Moartea pădurilor

Din hoţie în hoţie
E pădurea mai pustie!
Taie drujba şi toporul,
De-am ajuns să ducem dorul
Munţilor împăduriţi,
Care urlă dezgoliţi...
Ştiţi voi, criminali de soi,
C-aţi intrat într-un război
Cu trecutul nostru sfânt
Şi blesteamă din mormânt,
Toţi străbunii ce-au trudit,
Până au împădurit
Şi la deal, şi la câmpie,
În frumoasa Românie?
Din mormânt se vor afară
C-au luptat s-aveţi o ţară,
Iar acum, pe-arginţi puţini
Voi o vindeţi la străini!
Ştiţi cum sună treaba asta,
Parcă ne-a lovit năpasta,
Iar strămoşii, vechi ecou,
Voi îi omorâţi din nou!
Cum priviţi în ochi nepoţii,
Nu vedeţi cum sunt cu toţii
Pregătiţi să aibă-o viaţă,
N-o să aibă-un cap de aţă!
Nu lăsaţi un mâine clar,
Voi tăiaţi şi iar şi iar,
Nesătui, s-aveţi avere
O să vindeţi până piere
Tot ce-i românesc, dar eu
Am să-l rog pe Dumnezeu,
Să oprească viclenia
Ce îngroapă România!
Tu, Isuse, fii-ne scutul,
Că noi ne iubim trecutul,
Nu-i lăsa în nesimţire,
Dă-le hoţilor de ştire
Că din banii ce-i primesc
Când pădurea jefuiesc,
Căci hulpavă le e firea,
Nu se-aleg cu Mântuirea!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, pământ sfânt

De ce au luptat străbunii,
Pentru ce-au ales să moară?
Să scoată la vânzare unii
Minunata noastră ţară?

Şi-au plecat plini de speranţă
Bravii soldaţi la război
Într-o frumoasă dimineaţă
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au vărsat lacrimi şi sânge
Să-i spunem acum pe nume.
Dar patria mea e tristă, plânge
Copiii ei sunt departe... în lume.

Pe noi cum să nu ne doară
Când ne vedem fraţii alungaţi
Străini ajungi la ei în ţară
Şi-n sărăcie ani de zile uitaţi.

Însă cu toată ambiţia şi voinţa
Ne apăram pământul sfânt.
Limba, istoria, portul, credinţa
Până vom ajunge în mormânt!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi este inima amară

Fie zi, sau fie seară,
Tot la voi îmi şade gândul.
Îmi este inima amară
Că vindeţi casa şi pământul.
Că vindeţi munca mea de-o viaţă.
Nici ce-i al vostru nu păstraţi.
În voi nu am nicio speranţă.
Voi tot ce-aveţi, înstrăinaţi.
Pe voi nu vă doare burta.
Pe câmp voi n-aţi asudat.
Nu ştiţi s-adunaţi cu furca,
Apă la vite n-aţi dat.
În curte, păsări n-aţi crescut.
Mâncaţi doar de cumpărat.
Grija casei n-aţi avut,
De săpat, nu aţi săpat.
Sunteţi copii de bani gata,
Staţi cu tehnica în cap.
Voi luaţi totul de-a gata
La greu, băgaţi capul în sac
Mă întreb şi eu acuma
Ce se va-întâmpla cu voi?
Pe ce ştiţi să puneţi mâna
Dacă vine un război?
Voi nimic nu ştiţi a face.
Vai şi-amar de viaţa voastră!
Fie război fie pace,
Vai de România noastră.!

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Eminescu

Două frunze de arţar,
Ca pe-o lespede de-altar,
S-au culcat pe al tău mormânt,
Omul nostru cel mai sfânt.

Pe Coşbuc şi Caragiale,
Doi vecini de-ai dumitale,
Dumnezeu îi ocroteşte,
C-au simţit doar româneşte.

Nichita în două clipe,
S-a'mbrăcat în necuvinte
Şi'mpreună ei păzesc
Cuvântul cel românesc.

Iară tu, Mărite Doamne,
Scrie-ţi versul ce ne doare,
Despre ţara ce nu moare,
Despre România Mare.

