Pornit spre tine

numai pustiu în jur, un alb pustiu
şi va porni să viscolească iar spre seară
şi tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăşi va renaşte primăvară

numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare

numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu ştiu
din ce noian de vise vei apare...

poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal de iluzii

Îl număr pe Dumnezeu

De la zero
la
unu
pustiu

De la unu
la
doi
pustiu

De la doi
la
trei
pustiu

De la
până
la
pustiu

Dar
Doamne

De
la
zero
la
infinit

Ce
paradis
îngrămădit

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi...

că te-am iubit tu ştii
că nu mai vrut o ştiu
-toate erau pustii
eu fără tine- pustiu...

toate erau la fel
totul era cenuşiu
şi numai tu lângă el
şi numai eu încă viu...

totul era pustiu
toate erau pustii
că nu mai vrut o ştiu
că te-am iubit tu ştii...

poezie de Iurie Osoianu (7 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pustiu

Subit mă încearcă tristeţea, nu ştiu
De-s singur în barcă... cu suflet pustiu!

Tristeţea-i o glumă ce-mi joacă, azi, festa!
Cu valul în spume mă-ncearcă tempesta.

M-acoperă valul cu clăbuc până-n piept
O! de-aş nimeri malul spre care mă-ndrept.

Presimt că mă-ncearcă şi moartea, azi ştiu,
Că-s singur în barcă... cu suflet pustiu!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai gol, numai plin, numai tu...

între soare şi mine -doar tu
între lună şi tine- doar eu
între da şi desigur că nu
numai gol, când uşor, când mai greu

suflă vânturi din arid pustiu
pe furtuni de nisip treerat
între mort şi desigur că viu
numai plin, când mai lung, când mai lat

şi pe spuma din coame de val
care apele în cuie-şi bătu
eu plutesc înspre tine şi mal
numai tu când spre mine, când nu...

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele pustiu invizibil

Trec turme flămânde,
trec turme barbare,
turme păscând rădăcini,
doar rădăcini.

Ce pustiu imens, ce pustiu
acoperit cu iarbă verde
şi flori!

Sahara noastră
e-n sufletul nostru.

poezie de Vasile Romanciuc (1992)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin infernul tău pustiu

toamnă, mă plimb ca o umbră
prin infernul tău pustiu,
te-aş omorî, toamna mea sumbră,
şi te-aş băga într-un sicriu.

eu ţi-aş cânta psalmii de ducă
în parcul plin de scânteieri,
ca şapte popi să te conducă
spre un final de nicăieri.

te-aş invita într-un pustiu
sub palidul argint de lună,
o criptă-adâncă şi-un sicriu
şi-urarea mea de moarte bună.

tot vii mereu la uşa mea
când seara greierii îmi cântă
şi îmi şopteşti romanţa ta
de-mi tulburi liniştea mea sfântă.

când gândul meu pribeag adoarme
în mistica nemărginire,
mi-aş face rost de vreo trei arme
şi te-aş ucide... din iubire...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin infernul tău pustiu

toamnă, mă plimb ca o umbră
prin infernul tău pustiu,
te-aş omorî, toamna mea sumbră,
şi te-aş băga într-un sicriu.

eu ţi-aş cânta psalmii de ducă
în parcul plin de scânteieri,
ca şapte popi să te conducă
spre un final de nicăieri.

te-aş invita într-un pustiu
sub palidul argint de lună,
o criptă-adâncă şi-un sicriu
şi-urarea mea de moarte bună.

tot vii mereu la uşa mea
când seara greierii îmi cântă
şi îmi şopteşti romanţa ta
de-mi tulburi liniştea mea sfântă.

când gândul meu pribeag adoarme
în mistica nemărginire,
mi-aş face rost de vreo trei arme
şi te-aş ucide... din iubire...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o şansă...

... mai dă-mi o şansă, Doamne, să ies cumva şi eu
din apele ce toamnei plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
şi liber cum cuvântul din versul ce Ţi-l scriu

mai dă-mi o şansă, Doamne, să scap cumva şi eu
de chinurile foamei ce-o duc ca un ateu
de golul care strigă la suflet însetat
de foc ce-ar sta să frigă şi tainic şi curat

de spaţii care-mi fură şi gând şi sentiment
şi pâinea de la gură şi ultimul moment
mai dă-mi, Te rog, o şansă să iau de la-nceput
această avalanşă de chinuri şi de lut

nu alte lumi mai drepte, mai fine şi mai moi
nu scară fără trepte spre cele de apoi
ci trece-mă cu rândul, cifrează-mă de viu
şi lacrima şi gândul şi bruma de sicriu

să fiu numai maşină şi cifră şi content
să nu mai ştiu de vină, iubire, sentiment
să ard precum un soare şi rece şi pustiu
să nu-l mai simt cum moare pe crucea Ta, de viu

eşti Dătător de zile la luturi şi la fier
şi la făpturi umile şi răi ca lucifer
eşti Creator de stele şi multigalaxii
şi toate toate cele ce numai Tu le ştii

erup la rece, logic, aluzii la idei
cu fir genealogic, ca numai Tu să vrei
să faci o nouă lume în stilul meu, modern
cu cifre-n loc de nume şi raiuri şi infern

mai dă-mi o şansă, Doamne, să ies cumva şi eu
din apele ce vieţii plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
şi liber cum cuvântul din versul care-l scriu...

rugăciune de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre întuneric şi lumină

Când moare noaptea în zori,
din întuneric naşte lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare şi lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pustiu

În sufletul pustiu au înflorit cactuşii
şi oazele se înmulţesc
caută izvoarele cerului.

