
"Trăiască Nația"
Sfânta scriptură a poeziei
Chivotul călimarei, ei,...
De-l vreți iude și farisei!
Scrieți-o cu condei de tei.
Pe filă când ne plânge nația
Juchită aspru de avuția
Ce ne-o răsare-n palme glia
Cu codrul,.. apa și câmpia!
Să fiți slovelor temelia
Ce-nvață-n curaj copilăria
Că Țara Sfântă ca România
Nu vei găsi-n toată poezia!
Cu curaj rostind adevărul
Intr-o zi se va aude și ecoul!
Cu stejarul și cu buciumul
Și dintre noi va răsări eroul.
Cum au fost zimbrul și securea
Gorunul, Dunărea și roata
Ce nu și-au plecat fruntea
De România-mi părea gata..
Căci capul plecat sabia nu-l taie!
Dar lanțurile-n lacrimi zornăie...
Când voi cei ce scrieți poezie
Vă închinați la mârsăvie..
Cu tușul politic colorat
Pentru un vers părând argintat,
Când știti că poetul a jurat
Aici lumii, nu e închinat.
Si crede în vise interzise
Cu sârme ghimpate, cravașe!
Pe trupul rănit cu crevașe
Prin Siberii-n cu multe oase.
Ce-și strigă Muma România
Fară cruci murmurând mânia..
Tovărașia fiind nemernicia!
Politica lingându-i curvia..
Ce nu lasă să"Trăiască Nația"
"Sus cu dânsa"jos coruptia
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre stejari
- poezii despre sfinți
- poezii despre politică
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre sfințenie
Citate similare
Am fost eroi și vom fi încă
Dacă peste țara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.
Am fost eroi și vom fi încă.
Iar vița noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.
Ne mândrim cu nația română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra țara străbună
Și toate câte-am moștenit.
Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu dușmănie.
Chiar dacă murim în luptă
Pentru țara noastră sfântă,
Suntem clădiți din tare stâncă,
Am fost eroi și suntem încă.
Am fost eroi, și suntem încă
Ostași în armata română.
Noi de la viață-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.
Să apărăm limba și neamul,
Să ținem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea și ramul,
Stăpân să fie doar poporul.
Țarina-n care străbunii
Au semănat oase și grâu,
E țara-n care românii
Se-adapă din același râu.
Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.
Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credință o urmăm.
Am fost eroi și vom fi încă.
Ne vom lupta să dăinuim.
Noi suntem rupți din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.
poezie de Dumitru Delcă (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre România, poezii despre lumină, poezii despre armată, poezii despre apărare, poezii despre vorbire sau poezii despre stânci

De la Daia până la Baia
Din Banat până în Moldova
De la Baia până la Daia
Prin lume am vreo pereche?
Fiind cercel de vers in ureche!
Pe o tâmplă-ți selenară
In ritm quasar seară de seară
Lebedă mereu-mi ascunsă
Pe fața Lunii nepătrunsă
De vreo privire lumească
Unde stau-ngeri s-odinească
Inorogi cei înstelați
De tine, mie înseuați.
Și de la Daia până-n Baia
Din Banat pâna la Tighina
Hai s-alungăm din ochi ploaia
Reunind Romania divină
Să ne pomenească nepoții
Să ne stie de frică hoții
De la Daia până la Baia
S-alungam din ochi ploaia
Cu horă sfântă mână-n mână
Fetele cu albă cunună
Feciorii cu bici de stână
Să renastem Nația Română
De la Daia până la Baia
Să ne simtă-n ochii văpaia
Hotii, dusmani încărcați
In tren spre Siberii-mbarcațî
Să ne luăm iar Regină
Una Sfântă nouă Mușatină
Să se audă de noi în lume
Cu armăsari plini-n spume
De la Daia până la Baia
De la Oravița-n Cernăuți
Să fim iar recunoscuți
Unind Mare iar România
De să ne cânte ciocârlia
Si in port la Cetatea Albă
Purtând mândri iie albă
SUS CU NAȚIA, JOS CORUPTIA
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre urechi, poezii despre unicorni, poezii despre trenuri, poezii despre timp sau poezii despre seară

