Chipul toamnei
Privirea ta rămăne senzația de țintă
Pe coamele acuzatoarelor tăceri,
În poze ce zâmbesc ca să nu mintă,
Ecoul râsetelor risipind dureri.
În ochi zâmbește dreptul tău la viață,
Pecetea lor respiră-n zori de zi,
Când zbor cuvinte ce au frunza arsă,
În ram pășindu-ți nurii ruginii.
Ard ghețuri strălucite în integru,
Desfrâul buzelor ți-absorb vagi insomnii,
Te-aș dezmierda cu-același dulce-negru
Sărut sfios cu scrum de poezii.
Mor litere sculptate-n chip de cedru,
Stigmate ard durerile târzii!
poezie de Aurel Petre (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.