Dacă
Dacă vremea după gându-ți
Anotimpul și l-ar cerne
Eu aș răsări făcându-ți
Primăvară-n zile terne.
M-aș sădi și rădăcina
Până-n talpă-ți mi-aș întinde
Ca în ochii tăi lumina
Stelele să poată-aprinde.
Să îți cresc puterea-n braț
Să ai versul dulce fragă
Din iubirea-mi cu nesaț
Să hrănești o lume-ntreagă!
Să-ți mai ning-o primăvară
Cu flori mov de liliac
Anii grei să nu mai doară
Și să-ți fiu tristeții leac.
Să-ți vorbesc cu-al mierlei glas
Noaptea când pe vise zbori
Timpul să mai zică "pass"
Răsăritului din zori.
De-ar vrea vreme-a potrivi
Anotimpul cum gândești
Eu în tine m-aș zidi
Ca o carte de povești!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.