Remodelăm trupuri nebune

Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veşnicului doi.

E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... şi tu mă cerţi,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperţi.

Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neştiute
Şi-n coama gri... a unui murg.

Rebel... ascund înspre uitare
Greşeli şi îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.

Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Şi sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnând în tine îngeri

Mi te deschizi amiezilor nebune,
În patul tău de vise şi chemări,
Ce multe a văzut şi poate spune
La ceas de împăcăre şi iertări.

Mă întrupez în flăcări de iubire,
În lacrimile veşnicului dor
Şi ascund abil ispita în psaltire,
Sfinţind păcatul... ultimului zbor.

Te învelesc cu pasiuni divine,
Stârnind scânteia magicului foc
Înspre adâncul... clipelor puţine,
Ce fierbe-n suflet patimi şi noroc.

Mă risipesc încet, înspre rodire
Turnând în tine îngeri nenuntiţi
Când ochii îi ridici... a spovedire
Dar nu ai vrea în veci să te măriţi

Te însoţesc, spre orizonturi plate,
Când pică infinitul peste noi
Redeşteptând, un soi de libertate,
De linişte, de pace şi de ploi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu adun iubiri nebune

Eu adun iubiri nebune,
Din cuvinte... şi petale,
Scutur cerul făr-a spune,
Lâng-o margine de cale.

Ascund toamnele în frunze,
Risipite-nspre tăceri,
Sorb sărutul... de pe buze,
Încercând să uit... de ieri.

Te dezleg de jurăminte
Şi mă spăl în ploi de dor,
Dezgolită... de veşminte,
Eşti o mare de amor.

Şi te las... a mi te duce
Unde crezi că e mai bine,
Înspre vise zăbăuce,
Libertine şi puţine.

Şi te-adun... fermecătoare
Dintre fluturi şi culori,
Tu... eşti ultima-ntrebare,
Eu... luceafărul din zori.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc încet

Se duc încet, nebune clipe
Spre amurg,
Cerul întreg întinde-aripe,
Stele curg.

Păsări plutesc, ca o chemare
Sau îndemn,
Îmbobocită... ca o floare,
Îmi faci semn.

Rebele gânduri spre lumină
Mă împing
Şi-n lacrima de rouă plină
Vise sting.

Doar tu si eu, frunze căzute
Din nimic
Şi din dureri... necunoscute,
Mă ridic.

Se duc încet, acele clipe
Care-au fost,
Tot alergând înspre risipe
Fără rost.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorbindu-te dintr-un sărut

Înspre amiezi, topesc dorinţele-n noroc,
Iluzii torn peste-aşteptări... şi le dau foc,
Din vise fac... perdele-arzând... de catifea
Şi-adun încet, nemărginirea dintr-o stea.

La sânul tău, ascund amorul şi mi-l sting,
Spre adâncimi cu răsărituri când te-ating,
Nebune clipe-ţi despletesc... prin aşternut
Şi te cuprind, sorbindu-te, dintr-un sărut.

Te dezgolesc şi-ţi pun peceţi cu buze moi,
Un univers, de patimi vechi renaşte-n noi,
Făcându-mi loc... năucitor... să te pătrund
Şi să m-agăţ... de şoapta gri... a unui gând.

Dintre năluci... am să te fur... înfierbântat,
De trupul tău n-am să mă satur niciodat'
Mi te răstorn într-un hamac... ca un alint,
Şi-n păr iţi scutur... nesfârşitul... de-argint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ca o rugă

Deschide-mă-n amiază, robită de păcate,
Înfige-te-n adâncuri şi-nvaţă-mă să zbor,
Când ploile aleargă... în fulgere-mbrăcate
Şi sărutări nebune, prind viaţă, pe picior.

Dezleagă-mă de temeri fragile... şi ispite,
Sfinţeşte-mă cu-atingeri năucitori de moi,
Când cerul... cerne fluturi... în ape vălurite
Şi tremură dorinţa... în sânii plini... şi goi.

Ascunde-mă în roşul de maci şi de iubire
Topeşte-mă în suflet... şi lasă-mă... să curg,
Când îngeri desenează... a clipei mântuire
Şi soarele pluteşte, buimac, înspre amurg.

Păstrează-mă în vise şi în plăceri de taină,
Mă scutură pe-ntinderi... de rouă... şi tăceri
Când trupurile cântă, pe-o răvăşită... haină
Şi timpu-i ca o rugă... de umbre şi poveri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă cerţi

Să nu mă cerţi de voi greşi vreodată
Şi mâinile-nspre tine... le întind,
Adulmecând făptura ta curată
La vreme când luceferi se aprind.

Ai să mă cerţi... iubindu-mă nebună
Când pică frunze galbene de nuc,
Jucându-i noaptea vântului pe strună
Şi visele pe-o culme... îmi usuc.

Să nu mă cerţi... că nu pot fără tine,
Că nu ştiu a uita şi-a părăsi,
Năpraznic fi-va fulgerul ce vine
Şi porţile închise va găsi.

