Provoacă-mă
Provoacă-mă în dimineață
Cu focul gândului sedus,
De trupul care îmi dă viață
Ca soarele, înspre apus.
Aștept furtunile postume
Și smulg destinului plăceri,
Pentru o dragoste anume,
Redefinită de tăceri.
Dezleg de taine, răsăritul,
Și-alung ispite fără rost,
Sorbind privirilor, ursitul,
Indescifrabil și anost.
Apoi, arunc cu flori și rouă,
Cu umbra gândului nespus
Ce frânge inimile-n două
Ducându-se înspre apus.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.