Chipul toamnei
Privirea ta rămăne senzația de țintă
Pe coamele acuzatoarelor tăceri,
În poze ce zâmbesc ca să nu mintă,
Ecoul râsetelor risipind dureri.
În ochi zâmbește dreptul tău la viață,
Pecetea lor respiră-n zori de zi,
Când zbor cuvinte ce au frunza arsă,
În ram pășindu-ți nurii ruginii.
Ard ghețuri strălucite în integru,
Desfrâul buzelor ți-absorb vagi insomnii,
Te-aș dezmierda cu-același dulce-negru
Sărut sfios cu scrum de poezii.
Mor litere sculptate-n chip de cedru,
Stigmate ard durerile târzii!
poezie de Aurel Petre (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fum și fluturi
De dorul tău eu mă topesc
Fum și fluturi fum în zbor
Zilele topite-mi curg de zor
Sufletul abia mi-l mai zăresc
Viață, în tine mă zvârcolesc
Trezită-n fum de lumânare
Încerc senzația de alinare
Cu ochi minții caut să privesc
În jurul meu suflete întâlnesc
Și văd ce rău sunt pedepsite
De Dumnezeu sunt ocrotire
M-am hotărât ca să trăiesc
Suflet, te-am întâlnit tăcut
Din ceara arsă, chip ceresc
Îmi dai puterea să plutesc
Zâmbesc că te-am cunoscut
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aer totul e un zbor
Ai uitatat pe masă bucuria
rămasă-n bucate sfințite,
în liniștea înaltă cât o clopotniță
din care bat clopotele învierii.
Într-un sat cu biserica pe dealul viei
unde pomii înfloriți sunt în sărbătoare,
oamenii respiră-n clipe fermecate
cuvinte dătătoare de viață.
În aer totul e un zbor
prin care se joacă lumina.
Se simte plutitor-n volute cântul
cum se înalță din inimi de copii,
îngerii se opresc și-l ascultă.
Cu ochii mai senini ca cerul
privesc în oglinzi albastre
cum se deschid porțile iubirii
mai înainte de semne.
Ea simte o ușurare,
o visare sub o pânza de pe ochi
ce se dă la o parte
cu un sărut fierbinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutări... (Ispita)
Sânul tău frumos, domniță,
Alb, rotund și delicat,
Mult se zbate sub bluziță
Și mă-ndeamnă la păcat.
Te-aș cuprinde după umăr
Și cu drag te-aș dezmierda,
Sărutări fără de număr,
Eu pe sânul tău ți-aș da.
Și-mbătat de-a ta făptură,
Tu, copilă, draga mea,
Sărutări pe a ta gură,
Și mai multe ai avea.
- Cât de multe?-ntrebi tu, Clara;
- Câte fire de nisip
În deșertul zis Sahara
Aș depune pe-al tău chip.
Și de n-oi fi mulțumită,
De atât de mult sărut,
Eu îți jur, a mea iubită,
C-o voi lua de la-nceput.
poezie de George Budoi din Poezii (7 iulie 1989)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Moarte sau viață?
În hăuri de smoală
Încet mă scufund
Cu inima goală
Și gând muribund.
Chiar dacă lumina
Mă cheamă spre ea
Și îmi iartă vina
Desenând perdea
Pe trecutul negru
Și însângerat,
Florile de-alegru
Iar s-au scuturat.
Doar pământul rece
Îmbrăcat în dor,
Pașii mi-i petrece
Câștigând la scor.
Și-mi lasă doar poarta
Iadului păgân
Ca să-mi ducă soarta
Unde-i el stăpân.
Gemete de gheață
Urlă cu tăceri
Și-mi aruncă-n față
Crivăț de dureri.
Calc cu talpa arsă
Pe-amintiri de fum
Dar fac cale-ntoarsă
Când văd numai scrum.
Și totuși limanul
E pe undeva,
Să-i schimb sorții planul
Voi putea cumva?
Zorii dimineții
Îmi răspund că da,
Când coșmarul nopții
Prinde a ceda.
Cerul îmi surâde
Nu e niciun nor
Și-a răului gâde
Pleacă-'ncetișor.
Văd din nou lumină
Spun un mulțumesc
Clipei ce-o să vină
Și-nvăț să zâmbesc!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
3 in 1
Of, ce de zâmbet
Petale căzute pe praful de pe masa târzie
tac și zâmbesc căutându-și parfumul
Sentimentele îmi stau împraștiate printre cărțile din suflet
Ce dezordine.
