Zbor
mă întorc cu fața
în aripa mea frântă
unde toți norii
din mine
se strâng într-un plâns
ochiul de melc mă împunge,
dar n-aș putea să-l strivesc
cu nicio lacrimă oarbă
mulsă din propriul gând
și mă întreb
ce soartă va avea aripa frântă
după ce se va tămădui
și-mi voi întoarce obrazul
către sânul ploii nestins
zborul curgând
și curgând
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zbor frânt
Aș vrea să strig, dar gura nu ascultă.
Aș vrea să zbor, dar aripa mi-e frântă.
Ceva ușor se scurge...
E lacrimă? E ploaie? Sau e sânge?
Vine! Se apropie ucigător
Distruge totul! Dar purifică
Pătrunde-n inimă și în gând
Si-atunci, mă întreb ce-a fost?
Lacrimă? Ploaie? Sau sânge?
poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Aterizarea
A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă și în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi și de morminte
M-a izbit cu aripa,
m-a izbit cu aripa, mamă
Totul devenise lapte,
sânul tău mamă, când
pana lui, din aripa lui,
a scos ochiul meu, din orbita mea
Ah, cât de zbătător era
și cât fără de ochi sunt!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Operele imperfecte (1979)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Aterizarea
A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă și în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi și de morminte
M-a izbit cu aripa,
m-a izbit cu aripa, mamă
Totul devenise lapte,
sânul tău mamă, când
pana lui, din aripa lui,
a scos ochiul meu, din orbita mea
Ah, cât de zbătător era
și cât fără de ochi sunt!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Operele imperfecte (1979)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Copilul fără un părinte e ca pasărea cu aripa frântă.
aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Poezia fără suflet este ca o lebădă cu aripa frântă.
aforism de Betty Marcovici
Adăugat de Dinu Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ironia este aripa frântă a neputinței aceluia care o provoacă.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.- ironie
- Ironia este aripa frântă a neputinței aceluia care o produce.
definiție aforistică de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Aripa de flutur...
Aripa de flutur diafan, fin ca panza de paianjen,
Asa este sarutul tau pe pleoapa mea inchisa,
Iar dincolo de ea ochiul plange sarat,
Despre tine
Spuma marii ranite de vant,
Urletul ploii la stresini,
Ras de copil balacindu-se in rau,
Mirosul ierbii in luna lui mai,
Asa e amorul-mi, amoru-ti!
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa mea
Și a început să plouă și să bată vântul
Atunci în începutul de ninsoare te-am prins de mână
Și cu asfințitul te-am ridicat către zări
Spre soare și mâna mea și ochiul meu au devenit mai siguri
Cum lanțul de argint pe un local
Acum e dimineață
Oglinzile așteaptă
Să te întorci ca valul către mal
Atunci vom porunci să tacă luna
Iubita mea într-un decor vom merge
Eu răsuflarea, dintr-un corp ceresc
tu aripa.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul rănit
aș vrea să zbor dar nu mai pot,
mi s-a frânt aripa în două,
aș da pe ea avutul tot,
de mai mi-ar crește alta nouă.
pribeag pe un catarg străin,
privesc azurul cum s-a-nchis
și cum din zborul meu senin
n-a mai rămas decât un vis.
dau iar să zbor, dar e-n zadar,
mă doare aripa cea ruptă,
zăresc în depărtări un far,
cu o lumina ne-ntreruptă.
odată când puteam să zbor,
eram aici un paznic bun,
mă luau matrozii toți la zor,
făcându-ma că sunt nebun.
acum se uită după mine
si toți îmi căinează soarta,
gândesc cu toți c-ar fi mai bine,
dac-ar veni mai iute moartea.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns crud
e plânsul tot mai crud în pomi
și floarea albă
caută pământul să-l sărute
cu toată mângâierea din parfum
o adiere trecând prin amintiri
întoarce somnul
pe cealaltă parte
fluturi cu aripi largi
închid lumina
în zborul lor pal
și departe de gândul uscat aud pietrele
cum au înviat
auzindu-mi lacrima
căzută în iarbă
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-ți fața, primăvară
Întoarce-ți fața, primăvară,
Să te admir asa cum ești,
Cu verde-n ochii de fecioară
Și în adâncul lor, povești...
Întoarce-te, să-ți văd obrazul,
Cum arde-n soarele timid,
Cum se ridică-n ochi, talazul
Și se arunc-apoi, în vid.
Să-ți văd surâsul de pe față
Și să încerc să-l prind din zbor,
Să-l pun pe buze, dimineață,
Când printre oameni, mă cobor.
