hotca

Ora zgâriată

curg umbrele păsărilor în cuibul înserării
lumina sură cerne în ea
cântul de brumă
și păsările șerpuiesc
în văzduh cutremurând
cuvintele îmblânzite

ora zgâriată lasă o dâră de sânge pe pietre
dormim într-un timp ursuz
și ne trezim în mijlocul nopții
să chemăm din ocna de sare
îngerul cu aripi de cenușă
să aprindă focul în sobă
că e frig în suflet
și lumina-i departe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cred ca va fi iarnă

Cred că va fi iarnă când o să revină.
Pe albeața insuportabilă a drumului
se va ivi un punct, atât de negru, încât ochii se vor încețoșa,
se va apropia mult, mult timp,
făcându-i absența comparabilă cu sosirea,
iar pentru mult, mult timp va rămâne un punct.

Un fir de praf? O înțepătură în ochi? Și zăpada,
nimic altceva, doar zăpada –
și mult, mult timp nu se va mai vedea nimic,
și el va da deoparte draperia înzăpezită,
va căpăta formă și trei dimensiuni,
va continua să se apropie, aproape, tot mai aproape...
Asta-i limita, mai mult nu se poate apropia. Dar el se apropie,
acum e prea uriaș pentru a mai putea fi măsurat.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Aproape de tine

Sub tălpile tale fug drumuri de pământ,
printre pași zboară păsări din ierburi,
cu lacrimi de ploaie, norii
te păzesc de întâmplări vinovate.

Aproape de tine
îmi frământ mâinile fără atingeri
sub impulsul trădărilor interioare
de care doresc să mă rup.

Fac scut din urme de așteptări,
mă îmbărbătez să nu uit de îndrăzneală
și lupt cu ochii necontenit,
să vezi ce nu e de văzut.

Nu mă lăsa să sufăr
mai mult decât iubirea mi-o cere,
pune-mi înbrațe trupul și sufletul
ca pe un trandafir alb în zori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aproape straniu

Mă uit, în zare, la egretele albe,
la malul estuarului,
nu se anunță nicio schimbare.

Lunile înverșunate trec,
încă nu bați la usă,
în streașină, zăpada persistă,
în timp ce eu stau și-ți aștept pașii.

Sub o lună gotică
și fiecare clipire de stea,
prin pădurea de șoapte,
ușor confuz, dar rezonant,
noapte de noapte,
niciun sunet nu se pierde.

Încerc să nu mă gândesc
la distanța și spațiul dintre noi,
dar există momente
când ești atât de aproape,
aproape straniu, atât de aproape,
mai ales atunci când,
spre mine, plutesc, în aer,
curbe delicate ca vălurile picăturii,
adieri de gânduri,
miresme și brize de umbre dense.

Acolo, aproape, atât de aproape,
treci, cu mine, pe sub arcada
ramurii noastre de măr,
precum un cântec,
mi-alungi neliniștea din mine,
îmbrățișați la marginea timpului,
zâmbetele noastre se-ating,
fără putere sunt la atingerea ta,
două lumini care
redobândesc desăvârșirea.

Atunci, acolo, atât de aproape,
îngerii s-au adunat,
precum mâinile tale
împreunate cu ale mele.
În sunetul acelor aripi ușoare
bătea un contrapunct ritmic,
în timp ce tu, încet, încet,
ai zburat de la acest pământ nins,
de la acest pământ stins...

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Altfel departe

De clipele mele
s-a șters veșnicia
departe înspre stele
mi-am dus nebunia...

Aproape de pietre
în suflet de floare
culoarea de toamnă
în ploaie mă doare...