Strigăt împăiat
Pe vârf înalt cu luna-i aură cunjură
Stă ciuta cu bătaia inimii ce-i gândură
După coarnele-n care boncălăia luna
De se cutremura pădurea și jivina.
Cu ecou unde mi-o aleargă dorul..
Bată-l moartea și pe el și pe hăitași
C-au lăsat-o cu doi mândri feciorași
Să-i poarte pe unde neumblat e codrul..
Căci fiara acum îi este neomul
Ce-și urlă mândria cu plumbul și cornul..
Acela de egoism și ură prea înalt
Ce acum șade pe un perete-mpăiat
Ce o face să coboare cu capul plecat
Să ducă dintre stele curaj neînfricat..
Puilor ce o strigă să le fie alăptat
Până într-o zi când în strigăt împăiat
In ecouri de păduri și căprioare
Ne vom da seama că suntem reci fiare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre mândrie
- poezii despre înălțime
- poezii despre stele
- poezii despre puls
- poezii despre plumb
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
Întoarcerea la rădăcini
De oriunde-ai fi în lume,
întoarcerea la rădăcini
te arde ca un cărbune,
să vii acasă din străini.
Copil, aicea te-ai născut.
De ce-ai plecat din țară?
Aici prieteni ai avut.
Și pâinea nu-i amară.
Aici sunt părinții tăi,
frații și surorile.
Tot aici sunt munți și văi
să le calci cărările.
Aici străbunii au luptat
ca să avem libertate.
Când au murit, le-am adunat
oasele împrăștiate.
De oriunde-ai fi plecat,
Întoarce-te la rădăcini!
Ca un magnet adevărat
te cheamă glia din străini.
De strajă îți stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații,
noi, nația română.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre prietenie, poezii despre naștere, poezii despre munți, poezii despre magnetism, poezii despre libertate, poezii despre cărbune sau poezii despre copilărie

Capul plecat sabia nu-l taie
Proverbul e controversat,
Iar după mine-i un truism:
Un cap, atunci când e plecat,
E, logic, lângă organism.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre proverbe sau epigrame despre logică

1 Decembrie
E zi de sărbătoare, prilej de bucurie,
În cântec și în ie se-mbracă mândra glie;
Se-aude-n cer chemarea: fiți din nou stăpâni!
La multi ani România, la mulți ani români!
Încearcă să te frângă, cu ura lor tenace,
Dar tu le-arăți că sângele, apă nu se face!
Aici domnesc iubirea, cinstea și omenia,
La mulți ani români, la mulți ani România!
Să duceți cu mândrie flamura tricoloră,
Să nu uitați vreodată de a unirii horă,
Căci țara nu se lasă pradă la păgâni,
La multi ani, Romania, la mulți ani, români!
Oricât ai fi trădată, hulită și săracă,
Tu neamu-ți tragi din voievozi ce capul nu-și pleacă,
Când ești lovită, știi să-ți arăți mânia,
La mulți ani români, la mulți ani, România!
poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre trădare, poezii despre sărăcie, poezii despre sărbători, poezii despre sânge, poezii despre perseverență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

1 Decembrie
E zi de sărbătoare, prilej de bucurie,
În cântec și în ie se-mbracă mândra glie;
Se-aude-n cer chemarea: fiți din nou stăpâni!
La multi ani România, la mulți ani români!
Încearcă să te frângă, cu ura lor tenace,
Dar tu le-arăți că sângele, apă nu se face!
Aici domnesc iubirea, cinstea și omenia,
La mulți ani români, la mulți ani România!
Să duceți cu mândrie flamura tricoloră,
Să nu uitați vreodată de a unirii horă,
Căci țara nu se lasă pradă la păgâni,
La multi ani, Romania, la mulți ani, români!
Oricât ai fi trădată, hulită și săracă,
Tu neamu-ți tragi din voievozi ce capul nu-și pleacă,
Când ești lovită, știi să-ți arăți mânia,
La mulți ani români, la mulți ani, România!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut în România
M-am născut în România,
Țara unei guri de rai,
Unde Miorița-și plânge
Oful pe-un picior de plai.
M-am născut în România,
Țara Munților Carpați,
Cu-ale lor creste semețe
Și păduri cu brazi înalți.
M-am născut în România,
Cu podișuri și câmpii,
Râuri, Dunăre și Mare,
Aur și-alte bogății.
M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.
M-am născut în România,
Țara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.
M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârșitul,
Tot acolo, vreau să mor!
M-am născut în România,
Țara strămoșilor mei,
Și vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...
poezie de Nicu Andrița
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre sat, poezii despre râuri, poezii despre plâns sau poezii despre picioare

Vă rog, secera jos
Celor ce lingeți tușul de pe
Filele mele
Apoi lingând file cu limba
Pentru a căpăta laurii
De reflexie a ceea ce vă doriți
Atât vă spun
Sunt condei ronin
Nu sunt legat de nici o umbră
Care murdăreste fila literaturii române...
Ferițivă....
Si incercați să vă folositi
Inspirația proprie
Nu ceea salivată de pe alte file
Pline de sudoarea sangvină
A poetului ce se usucă
Cu fiecare vers pe care il scrie
In scrum din condeiul trupului
Arzând doar pentru a simți
Că poate zbura de aici
In fum nor ce-o fi
Numai să zboare
Din noroiul tușului
Ce-l radeți lingând alte creații...
Vă avertizez fără să glumesc!
Satira mea e cea mai dură
Din câte se pot găsi
O scot cu vârf de diamant
Al răbdării frământării mele
A cărbunelui cu care scriu
Din scrumul muiat cu cerneală
Ars mine din condeiul meu
Din lava creatiei
Unde turbam când vedeam
Ce faceți din literatura noastră
Cu
P ile
C unostinte
R elatii
Asa că vă rog frumos
Laba jos de seceră
Care taie iarba slovelor
Ce răsare din file
Ce o tăiați voi
Pentru a vă impleti
Cununi de lauri....
Căci voi intra in voi
Si nu cred că vreți să-mi cunoașteți
Fata demonică a roninului menestrel
Ce taie până in lava poeziei
Pentru a scoate diamante
De cuvinte...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre literatură, poezii despre dorințe, poezii despre diamante, poezii despre cenușă, poezii despre zbor sau poezii despre umor

Hora zalelor
Ucis e puful de păpădie al dreptății-n România?
A învins ca de atâtea ori,.. iar nemernicia.
Vai! Chinuită o să-ți fie pădurea, izvorul, glia
Căci acum ne pare tare dulceagă sclavia.
Dar va veni și vremea când lanțul ne va colinda
Cimitirul, școala, spitalul, priveghiul, tinda.
Căci clipa dreptății ați vândut-o ca secunda
Timpului ce va curge în clepsidră ca rotunda
zală ce cuprinde sfânta Patrie-n crezute voci,....
de hoții ce scriu cărți in puscării ventriloci.
Cu munți de bani sfințiti prea epopeici
De sutane închinate ca niște mormoloci
In mâl de argint ahtiați după mir de floci.,..
când ție de durere Române-ti rămâne,.. hora zalelor să o joci
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre voce, poezii despre secunde, poezii despre sclavie sau poezii despre medicină
Țara numită România
Unde Dunărea aleargă
să-întâlnească marea,
Către lunea-întreagă
se deschide zarea.
În lumina zării
își așterne glia,
Țara mea de glorii
numită România.
De soare luminată,
cu aur poleită,
Pe români îi poartă
în lumea nesfârșită.
Din vremuri îndepărtate
purtăm cu noi mândria,
De a trăi frate cu frate,
aici, în România.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre Soare sau poezii despre Dunăre

Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie?
"Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie",
Se întreab-o voce încă din bătrâni
Și mă obsedează, crunt, de săptămâni,
Când mă duc ca omul, zi de zi, la baie.
Poate să mă scoată iute din țâțâni
Doar o vorbă numai, sar și la bătaie,
"Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie"?
Se întreab-o voce încă din bătrâni.
Are-n noptieră soața ferăstraie,
Săbii felurite să le ia în mâni:
-Dacă vorba aia, vrei s-o mai amâni,
Grijă, că untura sfârâie-n tigaie...
Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie?
hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre soție sau poezii despre bătrânețe