Teoreticele idei zâmbesc ironic
Cuvinte alandala ce curg pe chip
Așteaptă să le șoptească cineva.
Un rânjet amar al îndoielii își extrage seva
Și-mi înmugurește pe ramuri
Cu mâhnire inima îmi zâmbește căutând un zâmbet autentic.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra ta
Mi-am cumpărat aripi grăbit!
Am vrut să zbot spre tine
dar tăiate ca de cuțit
au căzut lângă mine.
Grăbit le-am dat foc!
Sunt scrum.
Sufăr acum.
Tăceri ca de piatră
mă mușcă pe drum,
nu mai am casă,
nici vatră,
sunt fum,
beau lacrimi, înghit dureri...
și ce umbre de fericire văd înaintea mea?
Tăceri, dureri, lume-ntunecată și...
Umbra ta.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș iubi
ca un tânăr cu lacrimi și cu rime
mi-au rămas în urmă durerile
furiile le-am încuiat în sipet azi
să fiu iute ca norii o clipă trec
te-aș iubi prin beznă întotdeauna
ce îmbrățișează noaptea luna
o să-mi fii prințesa din visul otrăvit
vibrând în mai multe feluri
te-aș iubi în fel și chip
te-aș iubi sub fiecare boare
te-aș iubi până
apucăm să ne trezim plângând
ținându-ne de mână pe drumul
ce lung ne așteaptă întotdeauna
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele foc cu foc
Cu-aripile-n bandulieră
pagina nu poate să mintă
când ridic stiloul ca pe-o mitralieră
și-o salvă pornește spre țintă
Pagina albă cum poate să mintă
inefabil câmp de bătălie
mă văd iată-n oglindă
vas comunicant între tăcere și poezie
O inefabil câmp de bătălie
să ridic stiloul ca pe-o mitralieră
și să scot odată fir-ar să fie
aripile din bandulieră
Să văd cine poate să mintă
că sufletul nu-i cea mai tare țintă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Zâmbește
Zâmbește
surâsul tău
mă vindecă
de frunza care pică
de căderi de ploaie
și vânt nebun...
de toamna smintită
zâmbește
surâsul tău
mă vindecă
de cuvinte și de
nerostirea lor.
poezie de George Gitlan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conviețuiri
Arată-ți cinstea, nu te mai ascunde
De vorbe grele spuse-n vagi urzeli,
Căci au albit copacii de brumele arzânde
Ce-au despicat în suflet îndoieli.
M-am sinucis în propriile gânduri
De utopia schinjuirilor jerfite
Și totuși am trăit în litere amurguri
Abstractizând în cazne zeniturile mute.
O viață mai există, chiar nescriind istorii,
Pe umbre solitare, în vagabontul vânt,
Cu sufletul rebel în soare îmi scald norii
Și macin umilințe, ce ard pe-al meu veșmânt.
N-am să mă frâng de ieri, de cum respiră porii,
Iubiri conviețuiesc adânc în zăcământ!
sonet de Aurel Petre (4 august 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii
Lasă soarele să îți ajungă la inimă,
îmbracă veșmintele frunzelor verzi
și tulpina trupului culc-o în livezi
ce fructele-și coc cu sâni de lumină.
Zâmbește dimineții, cum ea îți zâmbește,
ca flăcările răsăritului ce țipă strivit
de geana iubitei prin aerul împietrit,
pe frumusețea prelinsă de zbor iubește.
Mângâie-ți ziua cu umbra în smarald,
Ce truda ți-o scaldă cu roua boreală,
De plouă sau ninge sau râde o boală
Ce tună turbată, tu fii suflet cald...
Apleacă doar nopții pupilele-n glastră,
Când totu-i hilar, fii taina măiastră!
sonet de Aurel Petre (9 iunie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de toamnă
Boarea argintie freamătă în zări,
Toamna în destine pătrunde sihastră,
Putredele cânturi curg lin din viori,
Arde iar rugina, tu ești mai albastră.
Nurii îți sunt prinși pe-al rugului gând,
Malu-a-nflorit în voal crizanteme,
Toamna în tăcere parfumează-n rând
Coamele de vise ce-adorm lumi boeme.
Stelele înalte ard tot mai subțire
Amurgul de sticlă, rănind trandafirii,
Valul clipei luptă-n seri peste privire,
Chipul tău din basm mi-e lamura firii.
