De-ţi va fi dor...

De-ţi va fi dor, nu alerga-nsetată,
Din om în om, de mine întrebând,
Căci, chipul, pretutindeni mi se-arată,
Pe veci, în inimă-ţi voi fi, şi-n gând...

Eu sunt prezent în ploaia care pică,
Din negri nori, peste-un ogor mănos,
În spice fragede ce se ridică,
Şi-n trandafirul roşu şi spinos...

Mă vei găsi în strunele viorii,
Când cântă şi când plânge sub arcuş,
Voi fi prezent şi-atunci când simţi fiorii,
Privindu-mi chipul zugrăvit cu tuş...

Mă vei găsi şi-n frunza ruginie,
Pe care-o calci, aleea străbătând,
Şi-n poezia scrisă pe hârtie,
În vers duios când te-am slăvit, cântând...

În freamătul pădurii sunt, când vântul
Se-avântă, ramurile legănând,
În brazda, ce-ncrustează-adânc, pământul,
Şi-n chipul sacru-al pruncului plângând...

Mă vei găsi în tril de ciocârlie,
În macii sângerii de pe imaş,
În mieii care zburdă pe câmpie,
Ce-ţi amintesc sărutu-mi pătimaş...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!