Iarnă
Rotesc heruvimii horele pe gheață,
Iar meteori sparg țâncii tăi ștrengari;
Războaie albe cu îngerii hoinari
Zboară prin basmul rumenit la față.
Zidesc minuni, prea-nalte-aureole;
Necoapte litere pe fesuri se topesc,
Obrazele lor tandre cu vise fulguiesc
Un zumzet copilandru pe tremur de viole!
Răsar topaze-unde din raze ascuțite;
Poveștile zbor veșnic pe fulgii argintii,
Cuptoarele descântă miresmele-n șuvițe
Când ochi cerești adună-n moș Cosmos pe copii.
Pe coama tinereții se zgribulesc sfințite
Trei luni pe soclul iernii, în albe-împărății!!!
sonet de Aurel Petre (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iarnă
Rotesc heruvimii horele pe gheață,
Iar meteori sparg țâncii tăi ștrengari,
Războaie albe cu îngerii hoinari
Zboară prin basmul rumenit la față.
Zidesc minuni, prea-nalte-aureole,
Necoapte litere pe fesuri se topesc,
Obrazele lor tandre cu vise fulguiesc
Un zumzet copilandru pe tremur de viole!
Răsar topaze-unde din raze ascuțite,
Poveștile zbor veșnic pe fulgii argintii,
Cuptoarele descântă miresmele-n șuvițe
Când ochi cerești adună-n moș Cosmos pe copii.
Pe coama tinereții se zgribulesc sfințite
Trei luni pe soclul iernii, în albe-împărății!!!
poezie de Aurel Petre (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia de Crăciun
se petrec minuni în cer și pe pământ
steaua magilor răsare cu cunună de lumină
în ieslea curată se naște pruncul sfânt
să aducă în lume mântuirea divină.
cad fulgii mari pufoși și argintii
se-aștern în grădini straturi de zăpadă
cu al vremii spectacol se bucură copii
se duc la colindat din ogradă-n ogradă.
fac bolte în aer fulgii jucăuși
deschid geamul, scot mâna afară
din pură fantezie fac palma căuș
steluțe se topesc nu aș vrea să moară.
cozonaci cu nucă s-au scos din cuptoare
întâmpinând cu dulce sfânta sărbătoare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rar
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme și hangiul,
Străzile-s deșarte,
Singur, singur, singur
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție
Și s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Și de-atâta vreme
Nu știe de mine
Nimeni, nimeni, nimeni
Tremur, tremur, tremur
Orice ironie
Vă rămâne vouă
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur
Veșnic, veșnic, veșnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veșnic, veșnic, veșnic
Singur, singur, singur,
Vreme de beție
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Boarea iernii
Boarea iernii - Aurel petre
Vine-o boare cu miros de iarnă,
nori-au puful în balsam de nea,
ochii reci au început să cearnă
moale,-n amintiri din strada ta.
Vântul se despică-n plete albe,
râvnind frunzele din ultima rugină,
slujesc nașteri catredale dalbe
în văzduhul spintecat cu smirnă.
Îngeri hibernali steluțe-așează
peste pașii zilelor desculțe,
iarna-n jocul lor fiori ornează,
glasul tău din suflet să asculte.
Cuiburile-n fumuri s-au pierdut;
păsări s-au săltat spre stele calde;
viața, aripă de cer, zbor a țesut
hora peste frunze cu smaralde.
Frigul râde-n lut și sentiment,
duhul lui pe drumuri moi dă vestea;
sufletele vinul și l-au fiert
și-n zăpezi își retrăiesc povestea!
poezie de Aurel Petre (10 decembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Curge puritatea-n verde,
Glasul său cel cristalin,
Marginea din cer se pierde-n
Apa ochiului salin.
Azi pe praguri paradise
Se tranformă-n mănăstiri,
Foșnesc fragedele vise,
Somnul nopții-n amintiri.
Șoaptele la stele-ajung
Și-și adorm sfințite frunze,
Curcubee cad în rug,
Tu ai oful lor pe buze.
Draga mea cu ochi de toamnă,
Curg suspinele în noi,
Elegii timpul își toarnă
Cu dureri din amândoi!
poezie de Aurel Petre (2 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!
În parcul cu minuni
port cu demnitate Lumina pe umăr
pe scara anilor urc cu veselie
secunde de magie nu le mai număr
în inima mea cântă o ciocirlie.
trece lumina de la frunză la umbră
în pași de dans se transferă în piept
fărâmițez în piuă mâhnirea sumbră
miracolul iernii și eu îl aștept.
ninge cu raze cu cristale de gheață
feeria zilei se strecoară-n copii
se bucură de iarnă se bucură de viață
sunt minunile lumii vesele, zglobii.
sunt atît de frumoși cu bujori pe față
cu zimbetele înflorite zeci și mii.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ești prima mea iubire
Ești prima mea iubire
Și ultima vreau să fii!
