Mă vei găsi
Mă vei găsi-n puținul care spune
Apusului... sintagme făr-de rost,
Pictând uitări pe clipele nebune
Și-n veșnicia... ca un avanpost.
Nu poți a trece-așa pe lângă mine
Negând parfumul de tăceri și fân
Sau ignorând ce încă mă mai ține
În profunzimea gândului... păgân.
Mă vei găsi... în pașii de pe humă,
Amiezilor, tot căutând chemări,
Recalculând a ne-mplinirii sumă
Din patimă, destin... și depărtări.
Nu poți lăsa... ferestrele închise
Când curg secundele spre răsărit
Și tot ascund speranțe indecise
În trupul... ce cu greu a fost sfințit.
Mă vei găsi... și nu-i o plăsmuire
In palma verde-a magicei păduri
Și-n liniștea costumului de mire,
Când vei veni... iubire... să mă furi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
Mă vei găsi
Mă vei găsi-n puținul care spune
Apusului... sintagme făr-de rost,
Pictând uitări pe clipele nebune
Și-n veșnicia... ca un avanpost.
Nu poți a trece-așa pe lângă mine
Negând parfumul de tăceri și fân
Sau ignorând ce încă mă mai ține
În profunzimea gândului păgân.
Mă vei găsi în pașii de pe humă,
Amiezilor tot căutând chemări,
Recalculând a ne-mplinirii sumă
Din patimă, destin... și depărtări.
Nu poți lăsa ferestrele închise
Când curg secundele spre răsărit
Și tot ascund speranțe indecise
În trupul... ce cu greu a fost sfințit.
Mă vei găsi... și nu-i o plăsmuire
In palma verde-a magicei păduri
Și-n liniștea costumului de mire,
Când vei veni... iubire... să mă furi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș minți negând
Aș minți negând ce am iubit,
Adevărul bântuie-n cuvinte
Și speranțe s-au tot îmbulzit,
Vrăfulind, aducerile-aminte.
A mă vinde-n târg, e poezie,
Depărtarea cumpănind încet,
Nerăbdărilor plătind simbrie
Cu trecutul, blândului, ascet.
Spaimele pierdute pe cărare,
Devenit-au marfă de consum
Pentru clipa veșnic trecătoare,
Rătăcită-n dimineți... de fum.
Să renunț, ar fi o utopie,
Când tăceri aleargă pe miriști
Și-n această liniște, târzie,
Îndrăznesc a crede, că exiști.
Aș minți negând iubiri nebune,
Temenele-nspre uitări, nu fac,
Știu exact ce nu se poate spune
Și de-aceea, am ales, să tac.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am prescurtat o patimă
Din prea puținul vertical și tainic
Păstrat-am infinitul de tăceri,
Ascuns în nerăbdarea unui ceainic
Și-n aburii minciunilor de ieri.
Ating în treacăt, trup de orhideie
Cu veșnicii apuse peste rând,
Amestecând parfumul tău, femeie,
Cu ignoranța gândului plăpând.
Cuvintele-nfloresc... ca o ispită,
Redeșteptând chemări și nostalgii
În palma îndrăzneață și grăbită
A rezolva... speranțele târzii.
Apoi te dau... privirilor flămânde,
Păcatelor care te dezgolesc,
Sfințind tăria formelor rotunde
Cu pasiuni și har nepământesc.
Din neștiutul orizont... ermetic
Am prescurtat o patimă și-un vis
Crestând în curcubeul... ipotetic
Altarul nesfârșitului abis.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai trecut un an
A mai trecut plin de-ntrebări, încă un an
Și-n dimineți, abia simțit... ai pus culoare,
Reașezând păcate vechi într-un roman,
Făcând din clipe evantai... și sărbătoare.
Au mai trecut amiezi arzânde, fără rost,
Spre depărtări tot căutând... neștiutoare,
La pieptul lui poate că tu, nici nu ai fost,
Dar așteptai dinspre destin... o sărutare.
A mai trecut... înc-un amurg... însângerat,
Năluci și ploi răstălmăcind a ta chemare
Pusă-ntr-un dor... reverberând... manierat
Și aruncând... flămând priviri... năucitoare.
Au mai trecut... atâtea nopți... fără de stele,
Ascunse taine-au prins aripi... ca o mirare
Dintr-un album de clipe reci... sau infidele,
Când curge luna-n trupul tău... ispititoare.
A mai trecut... plin de-ntrebări... încă un an,
L-ai aruncat făr-de regrete-n... Carul Mare,
Când timpu-alergă... ca o umbră... pe tavan
Și-un ornic bate... a trecut... și a schimbare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enigmatică mișcare
Poți a fi doar lângă mine
Nebunie... și ispită,
Clipa care veșnic vine,
Slova... încă... necitită.
Poți a fi... când te atinge
Palma tremurând a dor,
Cerul care stă... a ninge,
Visul... înspre care... zbor.
Poți a fi... strălucitoare,
Cu priviri dumnezeiești,
Enigmatică mișcare,
Trupul... de mi-l întâlnești.
Poți a fi... chemarea blândă
Și sărutul plin de foc,
Luna care stă la pândă,
Rătăcire... sau noroc.