Bolta iar colindă pleoapa în psaltire,
Zilele,-n povești, duc bruma iubirii!
sonet de Aurel Petre (27 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
Rotesc heruvimii horele pe gheață,
Iar meteori sparg țâncii tăi ștrengari,
Războaie albe cu îngerii hoinari
Zboară prin basmul rumenit la față.
Zidesc minuni, prea-nalte-aureole,
Necoapte litere pe fesuri se topesc,
Obrazele lor tandre cu vise fulguiesc
Un zumzet copilandru pe tremur de viole!
Răsar topaze-unde din raze ascuțite,
Poveștile zbor veșnic pe fulgii argintii,
Cuptoarele descântă miresmele-n șuvițe
Când ochi cerești adună-n moș Cosmos pe copii.
Pe coama tinereții se zgribulesc sfințite
Trei luni pe soclul iernii, în albe-împărății!!!
poezie de Aurel Petre (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
Rotesc heruvimii horele pe gheață,
Iar meteori sparg țâncii tăi ștrengari;
Războaie albe cu îngerii hoinari
Zboară prin basmul rumenit la față.
Zidesc minuni, prea-nalte-aureole;
Necoapte litere pe fesuri se topesc,
Obrazele lor tandre cu vise fulguiesc
Un zumzet copilandru pe tremur de viole!
Răsar topaze-unde din raze ascuțite;
Poveștile zbor veșnic pe fulgii argintii,
Cuptoarele descântă miresmele-n șuvițe
Când ochi cerești adună-n moș Cosmos pe copii.
Pe coama tinereții se zgribulesc sfințite
Trei luni pe soclul iernii, în albe-împărății!!!
sonet de Aurel Petre (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod de Cuvinte
Cât să fi trecut de când umblam desculță
Pe malurile Acheronului?
Primăvara vieții rămăsese în urmă
Cu tot cu Podul ei de Piatră sfărâmat...
Soarele dogorâtor al verii sorbise toată apa mărilor,
Iar pe nisip rămăseseră înscrisuri vagi
Și trupurile moarte ale iluziilor
Care se avântaseră, cândva, în larg.
E toamnă, Mario! Ei și?
Între ochii tăi și ochii mei, Pod de Cuvinte
Refăcut cu migală, sărut cu sărut,
Până când această poezie, iată!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
Zbor peste ape murmură-aproape,
Aur pe-orbită ecoul uită,
Mainile tale-s dansuri letale,
Foaia-i de cer, clipele zbier,
Ochii se simt, soarele-i strâmt,
Respir adânc dorul cel prunc,
Mă doare-n crâng ramul tău stâng,
De-atâta verde câmpul se pierde,
Pași călători, purpură-n zori,
Pașii de seară, inimă-n gheară,
Te strigă vântul gâsindu-mi cântul,
Mă doare-o zi din miazăzi,
Vrajă-n retine, stele saline,
Se-aprinde plină luna divină,
Un felinar murmură iar,
Tihna se lasă, tu ești frumoasă,
Joacă cuminți stele-n arginți,
Degete grele cad din inele,
Eu noaptea ard c-un os de bard,
Tu-n gene-mi zbori, zeii-i cobori!
poezie de Aurel Petre (29 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am dat un sărut
Ți-am dat un sărut,
acela de spui că nu l-ai primit.
Te-aș întreba atunci șoptit,
ce iarnă grea ne-a încremenit?
Te-aș întreba de-ai accepta,
un alt sărut pe glezna ta,
de m-ai lăsa te-aș săruta,
pe pasul tău, pe umbra ta.
Și dacă tot n-ai accepta,
te-aș săruta doar în absența ta.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea...
De-aș putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aș mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ți-aș vedea frumosul chip în oglinda cerului
Și mi-aș pune stăvilar împotriva dorului...!
De-aș putea schimba destinul aș da timpul înapoi
Și-aș fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe gurița ta ca fraga ți-as da dulce sărutat,
Printre flori și printre iarbă te-aș iubi neîncetat
De-aș putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aș face și mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Și din când în când ți-aș cere un sărut, unul măcar
De-aș putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfășor
Să-mi pot șterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ți-aș vedea chipul aievea în apa izvorului
Și n-aș mai fi trist într-una din pricina dorului!
De-aș putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu ești lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aș opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieții drum
Iar pe tine te-aș preface în clepsidra mea cu fum!
De-aș putea să-ți mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ți fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aș striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult țin eu la tine și cât imi ești tu de dragă!
poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-aș lua în lumea mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
O ramură din inima mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârâi, să mă dori
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face-o margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă în mine
Plouă în mine, mai mult decât știi,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!