Ce se'ntinde pară-mi-sa
De la Nistru pân' la Tisa
Şi din nord până la mare,
Românie, ţară floare.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn pentru fraţii români

Să nu uiţi de-ai noştri eroi
Ce au luptat în război
Să avem acum o ţară
Au ales timpuriu să moară
Iar până la ultima suflare
S-au zbătut cu determinare.
Au vărsat lacrimi şi sânge,
Dar Ştefan la Cetate plânge
Fiindcă Moldova lui iubită
De duşmani e cotropită.
Regiunea lui, averea toată
A fost de graniţă trasată
Şi plânge Ştefan la Cetate
Pentru destinele curmate.
Plâng străbunii în mormânt
Pentru plaiul lor cel sfânt.
Dragi români... să nu uităm
Mândria-n piept s-o purtăm
Uniţi întotdeauna să fim
Ţara cu ardoare s-o iubim.
Căci noi numai împreună
Putem aduce vremea bună
Şi să-l rugăm pe Dumnezeu
Să nu ne lase acum, la greu!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de Crăciun

Bine-ai venit Isuse!
Pe-al nostru vechi pământ,
Te salutam cu toţii,
Din noaptea de mormânt.

Bine-ai venit Isuse!
Ce mult te-am aşteptat,
Ne închinăm doar Ţie,
Sfânt Fiu de Împărat!

Bine-ai venit Isuse!
Ţi-urează şi păstorii
Lăsând o clipă turma,
S-anunţe muritorii.

Bine-ai venit Isuse!
Şopteşte-ncet Maria,
Eşti unica speranţă,
Cel aşteptat: Mesia!

Bine-ai venit Isuse!
Cu toţii Te-adoram,
Cu magii de departe
Fiinţa Ţi-o predăm.

Bine-ai venit Isuse,
Rege dumnezeiesc,
Din ieslea cea săracă
Cu drag eu Te primesc!

poezie de Nelu Roşu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţie pe felie

Avem o ţară ca-n poveşti,
Dar vremurile-s grele
Că n-ai unde să piteşti
Pădurea de lichele.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legiferaţi bestii

La patru ace, încostumaţi
Cu zâmbetul în zeflemea,
La muncă marţi ori miercurea,
Neam de căţea, de jagardea...
În lanţ să fiţi legiferaţi!

Scrobiţi şi-n gât încravataţi,
Ţanţoşi, trecând cu leşul zilei,
În dispreţ privind poporul milei
În ţara mitei, şpăgii, pilei...
În foc pieriţi legiferaţi!

Mă jur, cu-ai mei, popor de fraţi,
Să vă blestem şi pe copii,
Să putreziţi cu toţi de vii...
Doar ochi deschişi şi sângerii
Să-i aveţi hoit... legiferaţi!

Canalii, să vă îmbuibaţi,
Vă înjur, Christosul mamei voastre,
Că neamurile-mi luaţi de proaste
Şi credeţi tot ce-s, îs ale voastre...
În ştreang, să fiţi legiferaţi!

Doctori, în şpăgi şcolarizaţi,
Profesori, ascunşi proxeneţi,
De bogăţii pe viaţă beţi,
Ce ţară vindeţi, precupeţi...
Vă scuip, parşivi legiferaţi!

Fără conştiinţă, sceleraţi
Până şi moarte să pretindeţi
Şi suflet de român să vindeţi,
Păduri, spitale să aprindeţi...
Moartea să vi-o legiferaţi!...

De viaţă... oricum handicapaţi!

Şi-n stradă, de popor lăsaţi,
El va renaşte iar cămine,
C-au mâini şi creier, ca şi mine
Şi, mamă, ţară ni-s divine...
Pe dracu să-l legiferaţi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt împăiat

Pe vârf înalt cu luna-i aură cunjură
Stă ciuta cu bătaia inimii ce-i gândură
După coarnele-n care boncălăia luna
De se cutremura pădurea şi jivina.

Cu ecou unde mi-o aleargă dorul..
Bată-l moartea şi pe el şi pe hăitaşi
C-au lăsat-o cu doi mândri fecioraşi
Să-i poarte pe unde neumblat e codrul..