Și încă de albastru
de verde și alb
aproape sihastru
cu iarna mă împac...

poezie de
Adăugat de Ina CarlanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În cuiul cătării... de dragoste

Dacă aș fi în brațele tale
îmbrățișându-te,
mâinile mele te-ar deranja?
Atunci le-aș lega pe trupul tău.
Clipind, atingerea genelor ți-ar fi rea?
Atunci le-aș opri
ținând ochii deschiși
să te pot vedea.
Nu-mi sincronizez bine respirația?
Atunci m-aș lăsa prins de-a ta:
mai aproape, mai departe,
mai aproape, mai repede...

Mă bucur că nu știi ce fac
gândurile mele cu tine chiar acum:
prostioare drăguțe, legată la ochi
și forțându-te să mă simți,
lovindu-te cu săruturi de fulgi încălziți,
dintr-o carte de colorat mai veche,
unde-au fost sistate toate anotimpurile...
dar a rămas valabil și subvenționat:
sezonul de vânătoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vraja

în mine foste izvoare se întrepătrund
șanțuri de pământ sterp
zilele toate îmbrăcate la fel
ca un rătăcit îmi număr pașii
1, 2, 3
o bătaie de aripă la răsărit
aproape lumină
aproape întuneric
mă topesc în pardoseli comuniste
ușile metroului mă strâng
cresc și mă micșoresc în același timp
mâinile mele atotmângâietoare/atotvindecătoare
sângerează și trec aproape fără să observ
când ochii mi se închid
deschid noi găuri de vierme
dărâm uși ascunse
îmi șoptesc
cu o portavoce lipită de inimă
și tot nu aud și tot nu văd
doar pașii merg în gol și numără în gând
același apus alt răsărit
aproape întuneric
aproape lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Erotisme de peste zi" de Raluca Neagu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.63- 7.99 lei.
Marian Hotca

Psalm

răsare din țărână umbra lui adam
ca o rană deschisă
între orele cimentate
în cruce

e praful tot mai greu
pe mâinile uscate
și doar întunericul
îmi înalță cuvântul pribeag
către tine

ajută-mă să mai cred
în numele tău
îngălbenit
caută-mă-n pustiu
de mă hrănește
cu scrum din aripa îngerului
cioplit în atâtea semne de întrebare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Zile

pășea cu mâinile la spate
țanțoș, aproape... solemn, rece
fixa cu privirea panorama
... milioane de lăbuțe lipăie
întâmpinându-l excitate ca
pe Michael Jackson la concert!

Trecea "Mâine" ca un arendaș
printre mâțele subnutrite – aspirațiile mele...
Scotea din buzunare șoricei aurii
cu gesturi largi aruncându-i

"Poimâine" tânăr – eu nu – vine
de braț mă conduce
afară din viață...

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Stare

niște drumuri zdrențuite
pietre grele se spintecă una pe alta în creier
apa alergând goală
printre picioarele confuze
chipul legănându-se
între două căderi dilatate
fără să mai cunosc drumul
despart ceasul de timp
înainte de a uni malurile serii
într-o veghe copleșitoare
tăcerea era ca un film mut
fără actori și regizor
în minte toate gândurile s-au stins
în curând mă voi bate pe întuneric cu liniștea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Transfigurare

Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici ușor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simți dor.

Arunci privirea-ncet în jos
Și vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-așterne acum un strat de brumă.

În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceață,
Iar amintirile îți pier
Lăsându-ți trupul fără viață.

Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?

E mult prea greu să rămâi sus,
Când viața-ntreagă ți-e departe
Te afli între poli opuși
Pășești spre viață sau spre moarte?

