Sonetul ca o rugă
Lasă-mă înspre risipă,
Vălurind amor pe ape,
Visele să mi le-adape
Depărtări... ce incă țipă.
Lasă-mă aici, aproape,
Lâng-o visătoare clipă
Ce ascunde sub aripă
Erezii... ce vor să scape.
Lasă-mă înspre tăcere,
Răscolind încet trecutul
Zorilor, când așternutul
Arde dulce... de plăcere.
Lasă-mă și nu mai cere
A fi cerul... și pământul.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.