Căci fiara acum îi este neomul
Ce-şi urlă mândria cu plumbul şi cornul..
Acela de egoism şi ură prea înalt
Ce acum şade pe un perete-mpăiat

Ce o face să coboare cu capul plecat
Să ducă dintre stele curaj neînfricat..
Puilor ce o strigă să le fie alăptat
Până într-o zi când în strigăt împăiat

In ecouri de păduri şi căprioare
Ne vom da seama că suntem reci fiare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienilor mioritici

Spun unii că toţi sunteţi hoţi,
Eu spun că voi vă vindeţi toţi;
Iar ce-i mai jalnic, eu vă zic,
Vă vindeţi unii... pe nimic.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi de ştire c-a-nviat

Daţi de ştire înc-odat'
Despre tainica lucrare
Domnul vieţii a-nviat
Unde e acum Pilat?
A respins a Lui chemare
Ceru-i spune: "vinovat"

Exprimaţi cu glas voios
Că trăieşte Salvatorul
Din robie El ne-a scos
S-avem suflet credincios,
Să ştim Cine-i Creatorul
Omului evlavios.

Locul Lui nu e-n mormânt
Fiul a ieşit din moarte
Să intrăm în Legământ,
Să avem spre Rai avânt,
Să trăim ce-i scris în Carte
Chiar când vine asprul vânt.

Alergaţi nu spre sicriu
Ci spre locul de-ntâlnire
Spuneţi ce profeţii scriu
(Până nu este târziu)
Despre-un loc de moştenire
Unde nu-i nimic pustiu.

Vreţi cu El, în veci, să fiţi
Ştiţi c-acesta vă e dorul
Vorbe-nalte să rostiţi
Nepăsarea s-o topiţi
Să se bucure poporul
Toţi să vă însufleţiţi.

Forţa cea dumnezeiască
Ce-a creat un Univers
Fost-a-n stare să-L trezească
N-au putut să o oprească
Cei cu gândul lor advers
Şi trăire pământească.

Doar trei zile şi nopţi trei
A stat Fiu-n nefiinţă
L-au văzut, apoi, evrei
Şi-ntristatele femei
Şi I-au dat recunoştinţă
Şi-au mai pus în vas ulei.

Daţi de ştire chiar acum
Că vă vede, că Îi pasă
Şi că e cu voi pe drum
Şi prin ceaţă şi prin fum,
Că e viu, că nu vă lasă
În incintele cu scrum.

Că-i la culme bucuria
Toţi să ştie şi să vrea
Să alerge ca Maria
Să-I prezinte mărturia
Şi ofrandă să Îi dea
C-asta este datoria.

Cu întinerit elan
Pretutindeni daţi de ştire
Că s-a împlinit un plan
Din cerescul Canaan
Să nu fie despărţire
Ci doar munci sublime-n Lan.

Azi şi mâine şi în veci
Îţi dăm, Mire, adorare
N-ai rămas în zone reci
Şi-astăzi prin cetate treci
Să ne-aduci înviorare
Şi apoi, cântând, să pleci.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns la chestiune inutilă

Băi, ce-i? Voi sunteţi idioţi
Să vă votaţi, ca voi, tot hoţi
Şi apoi să le strigaţi "Hoţie!",
Când voi o practicaţi? Prostie!

Tot plângeţi, fals înlăcrimaţi,
Că sunteţi desconsideraţi,
Când voi corupţia iubiţi...
C-o practicaţi de când vă ştiţi!

Nu-i clar că sunteţi cu toţi mentori
Şi cei aleşi vă sunt doar vectori
De toate relele, ca fraţi...
Că de-aia şi-i numiţi, votaţi?

Ce dracu, nu vă e ruşine
Să vă întrebaţi de unde vine
O lume ce predă "Înşeală!"...
Minciuni... fondante, în poleială!!!

Eu nu am nicio îndoială!
Doar ipocriţii o dau... plesneală?!...

pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România dă-i tu azi

colţ de rai atâţi am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toţi să bem din apa vie

floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie

România cu Ardealul
strop de rouă din Carpaţi
în români să-nscrie dorul
de-a fi toţi — oameni curaţi

Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem ţintă — căpătâi
şi pe Mielul Glorios
îl vrem —dragoste dintâi

de la Tisa pân" la Mare
de la Prut la Timişoara
tot românu-n sărbătoare
să-şi aclame astăzi ţara

vrem viaţa cum ne-a dat
la toţi Bunul Dumnezeu
traiul să-l avem curat
să-l slăvim pe El mereu

România o vrem curată
ca o floare sus pe munte
Românii fără de pată
toţi de Dumnezeu s-asculte

nu viaţa cea murdară
ci cum vrea astăzi Hristos
şi cum sfinţii o urmară
sus privind şi nu pe jos