Ai să mă cerţi... în fiecare seară,
Iertându-mă în dimineţi de-amor,
Când trupul tău în rouă se-nfăşoară
Şi se-adânceşte-n mine ca un dor.

Să nu mă cerţi sau ceartă-mă... iubire,
Furtunile de voi opri la piept
Şi împletindu-le cu argint şi fire,
Am să le-aşez pe sânul tău cel drept.

Ai să mă cerţi când muzicile cântă
Şi plouă peste rând şi peste noi
Când palme-ncinse coapsele-ţi frământă
Şi noi iubito suntem încă... goi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai aştept o briză

Înc-aştept o briză să-mi aducă,
Cu răcori de dor... sărutul care,
Va desface-o bluză zăbăucă
Şi-mi va pune trupul la-ncercare.

Peste glezne valuri bat nebune
Cu puzderii de fiori şi peşti,
Încercând destinului a spune
Că în seara asta... mă iubeşti.

Pe nisipul umed şi-nspumat,
Vor lua foc atingeri tăinuite
Şi din ochii verzi ca un stigmat,
Pasiuni mă-ncolăcesc grăbite.

Nu-i uşor, dar e plăcere mare,
Infinitul curge peste noi,
Făr-a pune-o minimă-ntrebare
Şi-aruncând în tine fluturi, roi.

Te cuprind în câteva cuvinte
Şi-n adâncul inocent m-afund,
Făr-a mai gândi la cele sfinte,
Doar la sânul proaspăt şi rotund.

Încă mai aştept o briză, care,
Noi răcori şi sărutări s-aducă
Şi punându-mi trupul la-ncercare
Să mă dezgolească... zăbăucă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti crăiasa iernilor nebune

Eşti crăiasa iernilor nebune,
Îmbrăcată-n alb de catifea
Şi-n cuvinte care nu pot spune,
Taina dulce-a fulgilor de nea.

Eşti crăiasă clipelor de gheaţă,
Rostuind în suflete tăceri
Şi doar crivăţul te mai răsfaţă,
Învelindu-te în mângâieri.

Eşti crăiasa stelelor pufoase,
Rătăcite-n cetini de argint,
Şi-n cuvinte-adânci gălăgioase
Pus-n buzele ce veşnic mint

Eşti crăiasa viscolului, care,
Spulberă speranţe-n asfinţit
Şi-n omătul... ca o întrebare
Peste-o inimă de-ndrăgostit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curge ca un soare

Curge cu soare peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii şi sânii goi,
Rebeli ţipând... a libertate.

De sâmbătă... până spre joi,
Deşi ispitele-şi dau coate
Curge cu soare... peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate.

Timpul renaşte-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Şi aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,

Curge cu soare... peste noi.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri dezgolite de veşminte

Patul meu, te-aşteaptă dulce,
Să te-ascundă-ntre cuvinte,
Când vor gânduri să se culce
Dezgolite de veştminte.

Lasă-te-ntre perne-ntinsă
Şi cuibar îţi fă din mine,
De-un sărut când eşti atinsă,
Peste sânul stâng, ştii bine.

Te topeşte-ncet, ca fulgul
Peste pieptu-mi ars de dor,
Cerul când ascunde-amurgul,
Într-o clipă de amor.

Cad în aşternut, luceferi,
Aruncând scântei şi foc,
Cât mai suntem încă teferi
Vreau în tine să-mi faci loc.

Şi în noaptea asta sfântă,
Când priviri sclipesc nebune,
Palmele-mi adânc frământă
Trupu-ncins, ca un cărbune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebel şi egocentric

Rămas-a mică haina cuvintelor nespuse,
Pieptarul încă arde... nedijmuite ploi
Şi rândunici vândute tăcerilor impuse
Iluminează zborul durerilor din noi.

Mai flutură eşarfa metaforelor mute
Şi clopote uitate răsună-n călimări,
Dar cine să-nţeleagă şi cine să asculte?
Ninsorile albite de dor... în trecători.

Veni-vor înţelepţii şi magii poeziei,
Figuri de stil pitite sub pene de păun,
Modificând psaltirea şi-a ei filozofie
Cu libertăţi păgâne şi-aromă de tutun.

Ibricele... fierb vinul beţiilor discrete,
Lăute ne-ntrecute... ispitele-ncălzesc
Şi degete grăbite, în ritm de menuete
Pun nebunia clipei pe sânul îngeresc.

Descătuşat mi-e trupul risipei de a fi,
Rebel şi egocentric cutez netemător
Spre liniştea... aceea... ce-nvaţă a iubi
Şi tremură atinsă de umbra unui dor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn pentru duminica asta

Duminica... amoru-i împărat,
Deschideţi uşa larg înspre ispite,
Plăceri nebune... răsturnaţi în pat
Şi nu huliţi păcatele... sfinţite

epigramă de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste suflet ninge

Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se aşează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Şi-n căuşul palmei, fulgii îi cuprind.

Vântură zăpada... neştiute vise,
Pe la geamuri gheaţa pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Şi-nvăţând tăcerea, tandru, a iubi.

Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Şi în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.

Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Şi vuieşte timpul, la-nceput de drum,
Te aştept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă iubeşti... Eu te iubesc

Tu seara chemi înspre păcate,
Eu... dimineţilor te cer
Ca într-un joc, ce totuşi poate
Plăti destinul efemer.

Te dezgoleşti încântătoare
Simţind cum ard... interior
Şi-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup provocator.

Tu intuieşti rebele clipe,
Eu... îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi îşi pun aripe
Şi bat la poarta unui gând.

Mă înfăşori cu-anume teamă,
Te trag... înspre imensităţi,
Abia simţit, fără să doară,
Taina nebunilor poeţi.

Tu rânduieşti timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubeşti... Eu te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă iubeşti, Eu te iubesc

Tu seara chemi înspre păcate,
Eu, dimineţilor te cer
Ca într-un joc, ce totuşi poate
Plăti destinul... efemer.

Te dezgoleşti... încântătoare
Simţind cum ard, interior
Şi-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup, provocator.

Tu intuieşti rebele clipe,
Eu, îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi îşi pun aripe
Şi bat la poarta unui gând.

Mă înfăşori cu-anume teamă,
Te trag înspre îmensităţi
Abia simţit, fără să doară
Taina nebunilor... poeţi.

Tu rânduieşti, timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubeşti, Eu te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te sărut

Şi te sărut... şi te doresc,
În flăcări ard şi pătimesc
Cuprins de dor, până târziu,
Iubindu-te, cum doar eu ştiu.

Şi te sărut pe ochi... pe sâni,
Gândesc la ei de săptămâni,
Iar de te văd... mă fâstâcesc,
Însă... tu ştii... că te iubesc.

Şi te sărut... cu lăcomie,
Aşa cum nimeni nu mai ştie
Pe umeri goi... şi pe picior,
Înspre al trupului izvor.

Şi te sărut... pe buze dulci,
Răsad al marilor porunci
Ce se lipesc... şi mă cuprind
Când între perne te întind.

Şi te sărut pe-obraz, pe gât,
Dar nu ma satur... cu atât,
Pe coapse moi... cu pasiune,
Unde mai vrei, iubito, spune?

Eu... te sărut... de mii de ori
Pe patul alb şi plin de flori
Ce-ascunde visele carmine
De veşniciile... virgine

Şoptesc apoi... magic cuvânt,
Şi te pătrund... şi te frământ,
Sfinţindu-te... c-o sărutare
În drumul tău spre neuitare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecute primăveri şi veri nebune

Trecute veri şi primăveri nebune
Mereu ascunse dup-un felinar
Ce arde-n suflet ultimul tăciune
Şi-ascunde fumul patimei de jar.

Vă regăsesc în frunze de aramă
Când toamnele se-mprăştie tăcut
Făcând nemărginirilor... reclamă
Şi taine risipesc... prin aşternut.

Dezleg apoi cuvintele... a ploaie,
Atingeri... şi speranţe ce mă ard,
Lăsându-mă-n apus fără de straie
Trăind iubiri... la umbra unui gard.

Va bate vânt rebel, în duşmănie,
Stele albastre... vor pândi discret,
Îmbrăţişări, ce n-am crezut să fie
Decât în mintea... marelui poet.

Şi mă întorc spre tine... veşnicie,
Încă mai vrei, pe buze, să mă ai
Ca pe-o dulceaţă caldă... sidefie,
Pusă-n aroma şoaptelor de crai.

Trecute primăveri şi veri nebune
Reinventate-n toamne, ca un dor.
Când soarele la sânul tău apune
Rugându-mă în tine... să cobor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un petec de cer

Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă şi-o stare firească
Când albastrul sărută şi-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.

Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri şi atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... şi-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.

Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.

Si e alb şi e magic destinul,
În omătul de-afară-s poveşti,
Sufletul se-abureşte ca vinul
Şi în braţele mele... tu eşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre amiezi nepământeşti

Te simt în trup... ispită dulce,
Născută-n dimineţi de-amor,
Când buzele vor să se culce
La tine-n sân... sau pe picior.

Pe gâtul alb... pun sărutarea.
Mi te-nfăşor cu mâini de foc
Şi alerg nebun cu răsuflarea
Pe trupul tău... plin de noroc.

Te strâng la piept năucitoare,
Te-ncolăcesc... şi te pătrund
În tainicul boboc... de floare
Şi-n vraja miezului... rotund.

Mă tot îndemni nerăbdătoare,
Cu ochii magici.... mă-nveleşti
Şi te deschizi... ca o-ntrebare
Înspre amiezi... nepământeşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîmpărţind iubirile la doi

Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărţind la doi
Şi te-nfăşor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieţii ninge peste noi.

Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavoleşti
Şi încercând nebune să-nţeleagă
De voi pleca... sau dacă mă opreşti.

Mă tragi uşor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinţi, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Şi sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.

Desfac abil a coapselor răscruce
Şi scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineţi ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.

Şi iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărţind iubirile... la doi,
În aşternutul marilor destine
Când cerul vieţii ninge peste noi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!