Iarna din cuvânt
Ce iarnă stranie cade-n cuvânt...
De-un timp, ninge cu versuri peste noi.
Se-aud povești în vaietul de vânt
E primăvară-n lumea de apoi!
Un frig se lasă-n filele de carte,
Tăcerile cuvintele-au învins.
De-un timp încoace îngerii au parte
De glasul poeziei din cuprins.
Ce-și plânge coala tristă neputința...
Că încă-o pană-n zori a amorțit;
Își poartă poezia neființa
Spre cerul blând, azi, de poeți spuzit!
Și nu-i nici un descântec să desfacă
Tăcerea din poveștile nescrise,
Ideea de cuvinte se dezbracă
Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre tăcere
- poezii despre iarnă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
Citate similare
Surori de cuvinte
Vrei să zburăm? mă-ntreabă o carte,
Și file-și întinde până-n departe,
Și cuvântu-i mă saltă până-n tării,
Scriindu-mi povești pe ale nopții hârtii...
Vrei să dansăm? Visătoare mă-ntreabă,
Și filele ei mă coboară în iarbă,
Și-n tăcerea firavă a sevei ce curge
Ascultăm poezia cum râde, cum plânge...
Vrei să vorbim? Mă întreabă sfioasă,
Iar șoaptele-i dulci mă întoarnă acasă...
Căci inima ei în mine-acum bate
Ca două surori de cuvinte legate...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre inimă sau poezii despre hârtie
Septembrie
Când trec cocorii către țări străine
Prin sufletele triste de poeți,
O teamă de-ntuneric cade-n mine,
Cu nostalgia-acestei dimineți.
Pe frunze cerul plânge ruginiu
Prin ochii tăi trec umbre către mâine
De mine mi-este foame și nu știu
De ce mănânc cuvintele pe pâine...
Suspină vântu-n versuri nerostite
E ca o rană vie, poezia,
Septembrie-i cu visele ciuntite
Și-și varsă amară-n lume frenezia...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre suflet sau poezii despre pâine
Cuvânt
Te-am căutat în zbuciumul de mare
În țipătul furtunii,-n tremur de pământ,
În susurul ce plânge în izvoare
În taina ce-i purtată de-un cuvânt.
Te-am căutat în razele de soare,
Sub umbra munților încărunțiți,
Pe după nori, în zarzării în floare,
În codrii de cuvânt-n versuri despletiți.
Te-am căutat în stele, după Lună,
În ochii ce pe drum i-am întâlnit,
În liniștea ce tace în furtună,
În versul ce durerea și-a doinit...
Te-am căutat... dar unde n-am făcut-o?
Că universu-ntreg l-am răscolit,
La îngerii din cer ce-au zis:
-Nebuno!
La tine-n suflet încă n-ai privit!
Mi-am amintit că te-am ascuns în mine,
Ca să te am chiar dacă nu-mi mai ești,
Când doruri plâng inima să-mi aline...
Cuvântul care-mi deapănă povești.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zarzări
O zi cât o poezie
Doamne ninge eminescian
din cuvinte și din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viața noastră cu iubire
Din cuvinte și din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar
Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian
Ning cuvinte vai și ning tăceri
din posteritate până ieri
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre Mihai Eminescu, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sculptorul de cuvinte
Și îngerii în rai s-au răzvrătit
Când încolțea în versul tău femeia,
Invidioși că din cuvânt ai plămădit
Sublimul ce-l purta în ea ideea!
Și-au coborât cu toții pe pământ,
Albastrul cerului vărsând în tine,
Când valuri de lumină în cuvânt
Au mângâiat un șold sculptat în rime!
Și-atunci ai ridicat spre cer a slava
Aripi maiestre unduind albastru.
Viori cântau în inima bolnavă
Ce sta captivă-n trupul de sihastru...
Și te-au blagoslovit cu neuitarea
Căci tu sculptezi cuvântul cu ideea
De rimelor le-a tremurat suflarea
Când răsări din versul tău femeia!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre arte plastice, poezii despre albastru, poezii despre vioară sau poezii despre lumină
Impresie de iarnă
Roua înghețată își lasă amprenta
peste suflete,
c-un oftat
peste gerul creionat
de fluturi albi,
rătăciți sau poate, chiar...
Îndrăgostiți.
De umbra plină de promoroacă,
a brazilor cristalizați,
de viscolul întunecat
și de-un dor blestemat..
Ninge nefiresc de liniștit,
peste sufletele ce ard mocnit,
de atâta timp,
în care iarna a jelit,
natura care va renaște,
atunci...
