Strigăt împăiat

Pe vârf înalt cu luna-i aură cunjură
Stă ciuta cu bătaia inimii ce-i gândură
După coarnele-n care boncălăia luna
De se cutremura pădurea şi jivina.

Cu ecou unde mi-o aleargă dorul..
Bată-l moartea şi pe el şi pe hăitaşi
C-au lăsat-o cu doi mândri fecioraşi
Să-i poarte pe unde neumblat e codrul..

Căci fiara acum îi este neomul
Ce-şi urlă mândria cu plumbul şi cornul..
Acela de egoism şi ură prea înalt
Ce acum şade pe un perete-mpăiat

Ce o face să coboare cu capul plecat
Să ducă dintre stele curaj neînfricat..
Puilor ce o strigă să le fie alăptat
Până într-o zi când în strigăt împăiat

In ecouri de păduri şi căprioare
Ne vom da seama că suntem reci fiare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde aleargă lupii

Se aude urlet de izbândă
S-a adunat intreaga haită
Să infrunte iarna cea haină
Până in primăvară.. iară.

Cu blana de alice plină
Un lup bătrân urlă la lună,
Să-i lumineze incă odată
Calea până în primăvară..

Dar cu privirea inceţoşată
Nu vede o gură deschisă
cu colţi ascunşi,.. de fiară
Căscată mârşav,.. de o capcană.

Şi dintr-o dată simte rece..
Cum fiorul Cerberului trece
Si muscă adânc prin oase
In haite negre de angoase

Ce din viată-i mai rămase..
Şi se scurgea cu fiecare
Strop de sânge in zăpadă
In sunetul de neagră, goarnă.

In privirea haitei pironite
Speriată şi descumpănite
Fără neînfricatul lor stăpân
Intins si fără geamătul nebun

Al morţii pe care o infing
Cu colţii in căprioare
In sunetul milos şi prelung
Al puilor ce tânguie şi plâng...

Dar cu pleoapa intredeschisă
Bătrânul lup greu stă şi indură
Durerea de gheată şi haină
Cu gura de curaj, incleştată..

Asteaptă să plece a sa haită
Să nu mi-l vadă cu lacrimă
Ce nu a fost văzută vreodată
De nici o fiintă pământeană

Doar de luna a sa stăpână
Pe ascuns, când moartea haină
Insfăca vreun pui din vizuină
Când vâna sub razele de lună.

O lacrimă de-i va şi curge
Cât haita lângă el plânge
Le va ucide tot curajul
Şi se vor imprăştia ca vântul

Şi alte haite de prin pădure
Vor pune stăpânire pe munte..
Unde a auzit prima oară
Cum urlă moartea in căprioară

Pe care el acum o aude
Chemându-l pe faţa lunii
întunecată,.. şi de priviri
ascunsă, să poată alerge..
Liberi printre îngeri, lupii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din turlă răsturnat

Poate apari pe neaşteptat
să fiu in vultur din nou răsturnat
căci acum în insomnii cauterizat
zac ca un liliac de dor alungat

într-o turlă de gânduri însetate
de şoaptele şi culmile minunate
de umărul tău cel înalt unde aşezat
eram vulturul din răsuflarea ta înălţat

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe stâncă zborul

Ciuta spre vârfuri priveşte
Puiul din ochii-l dojeneşte
Acolo fiara nu-l pândeste
Glonţul nu mi-l nimereşte

Chiar de urcuş e obosită
In fata lui nu-mi ezită
Atentă la prăpastie şi bestie
Dansează pe a morţii muchie

Puiul tandru îi zâmbeşte
Ecoul senin îl învăluieşte
Şi-n pas mic şi atent elegant
Puiul se ridică în înalt

In privirea mamei ce pleacă
Lăsându-i liber pe unde calcă
Să boncăluiscă muflonul
Stăpânind pe stâncă zborul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul culegerii tuturor forilor din lume

Într-o sală de cetate
Cu ochii într-o batistă
Stătea o prinţesă prea tristă
Tatăl său se ducea spre moarte

Anunţând in lumea mare
Că fiica vea să si-o-nsoare
C-un prinţ cu osti si avere
De duşmani săi să se sperie

Căci poporul si-l iubeste
Si la poarta acum jeleşte
In timp ce printesei privirea-i mijejeşte
Cu toată sarea valurilor triste

In mări multe de batiste
Când cerului scrie acatiste
Poate s-o imbuna cumva
Si pe-mpărat în viată l-o lăsa

Să-si mai trăiască copilăria
Ce trăia punându-si pălăria
Hoinărind prin câmpii si păduri
Alinând răniţi fiare in codri

