Cruci îndoite...

Fugitam mult şi bine
De fiare in peşteri
Cu picioarele goale
Rugându-ne la ingeri
Să ne fie doar lumini..
Ne-a fost tare bine?
Acum in intunericuri
Ne ducem singuri
Ne rugăm din invidie
Fără lumină in suflet
In prea multă lumină
Prin oraşele peşteră
Unde ne inchidem..
Prividu-ne intre noi
Ca niste fiare in război!
Şi va veni iar vremea
Cu cruci indoite in zvastici
Când o să ne ucidem

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ai incerca

Nacela de inimă îndrăzneaţă
Balonul visului te prea înalţă
Şi te ridici şi iar ridici
Nestiind, tu,.. sărmană că o să pici.

Şi cazi şi spini te zgârie caudini
Rugându-te să te opresti în ei..
Cu rugi neauzite de chiar Dumnezei!
Ce-or să fie mulţi în infinit, buni..

Dar fără tine, Luciferi vor fii venini!
Ce nu au milă de ale tale căprioare
Bătăi ce mor, voind să fie iubitoare
Căci puterea ta nu are-n veci, nimeni!

Nici ingeri, nici Dumnezei, nici eu
Să te opresc să cazi în abisul tău...
De unde renaşti cu cea mai mare minune
Iubirea ce la muiat pe Dumnezeu cu fiul său..

Ce a unit două culori alb şi negru
In doi oameni, ce sunt cele mai crude fiare
Intr-o haită de lupi şi un pui de om, mirare!
Iubire esti pasărea de lumină care...

Oricât ai incerca să o innegresti
Nu faci decât mai tare să o străluceşti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinozaur cutum

Va veni aceea zi, bine ştii...
Când semnătura mi-o vei cere!
Te voi refuza fără grea părere
Când tu mai fugărit de ce tu ţii...

Lanţuri în vers pentru interes
Neaducându-ti bine aminte!
Cum ai fost fugărit înainte
De ciuma roşie ce e acum dres!

Aruncat poeziei prea pervers
De curve şi ai tăi lingăi
Dând din meliţă cu năbădăi
Dreptului de autor, imens!

Impărtit de foşti sifonari
Lăgărului adulatori!
Cu zăbrele cenzurate
Cu strigăte antifonate..

Ce nu le mai auzi şi acum
Fiind prin poezie mare păun!
Ce nu mă tem mereu să-i spun
Dinozaurul Schenk cutum

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce în altii sădim
O să reprimim
Energia răsfirată
Nu moare in veci
Si vom primi odată tot
Ori in tsunami de lumină
Sau in aisberg de vid
Oferit de amăgeală
Si durerea ei
In scufundarea abisului
De suflet
De unde a fost născută
In această clipă infimă
Test pentru vieţii viitoare
In lumină sau vid

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte de beton

Ne privim ca nişte fiare
Din zăbrelele murdare
De invidie şi trufie
Răstignindu-ne între noi..

Cu himere de eroi
Prefăcuţi de măşti
În ucigaşe găşti
În ireale zile de Paşte

Ce ni le creăm
Si mereu uităm
Să mai simţim si să iubim
În betonul ce-l preaslăvim..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La depozitul de fier vechi, ca-n junglă: peste tot fiare, fiare, fiare...

aforism de Mihail Mataringa (5 decembrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermi în lup şi zimbru

Nu vor ajunge cruci smulte
Din străbunele-mi morminte
De nu luaţi bine aminte
După Marele zid stau arme mute

Ce vor fi de sânge-nfometate
Să-si facă furiei locuinţe
Peste ţară şi morminte
Neavând armată gloanţe

Bazându-ne pe alianţe
Ce-şi vor apăra trupul
Simtind noi iar jugul
De lagăre fără clanţe

La uşile şi geamuri, tării
Ce sunt acum prea deschise
Fără falnicele armii
Ce lăsau-n urmă răpuse

Cadavre de corbi în codrii
Cosminului, la Călugăreni
De schiorlăiau duşmanii
Când lupii, zimbri erau oştenii

Sigur mă veţi pomeni
De staţi mâinile-n sân
Sub lanţul comunist spân
"Divide et Impera" în răni

Ce nu se văd acum în gropi
Camflate de ăsti casapi
Ce sapă pe dedesubt ţării
Groapa înmormântării

Ca niste viermi in lup şi zimbru
Tăindu-i si scutul ce ne e codru
Unde de hoarde ne refăceam
Reinviam si iar luptam...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virusul nu are reguli

