Pod de Cuvinte

Cât să fi trecut de când umblam desculţă
Pe malurile Acheronului?
Primăvara vieţii rămăsese în urmă
Cu tot cu Podul ei de Piatră sfărâmat...

Soarele dogorâtor al verii sorbise toată apa mărilor,
Iar pe nisip rămăseseră înscrisuri vagi
Şi trupurile moarte ale iluziilor
Care se avântaseră, cândva, în larg.

E toamnă, Mario! Ei şi?
Între ochii tăi şi ochii mei, Pod de Cuvinte
Refăcut cu migală, sărut cu sărut,
Până când această poezie, iată!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepământenii

Universul a împrumutat, vremelnic, pământului,
Dragostea noastră,
Ca pe un exemplu de sublimitate,
Să se poată şti cum este când
Tu simţi cum îţi curg prin vene odată cu sângele,
Ori cum eu rămân nopţile trează
Şi te privesc
Stând pe genunchi deasupra ta,
Adorându-te...
Cum trec ca o adiere peste pielea ta
Şi respir fiecare por,
Care se deschide parfumat
Aşa cum înfloresc florile rare, noaptea.

Aceste rânduri sunt o mărturie,
Dar adevărul este că noi doi
Nu mai avem nevoie de cuvinte, ci
Doar ne privim...
Eu stau pe braţul tău,
Tu mă săruţi, eu te sărut,
Nu scoatem o vorbă.
Ochii tăi albaştri
Sfărâmă stânca din ochii mei căprui,
Iar trupurile noastre se depărtează de ţărm
Într-o corabie cu mirozne.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când primăvara flutură-n stomac,
Ochii luminii vin la tine în prag.

Când norii s-aşează pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalţă pe fruntea-ţi divină.

Când uşor mă-apropii să te sărut în prag,
În ochi de poezie ne contopim cu drag.

Când tu eşti supărată pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul şi lipsa de noroc.

Târzie-i primăvara, cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii visez mereu că ard!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când primăvara
Flutură-n stomac,
Ochii luminii vin
La tine în prag.

Când norii s-aşează
Pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalţă
Pe fruntea-ţi divină.

Când uşor mă-apropii
Să te sărut în prag,
În ochi de poezie
Ne contopim cu drag.

Când tu eşti supărată
Pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul
Şi lipsa de noroc.

Târzie-i primăvara,
Cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii
Visez mereu că ard!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie întreruptă

Va fi cândva un ultim vers,
O poezie întreruptă,
-O viaţă, ca o creangă frântă-
Într-un sfâşietor demers.

O amintire de neşters,
Şoaptă pe buza mea răsfrântă,
Va fi cândva un ultim vers,
O poezie întreruptă.

La ani lumină-n Univers
De toată dragostea înfrântă
Voi fi numai un nume şters
Din Sfânta Carte-a Vieţii strâmtă.

Va fi cândva un ultim vers.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba înaltă până la sărut

doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean

mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuieşte noaptea
la geam
cu aripi subţiri

să nu plec
să nu pleci
cu toţi copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă

te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porţi
dezinvolt
ridicată deasupra apelor reci
peste coapse
atunci când calci desculţă
pe frunze de aer
pe nisipul din mine
peste vara fierbinte
prin văzduh

prin iarba înaltă
până la sărut

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei întoarse cu ziua de ieri

E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
ascuns între florile puse în glastră.

Se lasă-nserarea şi gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceaţa din visuri păgâne,
mai multe acum decât au fost ieri.

Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deşert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetu-ntins peste dorul inert.

Şi parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul senin
al celei întoarse cu ziua de ieri.

Cuvinte nespuse, ajung între noi,
cu vagi amintiri regăsite-n trecut,
se pierd, în tăcerea pereţilor goi,
pe buzele frânte-ntr-un magic sărut.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

La coasă

Doresc, de când te-am cunoscut,
Picioarele să îţi sărut.
Iar dorul ăsta nu mă lasă,
Decât puţin, când merg la coasă.