Ea, cu buclele cele aurii
De năstea lunii gelozii
Cu priviri calde solare
De-l mânia chiar pe soare

Când in zare ea-mi privea
Şi ploaia în secetă aducea
Curcubeie din nori răsărea
In furtuna cea mare şi grea

Ce pare acum impietrită
Cu genele de stalactită
Cu pleaoapa de banchiză
Şi inima intr-o valiză

Asteptând să-i vină sorocu
Căci părea c-o lăsa-se norocu
Auzind că dupa ea or să-i vie
Toţi lăstari de regală seminţie

Şi viata o să-i fie in colivie
Căci regate în lume le stie
Pe toate cu mintea lor cenuşie
De război şi plină de mânie

Ce nu iubesc păduri şi flori
Râuri şi ale curcubeului culori
Ce-i sunt averi nepreţuite
Nu aurul şi nestemate

Ce din sânul ei le scoate
Si le dă la vreun om sărac
Ce-i iesea priviri inainte
Uscată ca vrejul pe arac

Fiindcă-i sosise vremea
De nu a mai alerga pădurea
De a urca sus la lună culmea
De a numai-nsenina zarea

Ce acum avea gust ca sarea
Privită de la ei fereastră
Unde! Mirare intr-o seară
Se aşeză o pasare măiastră

Albatros cu cioc şi gheare
De harpie din stele sosită
Ce-i şopti cu voce celestă
De-i aduse prinţesei fericire

In a ei-ngheţată privire
Ce fugea acum neobosită
Să-i spună tatălui că acceptă
Să se însoare până moare

De cineva o putea in lume
Să-i-ndplinească o cerinţă
Foarte simplă cu putinţă
De avea inimă şi chibzuinţă

Nu mintea rece cenuşie
Ce să o inchidă in colivie
Unde ea ar muri îndată
Ca pasărea sălbatecă

Prinsă in laţ de coroană
Să cânte ca o zorzoană
Urechilor ce sunt in lume surde
Câmpii si păduri cele verde

Ce acum răsuna cu surle
Cu tobe şi adia flamuri
Prinţilor de prin lume veniti
De frumusetea ei uimiţi

Ce plecau cu a lor alai
Rupând floarea de pe plai
Căci printesa le spuse-se
Că va fi a celui ce culege

Toate florile din lume
Plină de rele şi cutume
Să-i facă cărare prinţesei
Până la cetatea de colivie...

Si umblară luni chiar ani
Si rupeau tot ce inflorea
Dar in urma lor alta inflorea
De multi-ncepură a nebunii

De atât umblet în codrii pe câmpii
Si-ncepură a fi copii
Resimtând iar a ei bucurii
Intorcându-i in lor ţări

Să le schimbe legi de zale
In vieţuiri mult mai simple
Si acestea toate datorită ei
Prinţesa curcubeului şi ploii

Ce acum auzea o doină
Nemaiauzita in lumea de moină
Cu vers albastru de zare
Cu ritm de briză de mare

De lăsa in urmă mirare
Căci era un om cu o floare
Trandafir alb ce lumina tare
De orbea si stele şi soare

El, nu prea înalt şi subţirel
Cu desagă de cuvinte
Imbracat in file de menestrel
Fără cuşmă şi-ncaltăminte

Ce mergea spre poartă inainte
Să bată la aceea cetate
Unde prinţesa cu priviri mirate
Fugi să mi-l întâmpine

Cu călăi mulţi după ea
Căci acela ce nu-i aducea
Toate florile din lume
Capul repede şi-l pierdea

Că asa era dorinta in hrisov
Scrisă de împărat pe moarte
Ce fu ingropat intr-un ostrov
Nu cu mult vreme m-ai-nainte

De a sosi el, alb si negru
Menestrel ce cânta cerul
Pasărea marea şi codru
Inmuindu-i si fetei sufletul

Ce nu putea trece dorinţei
Lăsa-tă de tată pedeapsă
Cel ce nu răspundea cerintei
Părând acum grea pentru prinţesă

Ce vedea cum se apropie el
Un trandafir c-un menestrel
Ce-i spuse la ureche uşurel
O şoaptă cu aură de cercel

De ea rămase împietrită
Ca o nestemată strălucită
Ce se topi in adiere de tei
Când el luă mâna ei

Si fugiră prin codrii si câmpii
Si domnesc si acum in pace
Caci nici moartea nu are ce le face
Pe undeva după stele şi nori

Iubire născută de-o şoaptă
Spusă de el un simplu menestrel:
"De vrei toate florile lumii
Cu mine trebuie să-mi vi