Macii de Gigină
Macii, roșii răsăriți
Eroii noștri prea uitați
De roua crucii nescăldați
De predici nenumiți
De marmure nestrigați
Fără odihnă în bântuiri
Cu neștiute zăgazuri
Dușmanilor ahtiați
De trupul mamei România
Ce le-a fost sfântă scriptură
Jurând cu pieptul armătură
Ce-și apără cu viața glia
Fără a-și voi și lauri
Pe care-mi voi balauri
De la tribune prea'nalte
O-ntinați cu prea culte
Oratorii de căpușe
Sugând parsiv tricorului
Infingând fade tepușe
In purgatoriu eroului
Căzut într-o canalizare
Pentru a voastră mărire
Suptă-n rece nesimțire
Din macul de asfalt, Gigină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre roșu, poezii despre rouă, poezii despre odihnă, poezii despre mamă sau poezii despre dușmănie

Macii de Gigină
Macii roșii răsăriți
Eroii noștri prea uitați
De roua crucii nescăldați
De predici nenumiți
De marmure nestrigați
Fără odihnă în bântuiri
Cu neștiute zăgazuri
Dușmanilor ahtiați
De trupul mamei România
Ce le-a fost sfântă scriptură
Jurând cu pieptul armătură
Ce-și apără cu viața glia
Fără a-și voi și lauri
Pe care-mi voi balauri
De la tribune prea'nalte
O-ntinați cu prea culte
Oratorii de căpușe
Sugând parsiv tricorului
Infingând fade tepușe
In purgatoriu eroului
Căzut într-o canalizare
Pentru a voastră mărire
Suptă-n rece nesimțire
Din macul de asfalt, Gigină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Către guvernanți
Din țară, de ce ne alungați?
Țara nu e numai a voastră.
Vrem să trăim alături de frați.
Aici este și casa noastră.
De ce să muncim pentru alții?
De ce să pribegim aiurea?
Vrem să lăsați mamele, tații,
Aici să taie cu securea.
De ce vreți voi ca să dispară
Frumoasa patrie română?
Avem o viață legendară,
Avem Carpați, mândră cunună.
De ce vreți voi ca să ramână
Moșia noastră strămoșească
Fără de nația română?
Vreți, străinii s-o cotropească?
Ați vândut totul din țară.
Acum ne înstrăinați pe noi.
Nu e de-ajuns că ne omoară
Sărăcia? Multele nevoi?
De multă vreme-n țara asta
Dreptate nu mai există.
Domnește răul și năpasta.
Mai rău ca-n era comunistă.
poezie de Dumitru Delcă (18 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre muncă, poezii despre frumusețe sau poezii despre existență

Dealul-Secului
Intr-o lacrimă pe geană
Șade oglindită,
Ecaterina sfântă fecioară
Moartă pentru sfânta țară!
Unde-i zborul ei porumbel
Ce alina un soldățel...
Unde-i zâmbetul nefricat
Neinchinat vreunui păcat!
Rănile pansate o plâng
Lacrimi pe puști curg,
Și cu ochii inchiși zâmbeste
Cerul in goarne o primeste...
La Dealul Secului pe seară
Intr-o miercure de post,
Moartea a muscat iară
Din Ecaterina, curaj sfânt...
Pe acest pământ insângerat.
Tot românul să-o cinstească
Curajul să-i preamărească!
Cu sânul pur dezgolit
Pe dușmani i-a fugărit...
Țărâna să-ți fie ușoară
Sfântă apăratoare de tară...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curaj, poezii despre zâmbet, poezii despre porumbei sau poezii despre ochi

