Pe stâncă zborul
Ciuta spre vârfuri privește
Puiul din ochii-l dojenește
Acolo fiara nu-l pândeste
Glonțul nu mi-l nimerește
Chiar de urcuș e obosită
In fata lui nu-mi ezită
Atentă la prăpastie și bestie
Dansează pe a morții muchie
Puiul tandru îi zâmbește
Ecoul senin îl învăluiește
Și-n pas mic și atent elegant
Puiul se ridică în înalt
In privirea mamei ce pleacă
Lăsându-i liber pe unde calcă
Să boncăluiscă muflonul
Stăpânind pe stâncă zborul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.