Atunci, când sufletul se contopește
cu poeziile unor poeți,
ce-și scriu cu mâinile tremurânde,
Poemele și dorurile...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre întuneric, poezii despre viscol sau poezii despre rouă
Picături de timp
amintirile plâng
lângă coconul spart -
pulbere de stele risipită-n vânt
cad cioburi de cer în crepuscul -
picături de timp în clepsidra vieții
fir de nisip ce toarce dorul
răsucit pe deget
o dată
de două ori
laț așezat în jurul inimii ce tace
și tace atât de rece
izvorul iubirii a înghețat
clopoțeii de apă -
cântecul de lebădă al cuvintelor -
se sparg de pereții nopții
până și zborul a amorțit
fluturii își strâng aripile
și se întorc în fiorul dintâi.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip
Protest
Ne-au ars greșelile în spate
Sub ochi de cer neiertator
Cuvintele-au plecat departe
Să plângă într-un alt decor.
Înghesuite-ntre acuze
Sub umbra binelui de ieri
Cuvintele ne mor pe buze
Cu ochii umezi de poveri.
Mai țipă jalnic o chemare-n
Al buciumului glas molcom
Cuvinte plâng în disperare
Condițiunea de-a fi om.
Mai trec speranțele deșarte
În pas de orologiu spart
Cuvinte tac mergând spre moarte
Când frații sângele-și împart.
Oglinzile-s întunecate
Și ne privesc cu ochii goi
În țara plină de păcate
Ne vrem cuvintele-napoi!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre proteste sau poezii despre greșeli
Cuvinte, cuvinte
uite!
poveștile n-ar trebui să fie adevărate
nu poți lăsa tristețea să inunde lumea
și să condamni omul la nefericire
să ai grijă de tine!
dar nici o poveste nu e pregătită să te avertizeze
cine ar mai pleca la drum dacă ar știi
și atunci poveștile nu ar mai fi povești ci doar răsuflări de taină
în jur sunt lucruri pe care nu le vezi
și ce nu poți vedea nu există. dar totuși poveștile există
și cu toate că nu le poți vedea le poți asculta
și pleoapele se prefac de sticlă
hei așteaptă!
dar povestea nu are timp. după ce-și trage sufletul
pleacă mai departe ca o ispită
și te lasă așa... fără suflare
sfârșit
poveștile nu se-învelesc în moarte
cuvintele le poartă-n zbor ușor printre uitări
și doar o răsuflare susurată deschide cerurile către alte zări
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre nefericire, poezii despre existență sau poezii despre adevăr
Deșertul poeziei
Când trupul ce-i așteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.
Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten și nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.
Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Și cu Femeia-n Poezie.
Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i așteaptă versul...
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre spaimă, poezii despre prietenie, poezii despre femei sau poezii despre deșert
Parfumul căutărilor târzii
Din ochii mei se recompune cerul
În toamna care cade-n dezolare,
Și orice frunză poartă către zare
Rugina ce-a mușcat de buză fierul.
Mă rătăcesc în șoaptele ce vântul
Ți le-a furat când a ieșit din vară,
Se coace-n mine-o dragoste amară,
Când mă pătrund ca ploile pământul.
Arunci spre mine uitătura sobră
Și-mi pare bruma mângâiere blândă,
Îmi ești extaz deodată și osândă-n
Cărămiziul ochilor de cobră.
Sunt beat de tine ca de-o apă sfântă
Ce poartă-n ea parfum de struguri copți,
Vândut nesomnului atâtor nopți,
Rămân tăcerea care te cuvântă.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre șerpi, poezii despre toamnă, poezii despre struguri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre ploaie
Sub mantia iernii
Își varsă cerul fulgii cu obidă,
Cu-nverșunarea celui rătăcit
Tăind în trupul iernii o firidă
Lumina-și plânge albul spălăcit.
Mai scrie gerul peste timp o carte;
Ferestrele de litere-au orbit!
O lume pare c-a plecat departe
Și numai iarna singur-a venit...
Au amuțit gutuile în geamuri,
În sobă focul mormăie-o sudalmă;
Mai fornăie doar vânturile-n hamuri
La drum când le îndemână iarna calmă.
Prin timp șchioapătă sănii ruginite
Tot așteptând de la copii o veste,
Și brazii tac, cu brațe-ncărunțite,
Iar satul trist a devenit poveste...
I-atâta alb, și-atâta dezolare,
Tăcerilor doar gândul le răspunde;
În suflete cresc flori de-nsingurare
Și umbrele ce totul vor ascunde...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre săniuș sau poezii despre sat
Efemeride (42)
Își tăcea cuvintele
albastru
în privirile
ce-mi scriau versuri
pe umeri
pe obraji
pe buze
aducând poezia în ochii mei
și nici o mângâiere
nu avea moliciunea gândului
în care mă învelea
Privindu-l
am învățat literele
unui alfabet al tăcerilor
deschizătoare de vise.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre gânduri sau poezii despre alfabet
Revoltă
Mă simt, așa, atinsă de o boală
Ca o pendulă-a unui timp ciudat
Măsurând clipa c-o bătaie goală
Inutil constat și sacadat...
Că se mai nasc speranțe e o stare
Că mor apoi în fașă-i constatat
Că în această viață nu mai are
Iubirea loc... de ură-i ocupat!
Și ce contează că mai e lumină
Când noaptea sufletele învrăjbește?