O pată de culoare
poetul e în vervă și verva e poetul,
ce oare îi rezervă din ceruri alfabetul?
deschide cartea groasă cu foile virgine
și scrie epopeea tiparelor aldine.
ce titlu să îi pună tristeții fără nume?
pe care dintre muze, în vers, să o sugrume?
poetul e în vână și vâna e poetul,
și sângele ne spune: acesta e profetul.
durerii nu-i va pune cea mai frumoasă mască
și foamea ancestrală n-o va hrăni cu pască,
și lacrimi el va curge, ca să sfințească glia,
din negurile vremii îl strigă România.
fiți gata, e momentul, să vină sfânta moarte,
din tainițele nopții se-aude, de departe,
un scâncet de copil și-un urlet decibelic,
și inima oftează în spațiul interbelic,
și Luna își arată cadavrul pe fereastră,
o palidă făptură ce intră-n casa noastră.
poetul e pe moarte și moartea e poetul,
și veșnic, peste toate, își pune epitetul.
a fi sau a nu fi?, aceasta-i întrebarea,
răspunsul îl aflăm odată cu turbarea.
coperțile se-nchid, poetul se rezeamă
de ultima secundă și nu mai are teamă,
deschide ochii larg, cât viața să încapă
în spatele retinei - se adâncește-o groapă
și trupul se agață de ultima suflare,
și tot ce i-a plăcut - acuma i se pare...
și tot ce i se pare - îi place și mai mult.
nu-i nicio îndoială în spațiul cel ocult.
o flacără se-aprinde și-un muc de lumânare
ne spune cald adio - cu ceară și cu fum,
și sângele rămâne o pată de culoare -
e urma unui scrib ce a plecat la drum.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre virginitate, poezii despre vinovăție sau poezii despre tristețe
Sonet la început de an
La începutul de an eu vă doresc,
Toți de sănătate s-aveți parte!
Fiți uniți, că nimic nu vă desparte!
Fiți zâmbitori ca pomii ce-nfloresc!
La începutul de an mai îndrăznesc,
Să vă sfătuiesc pe voi să fiți mai buni,
S-așterneți muncii lauri în cununi,
Pentru anul prosper ce-ntrezăresc.
Dacă toate acestea se-mplinesc,
Copiii voștrii risipiți prin lume,
Își vor clădi aici un nou renume
Și vor fi cei mai mândrii când vor spune:
Am revenit în Țara România,
Să muncim aici, că ne dorește glia!
sonet de Ioan Friciu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre sănătate

Sus fruntea
Sus fruntea înalt in munte Române
Rupe lantul ce crud mi te răpune
Legat de gât de acest roșu tăciune
Saprofit pe codru si legi străbune
Ce din in grai în grai curaj ne spune
Precum Mihai Iancu și tu Ștefane
Ce nu v-ați închinat sfinte icoane
De onoare la zalele dușmane
Căci nu am mai fi aici existat
Cum e aromânul ce-ncet dispare
Cum e bucovineanul încleștat
De bolșevici si cucu-i moare
Cum e basarabeanul în Siberii
Lăsat să se roage disperării
Sus căci nația in mâna lor ne moare
Fără educație și sănătate
Fără legi cu onoare dreptății
Fără armată să apere granițe
Pândite crud de ura jivinității
Să ne fure pământul în banițe
Cu ai noștri mârșavi, hoți stăpâni!
Comunisti mascați in dihori haini
Să sugă sângele sfânt al ăstei nații
Să umple cu corupție cu avuții
Ce vor fi plătite in lagăr Române
Și ei vor fugi fără cinste și rusine
Lăsându-ne hrană pentru hiene
Ce ne vor fără grai, tradiții străbune
Grădina Maicii Domnului să dispară
Din cea mai frumoasă in lume, țară
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tradiții sau poezii despre plată

Lui Eminescu
Scârțâie sub tălpi zăpada, gerul țese flori pe geamuri
Iarna își arată colții, vântul șuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată
Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, strălucește-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Și mă ninge cu steluțe iarna-n zi de sărbătoare
Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
...,, plopii fără soț'' și teiul, lacul și floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu și de pana lui măiastră
,, Tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul''... și-Universul
El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul
El lucește printre stele și ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu țara, codrul, munții, marea...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre ger, poezii despre crengi, poezii despre Mihai Eminescu, poezii despre zăpadă sau poezii despre vânt