Căci cea care ţi-o place ţie
Poem o voi scrie pe hârtie
Si ea nu va muri ofilită
Si tu vei fii auzind-o în feerie

Cu parfumul inimii, fericită
Că o vesnicie ea floarea
In poemul meu există
Si aceea floare vei fi tu mereu
Draga mea"

Şi am încălecat pe inorog
Căci e timpul să iau din loc
Să mai culeg basme cereşti
Pentru tine cel ce vrei să le citeşti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimii pat

Cu dorul mergând expatriat,
te caut, să-i fi inimii, pat..
cărând un sac cu petale
cu bătăii,.. ce sunt a tale.

Ce acum par grele-n cuie
ce-n herghelie-mi huruie
jucând pe pieptul de zid
un dans săgetând, fraticid..

Urlând a ospiciu bolând
ce nu mai este senin, blând,
de atunci de mult de când
eu nu te mai aud sunând

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea pădurilor

Din hoţie în hoţie
E pădurea mai pustie!
Taie drujba şi toporul,
De-am ajuns să ducem dorul
Munţilor împăduriţi,
Care urlă dezgoliţi...
Ştiţi voi, criminali de soi,
C-aţi intrat într-un război
Cu trecutul nostru sfânt
Şi blesteamă din mormânt,
Toţi străbunii ce-au trudit,
Până au împădurit
Şi la deal, şi la câmpie,
În frumoasa Românie?
Din mormânt se vor afară
C-au luptat s-aveţi o ţară,
Iar acum, pe-arginţi puţini
Voi o vindeţi la străini!
Ştiţi cum sună treaba asta,
Parcă ne-a lovit năpasta,
Iar strămoşii, vechi ecou,
Voi îi omorâţi din nou!
Cum priviţi în ochi nepoţii,
Nu vedeţi cum sunt cu toţii
Pregătiţi să aibă-o viaţă,
N-o să aibă-un cap de aţă!
Nu lăsaţi un mâine clar,
Voi tăiaţi şi iar şi iar,
Nesătui, s-aveţi avere
O să vindeţi până piere
Tot ce-i românesc, dar eu
Am să-l rog pe Dumnezeu,
Să oprească viclenia
Ce îngroapă România!
Tu, Isuse, fii-ne scutul,
Că noi ne iubim trecutul,
Nu-i lăsa în nesimţire,
Dă-le hoţilor de ştire
Că din banii ce-i primesc
Când pădurea jefuiesc,
Căci hulpavă le e firea,
Nu se-aleg cu Mântuirea!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruci îndoite...

Fugitam mult şi bine
De fiare in peşteri
Cu picioarele goale
Rugându-ne la ingeri
Să ne fie doar lumini..
Ne-a fost tare bine?
Acum in intunericuri
Ne ducem singuri
Ne rugăm din invidie
Fără lumină in suflet
In prea multă lumină
Prin oraşele peşteră
Unde ne inchidem..
Prividu-ne intre noi
Ca niste fiare in război!
Şi va veni iar vremea
Cu cruci indoite in zvastici
Când o să ne ucidem

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă vântul, codrul
Cântând de frunze, dorul
Pe unde în gând, trece
Lasă turţuri, rece

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana

Ce cauţi unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurător
Şi unde păsările-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?

N-auzi cum frunzele-n poiană
Şoptesc cu zgomotul de guri
Ce se sărută, se hârjoană
În umbr-adâncă de păduri?

În cea oglindă mişcătoare
Vrei să priveşti un straniu joc.
O apă vecinic călătoare
Sub ochiul tău rămas pe loc?

S-a desprimăvărat pădurea,
E-o nouă viaţă-n orice zvon,
Şi numai tu gândeşti aiurea,
Ca tânărul Endymion.

De ce doreşti singurătate
Şi glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-şi bate,
S-adormi pe verdele covor?

Iar prin lumina cea rărită,
Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zână liniştită
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaie
Mâinuţe albe de omăt,
O faţă dulce şi bălaie,
Un trup înalt şi mlădiet.

Un arc de aur pe-al ei umăr,
Ea trece mândră la vânat
Şi peste frunze fără număr
Abia o urmă a lăsat.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda câmpurilor

Macii sunt...
Sângele eroilor inflorit
In locuri unde bătaia inimii in pământ
In sămânţă a căzut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Trăiască Naţia"

Sfânta scriptură a poeziei
Chivotul călimarei, ei,...
De-l vreţi iude şi farisei!
Scrieţi-o cu condei de tei.