Strânge-mă tare în brațe,
Hai să privim la fulgii aceștia vii.
Hai să ne lăsăm purtați pe aripi de vânt ușor,
Căci vreau să fiu ca pasărea care zboară dincolo de nor!
Ești prima mea iubire și ultima vreau să fii.
În acest miez frumos de iarnă, hai să ne jucăm cu dragostea,
Hai să fim din nou copii!
Căci dragostea e pură și curată ca fulgii care se topesc în palma mea.
Hai spune-mi încă o dată că mă iubești și veșnic voi fi a ta!
poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Șeherezada
Continuă povestea, Șeherezada,
Din ochii negri zdruncină-mi hotare,
Cuvintele-ți, magia îmi frâng zăvoare
Încremenind în pieptu-mi colonada.
Respiri milenii-n șoapte de femeie,
Până în cer miroase-al tău străfund,
Și mor, renasc și-n tine mă afund,
Cu tot cu taină-n rupta epopee.
Din gene îți răsar zâmbind doi îngeri,
Când seara lin coboară-n părul tău,
Și stele-așează-n litere înfrângeri
Ce se coboară în cântec, ca trofeu,
Pe bolta umezită, de-a tale atingeri,
Cu brațul tău de vise, imprimeu!
sonet de Aurel Petre (29 martie 2018)
Adăugat de Aurel Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!
In ochi
Pași de abur picură din tavan
e liniște cu trenă de aripi
las cerul să fluture - tremur nevralgic
tors de pisică
fum și ierni cedate prin testament
zăpada e prinsă de raze de soare
și îmi crește odată cu părul
îmi intră în ochi
clipesc des și mă ustură
nu dispare
îmi prind părul cu agrafe de gheață
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde mai călătorești...
Pe unde mai călătorești,
Prin ce vitralii duci fior,
Prin ce colinde umblii-n carte,
Primind privirea viselor?
Prin ce grădină îți duci crezul,
Îngândurată-n plâns ecou,
Și-mi duci identitatea-n ochi,
Parfumul palid de tablou?
Ard negrele făclii în racle
Și chihlimbare-n văi celeste,
Căci sufletul e călătorul
Înspre albastra sa poveste.
Peste cărări închipuite
Mor unduirile de seară,
Când crinii iernii păstoresc
La geamul tău, timizi, afară.
Tânjesc în facle foc de ceruri
Și viața spre faguri de miere,
Priviri tânjesc după priviri
În roi de aur ars din stele.
Flori albe ies să te sărute,
Purtând mireasma-ți de-anotimp,
Și-ți cânt colind, gustând obrajii,
Refrenul iernii peste câmp.
Pe unde mai călătorești,
Cu ochii scânteiați de îngeri?
Prin gene lungi se prăbușesc
Cântarea florilor, când sângeri!
poezie de Aurel Petre (29 decembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară, Simfonie Vivaldiană
Primăvară, Simfonie Vivaldiană
Îmbăiată în raze de soare,
În piața cerului speranță și culoare,
Sfințește-mi bucuria de-a trăi,
Așa cum am visat că o să vii din nou,
Primăvară, pleiada tinereții în floare,
Bucurie sufletească, magnific bibelou.
Basm cu zâne bune și cavaleri destoinici,
Primăvară hulpavă de vise mărețe,
Fii pecete vie a marilor mele împliniri.
Primăvară râvnită, romanță nepieritoare,
Aripi largi, în zbor vioi, albastru cânt,
Curcubeu divin sub raze soare,
Ești rai pe pământ pentru copii și oameni.
Primăvară, tinerețea bucuriei în floare,
Vis artistic, solfegiu de armonii sub soare,
Fii cortegiul meu de bucurii
În veșnic alai de sărbătoare.
poezie de Valeria Mahok (17 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

În aer totul e un zbor
Ai uitatat pe masă bucuria
rămasă-n bucate sfințite,
în liniștea înaltă cât o clopotniță
din care bat clopotele învierii.
Într-un sat cu biserica pe dealul viei
unde pomii înfloriți sunt în sărbătoare,
oamenii respiră-n clipe fermecate
cuvinte dătătoare de viață.
În aer totul e un zbor
prin care se joacă lumina.
Se simte plutitor-n volute cântul
cum se înalță din inimi de copii,
îngerii se opresc și-l ascultă.
Cu ochii mai senini ca cerul
privesc în oglinzi albastre
cum se deschid porțile iubirii
mai înainte de semne.
Ea simte o ușurare,
o visare sub o pânza de pe ochi
ce se dă la o parte
cu un sărut fierbinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna acasă
Pe al iernii drum cernit
De trei zile și trei nopți,
Fulgii cad necontenit
Pe-ale văii porți.
Ninge, ninge neîncetat,
Când mai lin, când viscolit
Prin fereastră stă mirat,
Orășelul troienit.
Din povești noaptea se lasă
În tabloul fermecat,
De mâini dalbe de crăiasă
În omăt pictat.