România dă-i tu azi
Lui Hristos a ta fiinţă
pentru El mereu să arzi
în El tu să ai credinţă

căci Hristos e Creatorul
omului de pe pământ
El cu Tatăl creă omul
El — al Tatălui Cuvânt

şi-a murit Isus pe cruce
pentru veci noi să fim vii
El lumina ce străluce
s-o sorbim în veşnicii

prin credinţă dar se poate
azi prin El să fim salvaţi
sloboziţi de vechea moarte
căci suntem răscumpăraţi

România dar trăieşte
viaţa aşa cum vrea Hristos
căci El omu-l răsplăteşte
de-a ascultat pe pământ jos

de Cuvântul Lui cel Sfânt
Evanghelia iubirii
va lăsa a lui mormânt
pentru ţara răsplătirii

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul vieţii

Hai nu-mi spune cu durere
Că viaţa-i doar o poveste,
Căci doar cel ce doarme piere
Şi ce vezi nu e ce este.

Viaţa e pe veci stăpână
Nu se-ndreaptă spre mormânt
Trupul nostru e ţărână
Însă sufletul e sfânt.

Bucurie, supărare,
Nu pe-acestea le visăm
Ci să ne silim mai tare
Zi de zi să progresăm.

Arta-i artă, Timpul zboară,
Inima deşi-n avânt
Răscolită-i de fanfară
Când ne ducem spre mormânt.

Pe-al lumii câmp de bătaie
Când viaţa te va sfădi
Nu sta ca o vită-n ploaie,
Luptă şi vei izbândi.

Viitoru-i aparent
Trecutul e mort mereu
Tu trăieşte în Prezent,
Cu frică de Dumnezeu.

Sfinţii care-au fost ne-nvaţă
Că mereu, în fel şi chip,
Noi lăsăm urme în viaţă
Pe al timpului nisip.

Şi aceste urme poate
Vor fi de folos cuiva
Vreunui oropsit de frate
Care se va-ncuraja.

Aşadar, hai să lucrăm,
Nu contează ce va fi,
Să-mplinim, să căutăm,
S-aşteptăm ce va veni.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plâng străbunii

Ne plâng străbunii în mormânt
Văzând ce se întâmplă pe pământ.
De ură, de dureri şi duşmănie,
De viaţa noastră dată chezăşie.

E tot mai plin pământul de sărmani,
De terorişti, de criminali şi şarlatani.
De oameni care pentru-un pumn de bani
Aruncă-n jur doar vorbe de ocară.
Oprşte, Doamne,-această cruntă boală!

Boala-i transfigurată-n pocăinţă,
Dar nu plecăm genunchiul cu căinţă.
E doar o mască falsă-n care arde
Dorinţa lumii pentru libertate.
Dorinţa de-a lăsa pentru Iisus
Povara ce ni s-a ursit de sus.

Se simte clocotind ipocrizia,
Căci am uitat ce-nseamnă omenia.
Sunt tot mai mulţi români plecaţi în lume...
Întoarce-te în ţara ta, române!
Ai fost prea mult străinilor o slugă...
Povara ce o duci, te rog, aruncă!
În ţara ta întoarce-te şi plângi,
Chiar dacă brazdele durerii sunt adânci.

De s-ar întoarce Ştefan sau Corvin,
De-ar şti că suntem slugă la străin,
Cu arma-ar face drum peste hotare
Şi ne-ar salva de greaua întristare.
Şi ar tăia cu fulgeru-n furtună
Pe cei ce la străini întind o mână.
Ei ne-au lăsat, murind, un jurământ:
Să apărăm murind acest pământ.

Noi azi ne vindem glia la străini
Şi-a prins străinu-n ţară rădăcini.
Acum pământul nostru roditor
E dat mai pe nimic străinilor.
Cu toţii l-au prădat, l-au umilit.
Şi în genunchi strămăşii ne-au trudit!
Plânge în suflet cumpăna fântânii
Că s-au pierdut printre străini românii.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie deşteptarea

Doamne sună deşteptarea
căci ni s-a umplut paharul
ne-a ajuns la gât şi marea
şi-avem noapte cu hectarul

Zău ni s-a umplut paharul
România parcă-i beată
soarta i-a furat-o zarul
a(m) pierdut-o înc-o dată