Virusul nu face ură de rasă, de credinţă nici atât.
La el reguli nu contează, nu stă pe gânduri prea mult.
Moartea neagră nu alege între bogaţi şi săraci.
Pe toţi îi contaminează şi îi trimite la draci.
Fără un pic de clemenţă ia copii, ia şi bătrâni,
Peste tot, pe unde trece, lasă virus şi-n fântâni.
Corona virus seamănă moarte.
Pe oameni, de oameni îi desparte.
O asemenea pandemie, în lume nu s-a văzut.
Ne aflăm în plin război, cu ceva necunoscut.
A fost ciumă. A fost holeră. Chiar războaie nucleare.
Virusul e mult mai groaznic, ucide în disperare.
Am aşteptat primăvara. Primăvara a venit.
În loc să bucure ţara, în casă ne-a priponit.
Cu lacrimi privim neantul, poate zărim o speranţă.
De la geam rugăm Înaltul să aline a noastră viaţă.
Viaţa nu mai clocoteşte, pământul a-încremenit.
Tot ce-i omenesc sfârşeşte, speranţa-n bine a murit.
Nostradamus e de vină. El a fost prezicătorul
De-întuneric, nu lumină. El ne-a prezis viitorul.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea frumos te pupă în...

Emine coboară în înger de lumină
Şopteşte-le cu poezia ta de stea divină
Onoare, cinste, curaj si multă putinţă
Poeţilor, să scrie cu vers de cristalniţă

Despre chipurile cu mască de mercur
Ce te-au chinuit pe tine adevăr pur
Pentru meschinul lor tron de laur!
Ce acum... prea frumos te pupă în...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a ajuns vremea

Lumea-n jur e ca o oază de-ncercare:
Răutate, dispreţ şi dezbinare.
Ne-a ajuns vremea prorocită de Ioan,
Ce-a prins contur, iar conturul e în van...

Rugăciunea noastră încet a dispărut
Ca un Iuda, noi pe cruce L-am vândut.
Ne-a ajuns vremea când păcatu-i lăudat,
Şi-al Lui popor nu mai ştie de Sabat.

Am rămas doar singuri, împotriva tuturor...
Veghind tăcuţi lângă-al nostru Creator.
Ne-a ajuns vremea sfârşitului prezis,
Prin Cuvântul Sfânt, ce nouă ne-a fost scris.

poezie de Rareş Faragău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se mai uită la ei

In vară şi primivară
Plini de flori, mireasmă
Cine se mai uită la ei?
Acum la copaci de tei
La salcâmi plini de rugi...

Acum, rămaşi chilugi
Ca nişte bătrâni milogi.
In vântul aspru al vieţii
Asteptând cu jale copii
In cuibul palmelor goale...

La anul vor reînflori
Şi păsările vor veni...
Dar la ai noştri bătrâni
Uscaţi de viaţă prin azil
Cine se va mai şi gândi...

Cu ramurile tremurând
Cu ochii pierduţi in vânt
In toamna rece a vieţii.
Vom ajunge toţi pe rând...
Ca niste copaci chilugi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trib XVII

Trib XVII - Ion Caraion

Adăugat de: Gerra Orivera
Unii au plecat pe o potecă alţii pe alta
fuseseră două poteci
noi ne-am înmulţit ei nu s-au înmulţit
sau ei s-au înmulţit sau noi sau ei sau
şi fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilor
împrejurărilor
fără să schimbăm împrejurările, lucrurile, zeii
oul tot ou – copiii tot copii
seara şi dimineaţa tot seară şi dimineaţă

acum în loc de copaci şi fiare, de-ntuneric şi frică
erau copaci şi fiare, întuneric şi frică
acum în loc de pădure era pădure în loc de minciună
era minciună

în loc de conserve erau conserve
ei au făcut lumină din uitare
noi am făcut din amintire
iar din lumini şi unii şi alţii am făcut foc
şi cărbune pe urmă
şi pe urmă am făcut întuneric
amintirea: întuneric
pe alte două poteci, care nu mai erau cele dintâi,
nesiguri străini orbecăind
ne-am reîntors în pădure
unde toate potecile se-ncolăciră într-un ghem enorm
şi unde ne aştepta zeul
ha! ha! ha! ha! ha! ha!

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)

nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
şi nici
ultimele îmbrăţişări
ştiu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
mă privea Dumnezeu
de parcă
nu s-ar fi
întâmplat mai nimic
până în ziua în care
mi-a şoptit
întoarce-te în lumină şi
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
şi vei fi tu însuţi

aşa e

când răsare soarele
în oraşul din mine e lumină
multă multă lumină în amintirea
celui care a fost
tata

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt împăiat

Pe vârf înalt cu luna-i aură cunjură
Stă ciuta cu bătaia inimii ce-i gândură
După coarnele-n care boncălăia luna
De se cutremura pădurea şi jivina.

Cu ecou unde mi-o aleargă dorul..
Bată-l moartea şi pe el şi pe hăitaşi
C-au lăsat-o cu doi mândri fecioraşi
Să-i poarte pe unde neumblat e codrul..