Cosesc la iarbă şi sărut
Pământul pe unde-ai trecut
Desculţă, în copilărie...
Miroase-a fân si-a veşnicie.

poezie de Marius Robu (17 mai 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei de ieri

E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
uitat printre florile puse în glastră.

Se lasă-nserarea şi gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceaţa din visuri păgâne,
mai multe acum decât erau ieri.

Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deşert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetu-ntins peste dorul inert.

Şi parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul senin
al celei întoarse din ziua de ieri.

Cuvinte nespuse, ajung între noi,
cu vagi amintiri regăsite-n trecut,
se pierd, în tăcerea pereţilor goi,
pe buzele frânte-ntr-un ultim sărut.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubita nu mă lasă picioarele să-i sărut
Fiindcă-n ochii ei nu preţuiesc nici cât un sărut.

Lumea întreagă ştie că sunt cuprins de patimi
Ey, Tanrî! Ea oare nici acum nu-mi dă un sărut?

Sângele de mi-aş pierde rămânând fără tine
Precum trandafirul toamnei ucis de un sărut.

Un pictor m-a pictat cu paharul în mână
Şi sunt lipsit de putere şi, iată, îl sărut.

Nicicând aburul vinului să nu mă părăsească
Ey, Tanrî! spre ziuă să mă ucizi cu un sărut.

Fuzulî! Luna nu crede că voi înnebuni
Şi nu-i chip să mor altfel decât pentr-un sărut.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut...

Sărut palma vântului
Şi buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Şi pasărea cea măiastră.

Sărut viaţa, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".

Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.

Sărut mâna ta, măicuţă,
Şi guriţa de frăguţă,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.

Sărut tot ce e lumesc
Căci îmi place să iubesc,
Sărut pana şi cuvântul
Prin care îmi exprim gândul.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă pe moarte

Scuipând geruri şi blesteme, ca o ftizică pe moarte,
Iarna asta-i de departe cea mai plină de extreme,
Târâind trena murdară în noroiul de pe camp
Clatină din capul tâmp înspre antiprimăvară.

Stau ascunsă în mirarea mugurilor temerari,
Aşteptând, incendiari, să-i cuprindă abundarea,
Când se va-ngâna de viaţă în cuvinte fără şir,
Literele în delir vor şti iar să se sumeaţă.

Din pământ răsar noduţe, o armată fără grai,
Pe care n-o bănuiai împotrivă-ţi să se-asmuţe,
Între azi şi între ieri s-a pus soarele străjer
Îmbrăcat în cavaler, oblojind mai vechi dureri.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ochii asculta

e o nevoie de linişte din când în când
paşii noştri ştiu
marea îşi înghite valul
frunzele îşi odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruşi cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb şi albastru fluturat de vânt
fluturii îşi tac zborul mereu

scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculţe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte

azi tace…

câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături

doar mâinile îşi mai vorbesc între palme

doar buzele îşi mai înţeleg un sărut

doar paşi fără urme în mare
deschisă îşi scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce…

e o nevoie de linişte din când în când

şi ochii au timpane
se-ascultă…

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul durerii

Mi-e plină inima de vânătăi,
Pe visul meu sunt urme de sărut
Sunt paşii tăi ce-n fugă au trecut,
Parfumul tău pe umerii mei goi.

În viaţă totul e-mpărţit la doi,
Ne suntem vină şi ne suntem rost,
Mi-e plină inima de vânătăi
Pe visul meu sunt urme de sărut.

Priveşte, tot amurgul e-n văpăi
-Culori cum niciodată n-am văzut-
De parcă sângerează pentru noi
Că nu ne-am întâlnit cândva demult,

Mi-e plină inima de vânătăi.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă

Parcă a trecut o veşnicie
de când pentru prima oară ochii tăi verzi m-au privit.

Parcă a trecut o veşnicie
de când mi-am propus să nu mă gândesc doar la tine,
dar gândindu-mă la asta, toată ziua m-am gândit la tine.

Parcă a trecut o veşnicie
de când gândul ascuns că eşti ce-am aşteptat
te-a făcut să te gândeşti mai bine.

Parcă a trecut o veşnicie
de când aşteptarea de a ne apropia
s-a transformat într-un sărut.