Întoarce-ți fața, primăvară,
Nu vezi? A înflorit caisul,
Florile albe, spre cer, zboară
Și-n zborul lor e paradisul!
Întoarce-ți fața către mine
Și-mi prinde sufletul de-o creangă,
Iar de zăpezile andine,
Cu un descântec, mă dezleagă!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel cosmic
îmbrățișarea glasurilor
în cerurile crude
cutremură ecoul luminii
departe soarele lipit de o geană
își legăna speranța
în crestele norilor
curgând
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat
Am uitat de mine într-un vers
M-am ascuns într-o lacrimă
Și-n cădere lentă m-am prelins
De sus în jos într-o sferă infimă.
Am uitat să trăiesc și am adormit
Pe caldarâm, cu fața în sus și am visat
Într-un dor mereu nemărginit
Am pierdut, mai apoi și ce-am sperat.
Am uitat să mai respir în zborul căzut
Și în propria-mi nimicire am atins
C-un cuvânt, un tărâm nevăzut
Dar oarbă fiind, l-am pierdut și s-a stins.
Am uitat să dispar dintr-un vis în zori
Și am văzut o lacrimă ce m-a topit
Transformând clipa mea în vapori
Într-o frunză veștedă m-am risipit.
Am uitat că trebuie să mai și gândesc
M-am ascuns într-o cochilie de melc
În secret, am abandonat tărâmul lumesc
M-am cuibărit în lună-n patul semicerc.
Am uitat de un vis, dar și el m-a uitat
Prin firul vieții ce mereu se-nnoadă
Mai am minutul ultim ce l-am așteptat
Ce vis ar mai putea să se-ntrevadă?
poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărușul
Corpul Ei a lăsat
sclipiri în urma
gândurilor somnatice
nuanțe de roșu aprins
peste lună...]
zbura un pescăruș cu aripa frântă
s-a lăsat mai aproape tot mai aproape
s-a întins obosit pe nisipul fierbinte
cu aripile de porțelan răstignite
în înmiresmata-i umbră gri
o aripă frântă...]
cu pași leneși am dansat
până-n negura nopții jocul
din jurul umbrelor trecutului
orbește și mut am 'genuncheat
peste petale de sticlă și foc
câteva mirese îmbietoare mi-au zâmbit:
drumul e lung, este lung
și e târziu...
poezie de Evra Gart
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propriul contur
orizontul se închide ciudat,
mă așteaptă undeva o cruce de drumuri
de unde aș putea să o iau într-un sens
sau altul,
ori să mă opresc,
mă sustrage ceva din propriul contur,
obstacolul de azi nu contează prea mult
când lupta de mâine
o port mai mult cu mine însumi,
de la o vârstă
nu pot tolera cadența secundelor,
e un război de uzură dur
între mine și fatalitate,
uneori și propria mea umbră îmi
întoarce spatele,
realitatea îmi deformează percepția
asupra existenței
aș putea face o introspecție în oglindă,
poate mi s-ar părea rictusul neputinței
purtat de altcineva în
imaginea strâmbă
a adevărului.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem-reflux
cuvântul
oarbă strigare
către o nouă renaștere
asemenea pietrei
ce plânge
în singurătate
cu fiecare moarte ce-o calc
tăcerea devine mai albă
cerurile îmbrățișând marea
într-un soare
rescriu viața
în palma mea uscată
ascult nepătrunsul în scoică
și-mi zic împrăștindu-mă
cu gândul între maluri
că acesta a fost
refluxul poemului
înainte de căderea
în permanentul
apus
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa amiezelor
aripa amiezelor tăcută
se mișca la un semn de seraf
ceasornicul curgea de pe glaf
și lasă pe fața luminii o cută
rana mea de la picior
dacă m-ar lăsa să zbor
peste ghețurile sloi
n-aș mai veni înapoi
de când ajunsese primar
gospodarul nu se mai ducea la coasă
și seara lua primăria acasă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa amiezelor
aripa amiezelor tăcută
se mișca la un semn de seraf
ceasornicul curgea de pe glaf
și lasă pe fața luminii o cută
rana mea de la picior
dacă m-ar lăsa să zbor
peste ghețurile sloi
n-aș mai veni (sigur) înapoi
de când ajunsese primar
gospodarul nu se mai ducea la coasă
și seara lua primăria acasă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem nocturn
ca un somn al pietrei
aripa nopții
se răsfrângea în tăcerea
sângelui scurs printre oase
asemenea oglinzii
durerea părea de două ori mai grea
mă confesam întunericului
din venele pline cu aceleași incertitudini
să pot vedea în negrul clar
dacă răsuflul meu livid
va mai putea da existenței
vreun vis
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!