Pe filă când ne plânge naţia
Juchită aspru de avuţia
Ce ne-o răsare-n palme glia
Cu codrul,.. apa şi câmpia!

Să fiţi slovelor temelia
Ce-nvaţă-n curaj copilăria
Că Ţara Sfântă ca România
Nu vei găsi-n toată poezia!

Cu curaj rostind adevărul
Intr-o zi se va aude şi ecoul!
Cu stejarul şi cu buciumul
Şi dintre noi va răsări eroul.

Cum au fost zimbrul şi securea
Gorunul, Dunărea şi roata
Ce nu şi-au plecat fruntea
De România-mi părea gata..

Căci capul plecat sabia nu-l taie!
Dar lanţurile-n lacrimi zornăie...
Când voi cei ce scrieţi poezie
Vă închinaţi la mârsăvie..

Cu tuşul politic colorat
Pentru un vers părând argintat,
Când ştiti că poetul a jurat
Aici lumii, nu e închinat.

Si crede în vise interzise
Cu sârme ghimpate, cravaşe!
Pe trupul rănit cu crevaşe
Prin Siberii-n cu multe oase.

Ce-şi strigă Muma România
Fară cruci murmurând mânia..
Tovăraşia fiind nemernicia!
Politica lingându-i curvia..

Ce nu lasă să"Trăiască Naţia"
"Sus cu dânsa"jos coruptia

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aur de aură

Omul este definit
De ce-şi adună
Pe aici în viaţă
Până în infinit.

Căci el, aurul
Ce-l are sufletul...
Nu se mai pierde
Doar dacă se vinde.

Si dacă e dăruit
Devine mai strălucit
Şi răsare-nzecit
De inimă-nmugurit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând dincolo fresce

Trăim doar să amăgim
Muncim doar să trăim..
Când o să mai şi iubim
Curcubeu... noi să simţim.

Culori de iubire
Cu gust de nemurire!
Ce e fără menire
În lumea fără miere...

Culeasă din albastru
De roiul gândurilor,
Ce este al viespilor
Ce ne sfarmă colastru...

Din fagurii inimii
Să ne naştem fluturii!
În roiuri ce adună
Polen din stele, lună..

Căci ce tot aici avem
În sărutarea rece..
Într-o clipă o să pierdem
Trecând dincolo fresce!

În iaduri ce le dorim
Şi acum unde trăim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuş de înalt

Sus pe crestele munţilor
Aşteaptă tuşul versurilor
Surd la urletul clepsidrelor
Cu adormirea demonilor

Să-l sorb însetat şi ostoit
De caruselul lumii hanger
Infipt în bătăile ce-mi pier
In globuri de cristal lucit

In deja-vuuri de ecouri
Pline de petale cu doruri
Topite pe piept în jaruri
De stele şi demoni fauri

Cu vătraie din condeie iele
Cu flamuri arzând din file
Stinse de lacrima albastră
Ce mă strigă la ea măiastră

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde infinitul începe...

Inima-mi pulsează in quasar
Zărindu-ţi chipul avatar
Răzbind, intunericul,.. cosmosul
Când mi-o mângâi cu zâmbetul

Şi buzele prelungi-n raze
Coboară să sărute talpa...
De unde infinitul incepe
Şi urcă dincolo de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Umbra-mi tremură ca o frunză-n
Bruma toamnei...
Ce ai lăsat-o
In grădina iubirii
Născută-n primăvara
Fluturilor de nai din Mai,
Arsă-n furtuna trupurilor
Cu fulgere carnale
Tunete de şoapte-n
Curcubeie de irişi
Ce se priveau-n noapte
Cu focuri din paradis
Pe marea de cearşafuri
Unde au curs
Fluvii de sudoare
Ce zac acum ingheťate
In buburuze roşii
Pe trandafiri albastri
A iubiri dintre noi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul inimii

Pe o culme in zare
Şade tolănită lună
Luminând un basm in noapte
Fulguită de sclipici cu licurici

Ochii de buhă pe un ram sticlesc
Lupii cântă in cor selenarul dor
Stele prăbuşite privesc strălucirea
Razelor călătoare după moartea lor

Eu-ţi şoptesc pe genunchi mei
Basmul arzător al inimii
Ochii-ţi sclipesc licurici fierbinţi
Tolănit privesc feeria iubirii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O duceam cu gândul
până unde se termina universul
şi-mi lăsa dorul
de a o căuta
unde nici
nu exista universul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi-aşa deodată-mi veni
Nu ştiu de unde... până unde.
Să fug de tot ce-aş mai fi
După umbrele de secunde...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!