Moarte sau viață?
În hăuri de smoală
Încet mă scufund
Cu inima goală
Și gând muribund.
Chiar dacă lumina
Mă cheamă spre ea
Și îmi iartă vina
Desenând perdea
Pe trecutul negru
Și însângerat,
Florile de-alegru
Iar s-au scuturat.
Doar pământul rece
Îmbrăcat în dor,
Pașii mi-i petrece
Câștigând la scor.
Și-mi lasă doar poarta
Iadului păgân
Ca să-mi ducă soarta
Unde-i el stăpân.
Gemete de gheață
Urlă cu tăceri
Și-mi aruncă-n față
Crivăț de dureri.
Calc cu talpa arsă
Pe-amintiri de fum
Dar fac cale-ntoarsă
Când văd numai scrum.
Și totuși limanul
E pe undeva,
Să-i schimb sorții planul
Voi putea cumva?
Zorii dimineții
Îmi răspund că da,
Când coșmarul nopții
Prinde a ceda.
Cerul îmi surâde
Nu e niciun nor
Și-a răului gâde
Pleacă-'ncetișor.
Văd din nou lumină
Spun un mulțumesc
Clipei ce-o să vină
Și-nvăț să zâmbesc!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre sânge
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.