Poți a fi doar lângă mine
Și tu știi că nu greșesc,
Zâna nopților divine,
De mă lași... să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpedele gândului
Limpedele gândului... mă ține,
Verilor răcoare-nspre amurg,
Flacără pătrunsă-ntre rubine
Și albastru ochilor ce plâng.
Aș putea rămâne... într-o doară,
Cumpănă sărutului străin,
Fluturii-n petale de coboară
Ignorând ermeticul destin.
Uneori... frumoasa mea iubită,
Palmele-s cuvinte și tăceri,
Înflorind pe-a sânilor ispită
Când apar ai nopții grăniceri.
Te-aș cuprinde într-o legănare,
Fluturând speranțe încă verzi
Și dosind regrete-n buzunare
Când în iarbă... patimile-așezi.
Mă voi da păcatelor... încinse,
Stelelor, ca un descântec viu,
Buzelor ce ard... abia atinse
De prezentul tainic, sidefiu.
Limpedele gândului... m-aruncă,
Așteptând tomnatice plăceri
Și ursitele, ca pe-o poruncă,
Din arșița nu știu cărei veri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turnând în tine îngeri
Mi te deschizi amiezilor nebune,
În patul tău de vise și chemări,
Ce multe a văzut și poate spune
La ceas de împăcăre și iertări.
Mă întrupez în flăcări de iubire,
În lacrimile veșnicului dor
Și ascund abil ispita în psaltire,
Sfințind păcatul... ultimului zbor.
Te învelesc cu pasiuni divine,
Stârnind scânteia magicului foc
Înspre adâncul... clipelor puține,
Ce fierbe-n suflet patimi și noroc.
Mă risipesc încet, înspre rodire
Turnând în tine îngeri nenuntiți
Când ochii îi ridici... a spovedire
Dar nu ai vrea în veci să te măriți
Te însoțesc, spre orizonturi plate,
Când pică infinitul peste noi
Redeșteptând, un soi de libertate,
De liniște, de pace și de ploi
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-ascunde soarele
Se-ascunde soarele în noapte,
Îndrăgostit și obosit,
Luna-n ureche-i toarnă șoapte
Și cu-n sărut... l-a amețit.
Se-ascunde dezgolit de vise,
De căutări și de chemări,
Lăsând... ferestrele deschise
Spre garofițe și bujori.
Se-ascunde așteptând sărutul,
Pe colțul buzelor virgine
Și căutând... spre așternutul
Ce forma trupului reține
Se-ascunde-n taina din perdele,
Pictând apusurile-arzânde,
Pe umbre ce se-ntind... rebele
Ispititoare și plăpânde.
Se-ascunde-n ochii de tăciune,
Sau după nori de ploaie, grei,
Sperând mereu într-o minune
Și-n dragostea... unei femei.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești crăiasa iernilor nebune
Ești crăiasa iernilor nebune,
Îmbrăcată-n alb de catifea
Și-n cuvinte care nu pot spune,
Taina dulce-a fulgilor de nea.
Ești crăiasă clipelor de gheață,
Rostuind în suflete tăceri
Și doar crivățul te mai răsfață,
Învelindu-te în mângâieri.
Ești crăiasa stelelor pufoase,
Rătăcite-n cetini de argint,
Și-n cuvinte-adânci gălăgioase
Pus-n buzele ce veșnic mint
Ești crăiasa viscolului, care,
Spulberă speranțe-n asfințit
Și-n omătul... ca o întrebare
Peste-o inimă de-ndrăgostit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aedul
Nu ține seama doar de mine
Și nici de valurile de la țărm;
Corăbii vor pluti spre noi destine
Eu, zeița mea... ce să-nțeleg?!
Nu spune lucruri fără niciun rost
Și nu privi în urmă azi cu teamă;
Știi cât de frumos între noi ar fi fost
Zeița mea, de-ar fi dorul visul fără rană?!
Nu stinge gândurile care vor veni
Și nu lăsa tăcerea-nvolburată;
Eu te iubesc ca înflorire peste zi
Zeița mea, prea nobilă și fericită Artă!
Nu spune cuvintelor să nu mai lupte
Spre țărmul nesfârșirii vor a se salva;
În POEZIE nu ard numai semnele pierdute,
Ci și ființa mea, și viața mea, Zeița mea!
Nu întoarce clipele în holde de fum
Nu lăsa nici gândul orb să se desfire ;
Zeița mea, o, POEZIE, făurește-mi drum
Printre petale de lumină, de dor și de iubire!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spumoase valuri
Ispita din amiezi perene,
Unduitoare și flămândă
Se-ntinde dulce... și alene
Spre clipele ca o osândă.
Spumoase valuri... înghițiră
Plăceri, tăceri și plutitorul,
Iar ea, abia de mai respiră
Sorbind ireversibil, dorul.
Cuvintele... nu își au rostul
Când trupuri ard dezlănțuit,
Cine să calculeze... costul
Păcatului?... abia sfințit.
Aștept tăcut, refluxul care
Remodelează-n noi uitări
Atingeri... făr-asemănare,
Extaz nebun și sărutări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am un petec de cer
Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă și-o stare firească
Când albastrul sărută și-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.
Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri și atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... și-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.
Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.
Si e alb și e magic destinul,
În omătul de-afară-s povești,
Sufletul se-aburește ca vinul
Și în brațele mele... tu ești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog la tine
Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ,
Să-mi lași măcar aducerile-aminte
Și-arama frunzei pe-aripă de vânt.
Aprind lumini... iertării de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Și adevăru-i totuși... adevăr.
Mă rog la tine Doamne... cu speranță,
Cuvintelor a le găsi un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanță
Și nu uita... cât de aproape-am fost.
Deschide calea gândului spre bine,
Mai dăruiește-mi primăveri și toamne,
Pietrificând... în clipele puține
Greșelile ce vor să mă condamne.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remodelăm trupuri nebune
Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veșnicului doi.
E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... și tu mă cerți,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperți.
Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neștiute
Și-n coama gri... a unui murg.
Rebel... ascund înspre uitare
Greșeli și îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.
Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Și sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abilă și provocatoare
Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Și umbra macilor în floare.
Pun clipele... în secundare
Și vraja toată pe nisip,
Redefinind o-mbrățișare
Cu umbrele fără de chip.
Mai caut încă, necuvântul
Privirilor de foc și jar,
Amestec cerul cu pământul
Și te cuprind în brațe, iar.
Mă-ncolăcești, năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi,
Abilă... și provocatoare,
Mă tragi în așternuturi verzi.
Printre măsuri și epitete
Ce prind contur... abia șoptit,
Mă storci încet pe îndelete
Din dimineți spre asfințit.
Voi rândui... chemări nebune,
Noroc, speranțe, pasiuni,
Cuvintele ce știu a spune
Și adevăruri... și minciuni.
Le pun apoi... acolo unde,
Sunt sigur c-ai să le găsești
Și-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abilă și provocatoare
Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Și umbra macilor în floare.
Pun clipele în secundare
Și vraja toată... pe nisip,
Redefinind o-mbrățișare
Cu umbrele fără de chip.
Mai caut încă necuvântul
Privirilor de foc și jar,
Amestec cerul cu pământul
Și te cuprind în brațe, iar.
Mă-ncolăcești năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi
Abilă... și provocatoare,
Mă tragi în așternuturi verzi.
Printre măsuri și epitete
Ce prind contur... abia șoptit,
Mă storci încet, pe îndelete,
Din dimineți... spre asfințit.
Voi invoca... chemări nebune,
Noroc, speranțe, pasiuni,
Cuvintele ce știu a spune
Și adevăruri... și minciuni.
Le pun apoi... acolo unde
Sunt sigur c-ai să le găsești
Și-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pâine caldă
Ce poate fi mai bun decât o pâine,
În care pui speranțe și plăceri,
Răvășitoare... clipele de mâine
Și-aroma dulce-a gândului de ieri.
Miroase-a pâine caldă si pufoasă,
A suflet de femeie-ndragostit,
Care în urm-atâtea doruri lasă
Și-arome blânde-n trupul ei sfințit.
O pâine caldă-i ca o bucurie,
Ca o-mplinire... fără de păcat,
În aburul ei doarme-o poezie
Și fericirea... urme a lăsat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul clipei netrăite
Între două porți închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.
Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.
Lanțurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înșelătoare
Și de magice, ispite,
Care știu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duc încet
Se duc încet, nebune clipe
Spre amurg,
Cerul întreg întinde-aripe,
Stele curg.
Păsări plutesc, ca o chemare
Sau îndemn,
Îmbobocită... ca o floare,
Îmi faci semn.
Rebele gânduri spre lumină
Mă împing
Și-n lacrima de rouă plină
Vise sting.
Doar tu si eu, frunze căzute
Din nimic
Și din dureri... necunoscute,
Mă ridic.
Se duc încet, acele clipe
Care-au fost,
Tot alergând înspre risipe
Fără rost.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ți va fi dor...
De-ți va fi dor, nu alerga-nsetată,
Din om în om, de mine întrebând,
Căci, chipul, pretutindeni mi se-arată,
Pe veci, în inimă-ți voi fi, și-n gând...
Eu sunt prezent în ploaia care pică,
Din negri nori, peste-un ogor mănos,
În spice fragede ce se ridică,
Și-n trandafirul roșu și spinos...
Mă vei găsi în strunele viorii,
Când cântă și când plânge sub arcuș,
Voi fi prezent și-atunci când simți fiorii,
Privindu-mi chipul zugrăvit cu tuș...
Mă vei găsi și-n frunza ruginie,
Pe care-o calci, aleea străbătând,
Și-n poezia scrisă pe hârtie,
În vers duios când te-am slăvit, cântând...
În freamătul pădurii sunt, când vântul
Se-avântă, ramurile legănând,
În brazda, ce-ncrustează-adânc, pământul,
Și-n chipul sacru-al pruncului plângând...
Mă vei găsi în tril de ciocârlie,
În macii sângerii de pe imaș,
În mieii care zburdă pe câmpie,
Ce-ți amintesc sărutu-mi pătimaș...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!