După furtuni încep anii să curgă
ca nisipul în clepsidră
sub ameninţare de scorpion.

Port mările lumii sub cap
şi călătoresc
fără să am aripi de pasăre,

ci numai o moarte în spinare
ce nu-i grea nici uşoară,
dar mă ascunde în pământ.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont pustiu

Masca mea coboară lent
Tot zâmbind pe internet
Si apare zdrenţuită
Palidă si obosită.

Nu vreau să o pun la loc,
Nu am farduri, nici noroc
Dar m-adun in gând, incerc
Ca să pot ieşi din cerc.
Doar tangentă vreau să fiu
Unui orizont pustiu.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul oraşului

Oraşul e pustiu, îngândurat
Şi-n el mă simt ca un străin.
Dorul de tine nu mi-l alin,
Iar ploaia rece m-a udat.

Nopţi întregi te-am căutat
Braţul meu nu ţi-e cămin,
Oraşul e pustiu, îngândurat
Şi-n el mă simt ca un străin.

Şi plâng... şi plâng neîncetat
Singur, c-un amar suspin.
Nu mai sunt al tău destin
Din viaţa ta m-ai alungat
Oraşul e pustiu, îngândurat.

rondel de Alina-Georgiana Drosu (21 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică în pustiu...

Petale de-aş avea
o floare-aş vrea
să fiu
într-un pustiu
de s-ar putea
să cresc
din când în când
să înfloresc
pe rând
să-ncânt prin colorit
un neavenit
s-aştept supus
un strop de sus
nu tu potop
nimic în plus
decât polen
şi oxigen
nisip încins
şi soare-aprins
să fiu curtat
de-un scorpion
să fiu purtat
medalion
iar într-o zi
fără a şti
cules să fiu
de-o trecătoare
într-un pustiu
de-aş fi
o floare!

poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE ZECI DE ANI STĂ NEUDAT, BĂTUT DE VÂNTURI ÎN PUSTIU
De zeci de ani stă neudat, băut de vânturi în pustiu,
Un Trandafir de Jerihon mai este încă totuşi viu?
Acel arbust ce creşte-n locurile sfinte din deşert,
Mai are încă o viaţă să-nflorească mai târziu.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu

Pustiu... o lume ce arde,
fugind de potopul ce vine
din visele celor ce urcă peste noapte
şi plini de talent, pictează cu sânge,
pădurea şi lumea, ce râde, ce plânge,
într-un cântec plin de note grave,
de acorduri zburând pe hârtia pictată de moarte
şi ritmuri ce ies din chitarele sparte,
parfumând aerul greu al dimineţii
cu clipe pustii şi sute de ofuri.

Pustiu - o inimă rece promite iubire
şi scrie pe stele că ea e menirea
dar literele seci pictate în noapte,
s-au dus... s-au dus cu furtuna venită
şi-n urmă a rămas o inima tristă,
ce aşteaptă iubire...

Pustiu - pustie lumea, pustie menirea.

poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul ce geme în oraşul pustiu

cine-i ca mine în turnul din Senta! –
privind prea de sus dimineţa devreme
oraşul ce geme
la picioarele mele se apleacă o fiinţă
ce-i singură pe străzi şi e o femeie
în oraşul pustiu
la orele când şi copacii din faţa
primăriei mai dorm, visează, mai cresc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strig cuvântul în pustiu

Strig cuvântul în pustiu
Pe sub cerul siniliu,
Şi te-ntreb: E prea târziu?
Prea târziu e să mai sper
Să dezleg al tău mister,
Sau pierd vorba în eter?
Vorba în eter s-a dus
Cât ai răsuci un fus.
E tăcerea mai presus?
Mai presus să fie-apoi
Inima ta ca de sloi,
Când iubirea mea-i în toi?
Strig cuvântul în pustiu,
Guraliv ca un scatiu,
Şi te-ntreb: E prea târziu?

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul pelerinului

De unde vii cu sufletu-ntristat
Şi unde mergi pe-aceste căi deşarte?
Ce glas te strigă, în pustiu, departe,
Drumeţ de fericire însetat?

Opreşte-te copil bătut de soarte,
Lângă izvorul binecuvântat...
Căci bunul Crist, sublimul împărat,
Te va trezi din tină şi din moarte...

Înalţă-te cu fruntea sus, spre soare,
O, pelerin călăuzit de astre...
Ale iubirii boabe roditoare

Le seamănă pe gliile sihastre
Şi-n sufletul pustiu o să-ţi coboare
Împărăţia slăvilor albastre!...

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că singurătatea poate naşte monştri, dar tot ea poate duce la sfinţenie. Mulţi oameni care au devenit sfinţi s-au retras în pustiu sau în peşteri, departe de lume. Însuşi Iisus s-a retras 40 de zile în pustiu, fără apă şi mâncare, pentru rugăciune şi meditaţie.

George Budoi în Aforisme (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu

E trist prin jur
Şi negru-i tot
Şi ploaia bate sur
Pe-al inimii clopot.

Greu se lasă norii
Şi incepe iar să plouă.
Ai trandafirilor spini
Mă sfâşie in două.

Şi sânge-i inăuntrul meu
Şi sânge-i şi afară.
Pustiu, pustiu sufletul meu,
Începe inima sa doară.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!