Sonetul clipei netrăite
Între două porți închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.
Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.
Lanțurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înșelătoare
Și de magice, ispite,
Care știu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.