Parcă a trecut o veşnicie
de când strânsul mâinii a mai înlăturat
din teama ce tot întreba.

Parcă a trecut o veşnicie
şi tot nu ştiu dacă-ţi scriu ţie,
sau îmi scriu mie.

poezie de Florin Mihalcea
Adăugat de Florin Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întregire

"Adu-ţi inima acasă, mi-ai spus,
Şi o s-o hrănesc!
A te iubi
Înseamnă a retrăi
Printr-o eternă primăvară
Lângă tine, Mioara!"

"Tu eşti ceea ce mă întregeşte, ţi-am spus.
Rareori în viaţă este 'pentru totdeauna',
Dar, iată,
Se întâmplă cu noi, acum, iubirea,
Mario!"

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zona zero

între start şi pedeapsă
e zgura pe care-o străbat

între sărut şi blestem
sunt spini de nisip şi meduze

când nimicul mă încolăceşte
cu superbe funii de fum

din tălpile-răni îmi cresc aripi
şi pot să ajung toate mările lumii
cu un simplu sărut

înainte de start

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara şi virusu

A-nceput să-nmugurească
Pomii iarăşi prin grădină
Unii chiar să înflorească
Căci e soare şi lumină

S-a-ncălzit şi pe afară
Primăvara a venit
Să ne mângâie acum iară
Domnul cum a hotărât

Înverzesc şi se albesc
Multe locuri azi în jur
Din pomi mulţi azi înfloresc
Aerul — e tot mai pur

Primăvara ne topeşte
Ochii astăzi şi privirea
Chiar pădurea înverzeşte
Clătinându-ne amintirea

Dar cu primăvara iată
Un virus a apărut
Răsturnând planeta toată
Cu chipu lui nevăzut

Şi la moarte pe atâţia
De oriunde i-a trimis
Le-a luat l-atâţi viaţa
Şi ochii aici le-a-nchis

Geme-ntrega omenire
Nimeni capu nu-l ridică
Căci la moarte şi pieire
Iată cât de mulţi azi pică

A pierit acum mândria
Nu mai e ca altădată
Când omu-şi vede pieirea
La uşă aşteptând să-i bată

Toţi suntem iată smeriţi
Şi atâţi spre Dumnezeu
Strigăm să fim izbăviţi
Din necazu acesta greu

Domne îndură-te acum
Şi ne oferă Tu salvarea
Al vieţii noastre drum
Să capete-nviorarea

Fă-ne dar copiii Tăi
Să umblăm doar în lumină
Nu pe calea celor răi
Ci în dragostea-ţi Divină
08-aprilie 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi ca doi sihaştri

Ochii tăi ca doi sihaştri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaştri,
Răsăriturile clare.

Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiţi pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.

Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineţi cu soare
Taina gândurilor mele.

Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă şi dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept răspuns

Când gura v-a-ncerca apropierea
De ochii mei rămaşi în aşteptare,
Când va fi dragoste fără cruţare
Cu drag eu voi primi asedierea!

Supuse-mi vor fi vorbele şi vrerea,
Ca frunza-nfiorată-n frământare,
Când gura va-ncerca apropierea
De ochii mei rămaşi în aşteptare.

Las visului, sub pleoape, evadarea,
Când dragostea e pusă la-ncercare
Şi-şi stăpâneşte singură durerea,
Pe care o suportă-n amânare,

Când gura v-a-ncerca apropierea...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

cerul ochii s-au închis
fără joacă de câine
pariem opt opt opt
nimeni nu m-aude
sar după fiecare sărut
m-arunc în stele tare
mi-e dor de aripile mele
profit de inima de tâmplă
acum s-a lipit
gust un acid gastric
descărcat de pe un site
un bolid de lux labirintic
drum vibrând a parcurs
între două corzi de teamă
mi-e teamă de a nu uita
să te sărut să te sărut
ţine-mă strâns de limbă
limbă cu limbă vom lipi
ne vom uni să învăţăm
limbajul corpului sărutat de vânt
în vânt sărut trimit timid
să pot respira începutul meu
neînceput de lumină în lumea ta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!