România parcă-i beată
i-a ajuns la gât şi marea
fost-am daci parcă odată
Doamne sună deşteptarea

Căci ni s-a umplut paharul
şi-am să-l sparg f...-i amarul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 septembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toţi azi ca să ne zidim
o viaţă fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toţi lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
şi al vieţii viu Cuvânt

toţi dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toţi pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
şi lumnină şi menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideţi dar acum cu toţii
să-i dăm fiinţa şi iubirea
Isus chiar şi-n clipa morţii
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieţii aşezăminte
toţi să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viaţa-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
fiinţele să ne inunde
ca noi toţi să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străini

Străini suntem la noi în ţară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini şi pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem şi între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar şi nostimi

Străini suntem debusolaţi
Pe drumul vieţii pe trasee
Suntem străini şi printre fraţi
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci aşa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Şi foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne ştim
Aici şi-n alte universuri
Suntem străini şi când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

nu tăiaţi pădurea verde
Eminescu-n depărtare..
mă intreabă... unde-i codrul?
ii răspund... e la vânzare

mă intreabă tata-n noapte
unde sunt salcâmii mei?
ii răspund... ii taie hoţii...
cei de azi si cei de ieri

mă intreabă fiica mare..
unde-i zestrea de goruni?
ii răspund.. o taie unii..
dar eu cred că sunt nebuni..

defrişaţi.. golaşi in ploaie..
munţii noştri... dragi Carpaţi
pleacă si ei să muncească
c-au ramas cam dezbrăcaţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt promis vouă cu emin sfânt

Nu m-aţi crezut voi zei în cuvânt
Că sunt doar ceea sunt să-mi cânt
Şi mi-aţi arătat ce as putea pentru voi, fi
Să fiu ce în veci nu as putea fi...

Şi de aceea vă promit cu emin cuvânt
Vă voi sterge de pe file cu a voastră amăgire
Ce-o vindeţi lumii prin teorii despre iubire..
Acest cuvânt cu sărut atât de sfânt...

Ce nu poate fii averea nimănui pe pământ
Căci in palme nu poţi prinde o adiere de vânt..
Şi totuşi dorit de oricine pe pământ
Ce voi ati vrut să mi-l omorâţi în cuvânt..

Şi de aceea nu vă iert cât aici voi trăi
Căci voi nu ştiţi cum să trăieşi fără iubire
Să fi doar întunecime de umbră în prăpăstii
Să auzi doar şoapta de soare...

Intr-un tuş de umbră în abis de călimară
Cum ai sta în mormânt privind afară
Cu urlet în suflet şi inimă de fiară
Ce vrea o bucată de carne de lumină...

Sătul de intunericul hoiturilor găsite
Cu viermi ce colcăie în ispite
Dorind să guste sânge de rouă proaspăt
Să simtă că poate să o ia de la capăt...

Să alerge hoinar derbedeu pe curcubeu
Neînchinat bucătii de lanţ ce o aruncă un zeu
Să pari că esti sătul inchinat lui cu totul
Să-ti ardă el pentru a se incălzi sufletului, mirul...

Şi de aceea cuvântul meu va fi eminul sfânt
Cu care voi tăia cât voi trăi în cuvânt
Şi după, când nu voi mai fi... mă veţi auzi în adierea vântului
Când îmi veţi răscoli filele...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt Hombre, cum nu mă mai ştiţi?
pe mulţi scăpat-am de bandiţi,
când bate vântul într-o parte
şi unii zic că nu am carte,
gândiţi-vă la muşchii mei
şi cum mă bat cu câini, cu lei
să salvez vieţi cam păcătoase,
s-ajungeţi teferi pe la case,
de tot ce nu pot apăra
e fiscul şi prostia, da,
în rest, eu sunt un cavaler,
în schimb numai chiftele cer,
cu cimbru, usturoi, piper
şi rumenite bine, sper,
s-aveţi alături şi-un ardei
mai copt pe plită, cu mujdei,
iar la desert o savarină,
cum? nu sunt gusturi de felină?
cine v-a spus, chiar vreau să ştiu,
să nu se facă prea târziu,
să vă salvez mă mai gândesc,
dacă chiftele nu primesc,
când bandele de şobolani
şi şoareci, reputaţi golani,
de peste tot or ataca
să ştiţi că nu e treaba mea,
un hombre sunt şi cer respect,
e important acest aspect.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!