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora TodeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Scara vieții

Singur, mult prea singur sufletul
i-am programat o întâlnire cu el însuși
azi e ocupat, mâine nu știu dacă va avea timp
poate poimâine -
până atunci clipele curg după un ritm prestabilit
pentru marele univers suntem mereu parteneri
indiscutabil e singurul care ne cunoaște
ne recunoaște
ne urmărește cursul
ne află toate secretele
când suntem prea istoviți
simțim cum ne cheamă
dar nu cum ar crede unii
spre moarte, ci doar
pentru a ne pune pe umeri povara unui nou început.

poezie de (mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Marian Hotca

Lumina de la capătul morcovului

lumina de la capătul morcovului
o punte de somn prea lungă
între neputință și reverie
timpul se rotește himeric în jurul meu
aidoma unui vârtej de sare
lăturile curg ascetic
spre punctul terminus

curg și eu și mâinile mele verzi
într-un dans al non-materiei
fără a-mi mai scrie în cartof iluziile întâlnite
pe axa amidonului modificat genetic
cu pământul fertil

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Lacrimi

rămân înăuntru în zbatere, ele singure cu mine
mă pedepsesc și încep și ele să plângă
apoi se uită înapoi și văd încleștat trecutul
de prezentul care vor să-l uite, chiar mâine

ce-a mai rămas din mine, rămâne
o felie subțire de timp rătăcită
falange lungi de degete pietroase, căzute
strivesc cuiburile mele mult îndrăgite
cuiburi din adânc de aduceri aminte

de pe munți, lacrimile încet mi se preling
prin eleștee de stalactite, cristal încrustate
iar din peșteri, văgăuni și scorburi uitate
sorb adâncuri de mult în mine uitate
iar eu curg încet prin lacrimile mele
izvor nesecat de aduceri aminte
în lacrimi de stânci de munte zdrobite

poezie de
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

El încă n-a venit

Am rămas aici mult timp,
Așteptând cu
Cu lumânări aprinse
Și cu vin înspumat,
Bătătorind cărări
Până la poartă și înapoi,
Așteptându-l până când
Aproape s-a luminat de ziuă.

Acum a asfințit luna,
Iar stele au rămas puține,
Dar el încă n-a venit.

Deodată în ceața străvezie a zorilor,
O bătaie de aripi în sălcii;
O gaiță își ia zborul.

NB. În China gaița este asociată ideii de fericire, iar în acest caz fericirea poetei
își ia zborul pentru a se pierde.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Dorel Schor

Astăzi nu, mâine poate, poimâine probabil, după aia aproape sigur...

aforism de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Marian Hotca

Zbor

mă întorc cu fața
în aripa mea frântă
unde toți norii
din mine
se strâng într-un plâns

ochiul de melc mă împunge,
dar n-aș putea să-l strivesc
cu nicio lacrimă oarbă
mulsă din propriul gând

și mă întreb
ce soartă va avea aripa frântă
după ce se va tămădui
și-mi voi întoarce obrazul
către sânul ploii nestins

zborul curgând
și curgând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Anexă

plânsul zorilor alungindu-se
în prăpăstiile lumii
mirosea a rouă și a carne crudă
din ce în ce mai mult
mi se pare că
târziul curge prin ceasuri copleșitoare
nu avem un scenariu scris
pentru malurile noastre
uneori trecem prin nisipul mărilor
fără să avem vreme în tălpi

și ca-ntr-o anexă a morții
ne ducem viața de aici până mai încolo
mai ne jucăm de-a viața o bucată de drum
țesem pânze de păianjen pentru corăbii
și ca să fie totul perfect
trăim o fărâmă de moarte în liniște
așteptând sub iarbă cuminți
o nouă înviere mai bună
sau poate doar o ploaie fecundă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vino mai aproape

Vino mai aproape...
Pajiști de stele-ntre noi...
Noapte de vară
Împărățind ancestrală.

Vino mai aproape...
Câmpuri cu maci și-amintiri
Mângâie clipa,
Timpu-și întinde aripa.

Vino mai aproape...
Păduri de verde-aburind,
Spre dimineață
Îndreaptă a noastră viață.

Vino mai aproape...
Stau licuricii covor...
A mea lumină
Să fii mereu, fără tihnă.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Marian Hotca

Poem în interval VII

[restul negației e dovada clară
de a spune da
nimicului
din jurul tău]

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook