Și primăvara vine
Ni se topesc zăpezile din suflet
Și tandri ghiocei... ne ispitesc,
Înspre cărările, fără de umblet,
Când bate ceasu-acela nebunesc.
Vor înverzi poienile... și dealul,
Înmuguresc copacii, ca un gând,
Speranțele-mi sfidează... irealul
Și primăvara vine fremătând.
Pierdută-i neaua ultimei clipite,
Au înflorit... nostalgici vestitori,
Tăcerile-s prin crânguri rătăcite
Și-n dulcea simfonie de culori.
E soarele-mpărat peste destine,
Zăpezile se duc... înspre soroc
Se pare că nimic nu le reține
Și primăvara vine... ca un foc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.