Brazii 'nalți s-au îmbrăcat
În veșminte lucitoare,
De natură ferecați,
Cu-ale albului zăvoare.
Se văd case deghizate
În lumini de felinare,
Stând pe stradă înșirate
Albe, vechi și gânditoare.
Când și când prin neaua moale
Se afundă osteniți,
Câțiva pași, apoi ninsoare
Și sunt iar acoperiți.
Eu la geam încremenit
Printre fulgi și fum,
În vis noaptea adormit
Plec prin nea, pe drum.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
te-am visat, mamă, trecând
peste câmp înalt de zare,
zbor de paseri călătoare,
timpul tău amestecând.
te-am strigat ca să mai stai
să te văd si eu pe culme.
spre ce început de lume
tu ca îngerii plecai?
erai plânsă și aveai,
aripi albe, dor de mamă,
și mi se făcuse teamă,
te strigam și n-auzeai.
zbor de paseri argintii,
ce te duc în vis ușoare,
îngropate-n veșnicii,
triste si nepăsătoare.
te-am visat, mamă, trecând
și în ochi aveai suspine,
genele-ți de lacrimi pline
și de mine întrebând...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
te-am visat, mamă, trecând
peste câmp înalt de zare,
zbor de paseri călătoare,
timpul tău amestecând.
te-am strigat ca să mai stai
să te văd si eu pe culme.
spre ce început de lume
tu ca îngerii plecai?
erai plânsă și aveai,
aripi albe, dor de mamă,
și mi se făcuse teamă,
te strigam și n-auzeai.
zbor de paseri argintii,
ce te duc în vis ușoare,
îngropate-n veșnicii,
triste si nepăsătoare.
te-am visat, mamă, trecând
și în ochi aveai suspine,
genele-ți de lacrimi pline
și de mine întrebând...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (3 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
Ninge cu iluzii albe
pufoase și reci
promisiuni deșarte
fulgii jucăuși
ne copleșesc inconștienți
cu săruturi indiferente
pe tot corpul
ne răscolesc intimitatea
spațiul vital
cu mângâieri de gheață
și zâmbete cristaline
ne ating obrajii fierbinți
se topesc la căldura
respirației și a cărnii
în picături uimite de apă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de fulgi
Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când ființa-ți împresoară
ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare
ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingașele zări
peste a iernii albă casă
dar la geam fulgii nu cad
ci atâția iată suie
înspre ceruri parcă ard
după nașterea lor vie
iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer și nu în jos
pe-a privirii ulicioară
cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat
Doamne azi îți mulțumim
pentru fulgii mari și vii
Numele ți-l proslăvim
și-ți cântăm în veșnicii
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul toamnei
Privirea ta rămăne senzația de țintă
Pe coamele acuzatoarelor tăceri,
În poze ce zâmbesc ca să nu mintă,
Ecoul râsetelor risipind dureri.
În ochi zâmbește dreptul tău la viață,
Pecetea lor respiră-n zori de zi,
Când zbor cuvinte ce au frunza arsă,
În ram pășindu-ți nurii ruginii.
Ard ghețuri strălucite în integru,
Desfrâul buzelor ți-absorb vagi insomnii,
Te-aș dezmierda cu-același dulce-negru
Sărut sfios cu scrum de poezii.
Mor litere sculptate-n chip de cedru,
Stigmate ard durerile târzii!
poezie de Aurel Petre (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre stele
De pe aripa-nflorit-a nopții
Ne cad picuri de uimire
Până-n poarta scump-a sorții
Cu ochi de neprihănire
Pești de aer prin vitrină
Ca și fulgii iată zboară
Și privirea ta senină
O iau azi la subsioară
Ca-ntr-un basm fără măsură
Chiar și mintea-ți înflorește
Într-o falnică trăsură
Unde totul îți priește
Și în zborul tău spre stele
Ca năframa verde-n vânt
Îți schimbi fața ca și ele
Te faci floare din cuvânt
Nu-i destinul tău pe jos
Ci el este în lumină
Fii o fică a Lui Hristos
De El să fii veșnic plină
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg nins
Zboară-n valuri peste munți
Lungi perdele plumburii
Și zvârlesc fulgii mărunți
Peste-amurguri tuciurii.
Doi copaci tremură goi
Sara gârboviți de vânt,
Făpturi ivite ca moroi,
Din al câmpului mormânt.
Și iar murmură prin gheață
Ale iernii ritualuri,
Râu'-ncremenit la față,
Sub crusta dintre maluri.
Cuprinde noaptea-ncețoșată
Case vechi și prispe goale,
Când de iarnă încleștată
Mulge fumul din coșare.
E negură pe alb pământ
Adorm moșnegii ninși,
Iar prin ferestre pâlpâind
Zburdă fugii aprinși.
poezie de Emil Utalea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Emil Utalea

Comentează! | Votează! | Copiază!