Căci fiara acum îi este neomul
Ce-şi urlă mândria cu plumbul şi cornul..
Acela de egoism şi ură prea înalt
Ce acum şade pe un perete-mpăiat

Ce o face să coboare cu capul plecat
Să ducă dintre stele curaj neînfricat..
Puilor ce o strigă să le fie alăptat
Până într-o zi când în strigăt împăiat

In ecouri de păduri şi căprioare
Ne vom da seama că suntem reci fiare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi aminte

O stâncă odată sfărmată
Nu v-a-vea niciodată
Puterea ei de dinainte
De va fi-n braţe călite

Să schimbăm vulturii noştri
Ce o apară de fiare
Să fim neînfrânţi-n zare
Noi spartani albaştri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu...

De ce te-am ales pe tine
Din atâtea priviri feline,
Şi te-am ascuns in mine
În tăceri de peşteri..
Unde ţi-am inchis ecoul
În sunetul din căuşul...
De unde sorbeai apă
de izvoare
Ca dintr-o scoică de mare.
Şi... ucis de intrebări
Nu ştiu,.. nu găsesc răspunsul
Care mi-l dă sărutul.
Ca un răsărit de soare
Într-o peşteră pe un mal de mare...
În stânca pieptului
Măcinată de valurile timpului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod diferit

suntem atît de diferiţi
încît singurul lucru bun pe care-l mai putem face
e să admirăm tot ceea ce nu ne aparţine
chiar şi dragostea
să admirăm fără ură
fără invidie
fără teama de singurătate
şi să nu mai ocolim suferinţa
pentru că de viaţă
nu ne vom vindeca niciodată.

credeam că e bine să mă feresc
că nu pot să o spun pe bune
aşa cum se anunţă la radio un raid aerian
sau ceva asemănător
dar asta nu mi-a adus nimic bun.

oamenii sunt schimbători în sentimente
în realitatea fiecăruia vei găsi doar cuvintele lui
atît de multe cuvinte
încît a simţi rămîne departe.

au venit unii
m-au luat de acasă şi m-au băgat într-o cameră
fereastra are fiare pe orizontală
fiare pe verticală
şi dacă nu eşti atent
unele străpung camera
îţi pot sfîrteca o mână
pieptul ceva să sîngerezi de moarte
nu contează ce
orice în fiarele alea.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio...

Şi crezi că nu te aud cum râzi
Tu fosta mea cu miros fals de brazi...
Ce între tentacule multe te scalzi
Căutând să fi muză în multe poezii!

Ce te vor sfâşia ca şi pe o haină
Răsfirată in a inimii rugină...
Când vei deveni iederă bătrână
Zâmbind în ochii lumii ca o lună.

Rămasă in noapte fără lumină
Jeluind singuratatea venină!
Ce mi-ai lăsat-o şi mie rană
Astupată şi de inima mea iertată,

Ce-ţi doreşte numai de bine
Şi-ti spune adio rămâi cu bine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă minţi

Să nu mă minţi acum, mai bine niciodată
Căci dragostea ne moare-n anotimp,
E iarnă cu alei întortocheate
Spre inimi nu se-ajunge-n contratimp.

Să nu mă minţi acum, mai bine niciodată,
Căci frunze suntem în bătăi de vânt,
Suntem noi, doi, şi iarna o arată
Şi şi-ar dori un soare-n plin cuvânt.

Să nu ma minţi acum, mai bine niciodată
De-am trece singuri gândurile reci
Şi vorbe multe, spuse fără noimă
Ce-au transformat din vise în poteci

Să nu mă minţi acum, mai bine niciodată
Am fost făcuţi din dragoste si vis
Dar n-am ştiut culege rodul toamnei
Ducem acum în spate ce e scris.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dar de Sfintele Paşti, tuturor ce cred în divinitate

Noi toţi suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm şi la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere şi povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Şi rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înşine-am mâncat
Şi sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană şi păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Şi va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Şi Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Şi morţi şi vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Şi lutului va da eliberare.
Atunci vom ştii c-al vieţii noastre chin
Se va sfârşi doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat şi vină.
Tu bun creştin, mergi, roagă-ţi de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieţii tale,
Să-ţi fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire şi prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate şi iubire,
Să trecţi pragul plâns al Învierii
Şi să uitaţi de patima durerii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vis

Ce vis eşti tu, femeie
cu frumuseţe de Dumnezeie
nălţătoare de fluturi din lutul
coconilor de mere în Paradisul

ce nu-l poate creea nici Dumnezeu
în toate lumile unde te voi căuta mereu
pe tine, cea ce-n suflet îmblânzeşte
şi iubeşte...
ingeri şi demoni mei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!