Voi știți c-apocalipsa o să vină -
Dar e deja aici, ne stăpânește!
Mai spun ceva dar nimeni nu ascultă,
Cuvinte pier de parcă n-ar fi fost.
Și chiar de lumea, azi, se crede cultă
Tot ce răsare-n față-i mult prea prost...
Mă simt, așa, atinsă de o boală.
Trăiesc un timp ce parcă nu-i al meu
De nedreptate în mine se răscoală
Acea ființă ce-a tăcut mereu...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre revoltă, poezii despre prostie sau poezii despre naștere
Pe altarul poeziei
Luceafărului poeziei românești
Ai semănat cuvinte-flori,
Dumnezeiesc deschise-n zori
Și-ndrăgostite doar de soare
Precum iubirea roditoare!
Din coșul inimii, fierbinte
Ai semănat mii de cuvinte!
Divine muzici împletind
Din lacrima pură de gând.
Preaplinul lor l-ai revărsat,
Peste un univers curat,
Peste un suflet de iubită,
De seva lor, îndrăgostită!
La templu a venit sfioasă,
Aducând inima-i voioasă,
Legată de-un cuvânt de jar,
Să ardă calm pe-al tău altar.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Din volumul ,,Între verde și albastru,,
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre curățenie sau poezii despre Soare
Ocean de iarnă între noi...
Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
Mai viscolește câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-așază peste frunți din doi în doi.
Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis își poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Și ninge anormal de jos în sus.
La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ți-e inima-n deșertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.
De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanțe planetare
Și un ocean de iarnă și de frig.
Nepământeană zbatere de pleoape
Anunță un dezastru iminent;
Cu un minut îți sunt eu mai aproape,
De un mileniu îmi ești tu absent.
E iarnă grea-ntre noi ca o urgie
Și numai cu vin fiert, nu voi putea
Să te ademenesc, să-mi fii tu mie
O primăvară-n ploi de catifea...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre planete sau poezii despre ocean
Veste
În minunat-a raiului grădină
Au înflorit cireșii, dragul meu,
Când îngerii se joacă în lumină
L-auzi râzând pe bunul Dumnezeu.
În bucuria lor nestăvilită
Își scutură aripile spre noi
Și dintr-o toamnă sumbră, ruginită
Încep să ningă flori în loc de ploi!
Și tot pământul intră-n sărbătoare
Chiar de e iarnă afară și e ger
Se-mbracă brazii în omăt de floare
Pe uliță răsună lerui ler
Iar îngerii cântând încep să zboare
Căci Domnu-a coborât la noi din cer!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre religie, poezii despre zăpadă, poezii despre sărbători sau poezii despre rai
Dacă
Dacă vremea după gându-ți
Anotimpul și l-ar cerne
Eu aș răsări făcându-ți
Primăvară-n zile terne.
M-aș sădi și rădăcina
Până-n talpă-ți mi-aș întinde
Ca în ochii tăi lumina
Stelele să poată-aprinde.
Să îți cresc puterea-n braț
Să ai versul dulce fragă
Din iubirea-mi cu nesaț
Să hrănești o lume-ntreagă!
Să-ți mai ning-o primăvară
Cu flori mov de liliac
Anii grei să nu mai doară
Și să-ți fiu tristeții leac.
Să-ți vorbesc cu-al mierlei glas
Noaptea când pe vise zbori
Timpul să mai zică "pass"
Răsăritului din zori.
De-ar vrea vreme-a potrivi
Anotimpul cum gândești
Eu în tine m-aș zidi
Ca o carte de povești!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Nu sunt
Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.
Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
Nu sunt dulceață din boabe de mure
Nici măcar Lună pitulată într-un nor.
Nu-s cerul de vară cu stelele mii
Nici speranța ce se-aprinde scânteie
Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aș fi
Sunt puțin, doar atât, o femeie...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre verde sau poezii despre păduri
Iarnă străină
Aș vrea să plec din iarna prea străină,
Dar sunt cuprins de lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată mă înhață.
Ascult cum bate vântul și șuieră la geam,
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscolul aud și-un nerostit cuvânt.
Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid cu gândul la visare,
Mă rog fără cuvinte să piară teama sumbră,
Ca eu să pot zbura spre dulcea depărtare.
Purtat de-un înger alb sunt în ajun acasă,
Miroase a cozonaci și-a cetină din munte,
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, să fie multe.
Tăicuța se preumblă prin casa-nmiresmată
Nerăbdător să-i vină copiii toți și frații,
E primitor și vesel de i-ai bătut la poartă,
Îi place, apoi să plece la colindat pe alții.
Dispare visu-ndată și mă trezesc buimac
În camera pustie cuprins de dor și frig,
Cu fruntea la pământ suspin încet și tac,
Apoi cu năzuință pe Domnul meu îl strig.
O, Bunule Iisus, sunt doar un biet pribeag
Înstrăinat și singur prin lumea ciocoiască,
Te rog cu umilință, du-mă pe-al meu meleag
Să fiu de sfânt Crăciun la masa părintească.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație